| 1. | Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi: |
| 2. | Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit. |
| 3. | Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa. |
| 4. | Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă. |
| 5. | Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor. |
| 6. | Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, |
| 7. | S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. |
| 8. | Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? |
| 9. | Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. |
| 10. | Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. |
| 11. | Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna; |
| 12. | Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. |
| 13. | Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. |
| 14. | Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, |
| 15. | A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. |
| 16. | Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor. |
| 17. | În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile? |
| 18. | Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei. |
| 19. | Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile. |
| 20. | Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici. |
| 21. | Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde. |
| 22. | Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne? |
| 23. | Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. |
| 24. | Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea. |
| 25. | Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis. |
| 26. | Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. |
| 27. | Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, |
| 28. | Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. |
| 29. | Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu. |
| 30. | Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor. |
| 31. | Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei". |
| 32. | Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea. |
| 33. | Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti. |
| 34. | Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. |
| 35. | Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel. |
| 36. | Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. |
| 37. | Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni. |
| 38. | Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. |
| 39. | Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. |
| 40. | Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine! |
| 41. | Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios. |
| 42. | Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. |
| 43. | Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi. |
| 44. | Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. |
| 45. | Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor. |
| 46. | Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut. |
| 47. | Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului. |
| 48. | Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El. |
| 49. | Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. |
| 50. | Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. |
| 51. | Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. |
| 52. | Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. |
| 53. | Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? |
| 54. | Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie? |
| 55. | În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine. |
| 56. | Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit. |
| 57. | Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. |
| 58. | Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul. |
| 59. | Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. |
| 60. | Şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au spus: |
| 61. | Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc. |
| 62. | Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? |
| 63. | Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. |
| 64. | Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. |
| 65. | Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui. |
| 66. | Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte. |
| 67. | Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme, |
| 68. | Zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit. |
| 69. | Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileianul. |
| 70. | Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce zici. |
| 71. | Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. |
| 72. | Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. |
| 73. | Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te vădeşte. |
| 74. | Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. |
| 75. | Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. |
..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu