DUMNEZEU M-A DUS PE TĂRÂMUL DINTRU ÎNTUNERIC,UNDE ERAU MULTE SUFLETE CHINUITE !

                                                                     Dragii mei, 

Iata ce s-a intamplat în această noapte, cand abia îmi terminasem Rugaciunea.
Doar ce mă băgasem în pat si stateam cu ochii închişi ,dar şi cu lumina veiozei stinsă. 
Astfel dragii mei, aud un glas care vine din Cer :

                         "Îndemnul Biruinţei !

Clipă în care ,nu mai sunt cu sufletul in patul meu, ci sunt luată din trup si dusă într-un loc, undeva sub Cerul liber, în semi-întuneric.  
Aici dragilor, vad întindere mare dar mai sus de Pământ, adică în Cer!
Jos aici , pe o iarba uscata, stau multi oameni, multe suflete, de la copilasi si până la bătrâni.
Pe acesti oameni îi vedeam în semi-întuneric. Le vedeam silueta trupului, dar chipul lor era total în întuneric.
Pe chip dragii mei, aveau o pată de lumină neagra,o perdea de intuneric.
Asa precum am avea noi ,un voal negru pe ochi, pe faţă. 
Aceste suflete dragilor, erau precum frunzele  toamna, frunze căzute din copaci, atât de multe erau.
Aveau trup, asa precum au avut in viata de pe pământ,dar erau in întuneric.

Aici, o Forta nevazuta ma duce  in mijlocul acestor suflete,in mijlocul acestor oameni care nu aveau chip, doar o pata neagra pe fața, un intuneric total.

Aud un glas divin care graieste asa:

                  "Îndemnul  Biruinţei.
                Semnul Biruinţei !"

Clipă în care, vad cum toate acele maini se întind spre mine,imi cereau sa-i ajut, eram acoperita de mâinile celor care stateau în întuneric.
Simţeam mâinile lor  pe faţa mea, pe umerii mei , pe capul meu.
Eram acoperită de mâinile celor care au stat până in clipa in care eu am ajuns in mijlocul lor,acolo întru întuneric .

Toate sufletele au intins mâinile lor spre mine  şi strigau cu mare bucurie în cor :

                   "Mulţumim !
                Mulţumim, mulţumim !
                 Mulţumim !"

Şi vedeam cum în jurul lor se făcea din ce în ce mai multă lumină. Începeam să-i văd din ce în ce mai mult, până când Lumina Lui Dumnezeu i-a luminat pe toţi dintru întuneric.

Vedeam acum ,cum chipul tuturor stralucea de Lumina Invierii Fiului Lui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos!
Era dragii mei ,ca atunci când suntem prinsi în mijlocul unei ceţi dense, iar ceaţa începe a se ridica, puţin câte puţin si noi incepem a vedea ,pana se ridica de tot.

În acest moment dragilor ,mi-am dat seama că, prin ceea ce eu traiesc de atâţia ani, prin faptul că mă supun cu totul Voii Lui Dumnezeu si a Maicutei Domnului, prin faptul că scriu ceea ce traiesc şi că îndrum pe Semenii nostri spre Credinţa în Dumnezeu 

şi-n Maica Domnului, aceste multe suflete aflate întru întuneric, erau acum mântuite si scoase la Lumina Învierii Lui Hristos.  
Închipuiţi-vă dragii mei, câtă bucurie am avut în sufletul meu si câta putere sufleteasca am căpătat, stiind că prin Rugaciunile mele către Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului ,  prin munca mea de suflet, DUMNEZEU  S-a îndurat de aceste suflete care stăteau întru întuneric (Bunul Dumnezeu stie de câte veacuri stateau in intuneric),  şi le-a scos la Lumina Învierii Prea Iubitului Său Fiu, Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Dragii mei, sa avem Credinţă tare în PREA SFANTA TREIME si-n MAICUTA DOMNULUI, şi  sa implinim cu dragoste si din dragoste, cele zece PORUNCI si vom fi mântuiţi, vom fi scăpaţi de Tărâmul întunericului.
Duminica, să nu mai dam prioritate cumpărăturilor, ci să mergem mai întâi la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, si apoi la piaţă.
Asa sa ne ajute Mult Prea Milostivul Dumnezeu si Maicuta  Domnului cu Sfintii Săi, acum si pururea si-n vecii vecilor, AMIN !
                                     Cu dragoste, Maria.