APOSTOLUL SI SFANTA EVANGHELIE, DINAINTEA ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI !

                                                Duminică 13 Septembrie 2026!

                             Ap. Galateni 6, 11-18

Fraților, vedeți cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câți vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiați împrejur, numai ca să nu fie prigoniți pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiați voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume! Că, în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Și, câți vor umbla după dreptarul acesta, pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, că eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin.

SFÂNTA EVANGHELIE ,DIN DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI !

                                              

                    

            Sfânta  Evanghelie de la Ioan !
                             (III, 13 - 17 )
           
Zis-a Domnul : nimeni nu s-a suit la Cer, fără numai Cel care s-a pogorât din Cer , Fiul Omului , care este în Cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie , aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului ,pentru ca oricine crede în El să nu piară , ci să aibă viaţă veşnică.Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său Unul - Născut în lume ca să osândească lumea, ci ca  să se mântuiască lumea prin El.
Slavă  Ţie Doamne, Slavă Ţie !
                         Amin ! 

           CONVORBIREA LUI IISUS CU NICODIM!

Ioan 3, 1-15 (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim)

În vremea aceea era un om dintre farisei, care se numea Nicodim și care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător; că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Duhul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim și I-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? Adevărat, adevărat zic ție, că noi ceea ce știm grăim și ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiți. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Nimeni nu s-a suit în Cer, decât Cel ce S-a coborât din Cer, Fiul Omului, Care este în Cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

                          Dragii mei, 

Să lăsăm toate treburile deoparte  ,măcar în ziua de Sfânta Duminică, si sa mergem cu dragoste si cu multă smerenie la Sfanta Biserică, aici unde putem trăi cu inima cu sufletul, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.
Vom simti în inimă şi-n suflet Dragostea Divină, vom fi mai plini de viaţă si foarte fericiti, stiind că acolo Sus, Dumnezeu si Măicuţa Domnului ,ne iubeste si ne ocroteste.
                                    Cu dragoste,Maria.

APOSTOLUL SI SFÂNTA EVANGHELIE DIN 9 SEPTEMBRIE 2026 , DIN ZIUA SFANTA SFINTILOR SI DUMNEZEIESTI PARINTI IOACHIM SI ANA !

9 Septembrie 2026-Sfintii si Dreptii Parinti IOACHIM SI ANA, Parintii MAICII DOMNULUI -PURUREA PREA CURATA FECIOARA MARIA.

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:

(3: 15-22)

„Fraților, ca un om grăiesc: Nici testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. Făgăduințele au fost rostite lui Avraam și urmașului său. Nu zice: «și urmașilor» – ca de mai mulți – ci ca de unul singur: «și Urmașului tău», Care este Hristos. Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desființează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desființeze făgăduința. Căci, dacă moștenirea este din Lege, nu mai este din făgăduință, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moștenirea prin făgăduință. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmașul, Căruia I s-a dat făgăduința, și a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. Este deci Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viață, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduința să se dea din credința în Iisus Hristos celor ce cred.”

Ap. Evrei 9, 8-23

Fraților, prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămurește că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai stătea în picioare, care era o pildă pentru timpul de față și însemna că darurile și jertfele ce se aduceau n-aveau puterea de a desăvârși cugetul închinătorului. Acestea erau numai legiuiri pământești – despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări – și erau porunci până la vremea îndreptării. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăților viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său și a dobândit o veșnică răscumpărare. Căci, dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa junincii, stropind pe cei spurcați, îi sfințește spre curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăți cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu! Și pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greșelilor de sub întâiul testament, cei chemați să ia făgăduința moștenirii veșnice. Pentru că, unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul. Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. De aceea, nici cel dintâi n-a fost sfințit fără sânge. Într-adevăr, Moise, după ce a rostit față de tot poporul toate poruncile din Lege, luând sângele cel de viței și de țapi, cu apă și cu lână roșie și cu isop, a stropit și cartea și pe tot poporul, și a zis: «Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu». Și a stropit de asemenea cu sânge, cortul și toate vasele pentru slujbă. După Lege, aproape toate se curățesc prin sânge și, fără vărsare de sânge, nu se dă iertare. Trebuia, dar, ca chipurile celor din ceruri să fie curățite prin acestea, iar cele cerești înseși, cu jertfe mai bune decât acestea.

               La 9 Septembrie 2026,sarbatorim cu multa iubire si dragoste sufleteasca,pe
Sfinţii şi Drepţii  Părinţi dumnezeiesti- 
                        Ioachim si  Ana.

                Sfânta  Evanghelie  de  la Luca !
                        (VIII, 16 -21 ).

 Zis-a Domnul : nimeni după ce a aprins o lumină , nu o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat , ci o pune în sfeşnic, pentru ca acei care intra să vadă lumina. Căci nimic nu este tăinuit care să nu se arate , şi nimic ascuns care să nu se cunoască şi să nu vină la lumină. Luaţi seama deci la felul cum auziţi : căci celui care are , i se va da ; iar de la cel care nu are , şi ce gândeşte are , se va lua de la el. Atunci au venit la Dânsul mama Lui şi fraţii Lui , dar nu puteau să se întâlnească cu El din pricina mulţimii poporului; şi I-au spus Lui, zicând : mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând ,a zis către ei : mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu şi-l împlinesc pe el.
Slavă  Ţie Doamne, Slavă Ţie ! Amin ! 

                             Dragii mei, 
 Asa sa facem ,precum ne-a sfatuit Mântuitorul nostru IISUS HRISTOS.
Sa punem Lumina sufletului în mijlocul Semenilor nostri,ca sa lumineze si pentru ei.
Sa-i învățăm ce inseamna sa fii un bun crestin, sa fii un om bineplacut LUI DUMNEZEU si MAICII DOMNULUI, si cum sa fie buni si milostivi,precum si, cum sa-si ajute Aproapele.
Sa nu ascundem nimic din DARUL  LUI  DUMNEZEU ce se revarsa asupra noastra, din prea multa iubire divină.
                             Cu dragoste,Maria. 

APOST0LUL SI SFÂNTA EVANGHELIE DIN 8 SEPTEMBRIE,LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI !

                   Ap. I Corinteni 4,5-8.

Fraților, nu judecați ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi sfaturile inimilor. Și atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. Și acestea, fraților, le-am zis ca despre mine și despre Apolo, dar ele sunt pentru voi, ca să învățați din pilda noastră, să nu treceți peste ce e scris, ca să nu vă făliți unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebește pe tine? Și ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești, ca și cum nu l-ai fi primit? Iată, sunteți sătui; iată, v-ați îmbogățit; fără de noi ați domnit și măcar de ați domni, ca și noi să domnim împreună cu voi.

SFÂNTA EVANGHELIE ,DIN MAREA SI SFANTA ZI A NASTERII MAICII DOMNULUI !

                        8  SEPTEMBRIE  2026,

            NASTEREA  MAICII  DOMNULUI din Sfintii Parinti Dumnezeiesti,Ioachim si Ana ! 
                                       .

                                La Utrenie ,

                  Sfânta Evanghelie de la Luca !
                               ( I, 39 - 49 , 56 )

În zilele acelea , sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte , într-un oraş al lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia , şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei , a săltat pruncul în pântecele ei ; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis : binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău. Şi de unde cinstea aceasta pentru Mine , ca să vină Maica Domnului meu ? Căci iată , cum a ajuns glasul închinării în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria : măreşte sufletul meu pe Domnul şi se bucură Duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu , pentru că a căutat spre smerenia roabei sale . Iată, de acum , mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta , ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa SA.

           La Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie ,

                Sfânta Evanghelie de la Luca !

                    (X, 38 - 42 ; XI , 27 - 28 )

În vremea aceea  a intrat Iisus într-un sat , iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei . Şi aceasta avea o soră , ce se numea  Maria , care şezând jos, lângă picioarele Lui Iisus , asculta Cuvintele Lui. Marta însă  se silea să facă ospăţ mare şi , apropiindu-se , a zis : Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc ? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus , răspunzând , i-a zis : Marto , Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe;dar un singur lucru trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea ce bună , care nu se va lua de la ea. Iar când zicea Dânsul acestea , o femeie din popor , ridicându-şi glasul, a zis către Dânsul : fericit este pântecele care te-a purtat şi sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns : aşa este, dar fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul Lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.
SLAVĂ  ŢIE  DOAMNE, SLAVĂ  ŢIE !
                                    AMIN !

P.S.

Dragii mei, 

Vin cu rugamintea de suflet catre voi toti, iubitorii de Dumnezeu si ai Măicutei Domnului cu Sfintii Săi, de a mă ajuta ca sa tiparim cât mai multe exemplare ale CARTILOR : ADEVĂRUL DUHULUI SFÂNT-VENIREA LUI IISUS HRISTOS si ADEVARUL DUHULUI SFÂNT-VIAȚA EXTRATERESTRA,C[rti pe care le-am trimis la EDITURA KITCOM-Verguleasa,judetul OLT.

Cum s-au scumpit foarte mult toate in viata noastra, tot la fel s-a scumpit foarte mult, si hartia si tot ce necesita tiparirea unei Carti.

As dori ca sa editam pentru inceput 300 exemplare cu VENIREA LUI IISUS HRISTOS si inca 300 de exemplare cu VIATA EXTRATERESTRA!

Cine doreste si poate sa ajute pentru EDITAREA CARTILOR volumul 6 si 7, va primi complet GRATUIT toate cele 7 volume ale CARTILOR ADEVARULUI DUHULUI SFANT, (5 volume existente in acest moment si cele 2 volume(6 si 7)care urmeaza sa le scoatem in preajma SARBATORILOR de IARNA 2026, daca EDITURA KITCOM va reusi sa faca față solicitărilor pe care le primesc zi de zi.

Si as dori ca sa va fac inca o bucurie Divina, si anume, vom face LANSAREA acestor doua Volume noi, in IASI la BZI, care ne va gazdui cu multa dragoste sufleteasca.

Iata dragilor, contul meu personal in care puteti depune orice suma cât de mică indiferent unde va aflati pe acest Pămant, din orice ȚARĂ din lumea intreaga:

RAIFFEISEN BANK    Maria Ghiorghiu ,

 Cod IBAN:

 RO71 RZBR 0000 0600 1504 7307.       

Telefon 0747226236 si 0726183450 , telefoane la care voi raspunde doar eu, personal.

Vă multumesc din inima pentru ajutorul vostru Divin, sunteti in inima si-n Rugaciunile mele, si vă promit că nu vă voi dezamăgi niciodată.

Aici, pe BLOGUL -DUMNEZEU EXISTA -MARTURII,veți găsi numai ADEVĂRUL,ADEVĂRUL din GRAIUL DUHULUI SFÂNT!

Vă iubesc cu sufletul si mă rog cu inima pentru fiecare dintre voi si pentru toti cei dragi inimii voastre.

                Cu recunostinta mare si cu infinta dragoste,Maria.

APOSTOLUL SI SFANTA EVANGHELIE ,DIN DUMINICA A-14 -A DUPA RUSALII! PILDA NUNȚII FIULUI DE ÎMPĂRAT!

  Apostolul 2 Corinteni 1,21-24;2,1-4 !

„Fraților, Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi, în Hristos, și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului în inimele noastre. Și eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că, din cruțare pentru voi, n-am venit încă la Corint. Nu că doar avem stăpânire peste credința voastră, dar suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre, de vreme ce stați tari în credință. Și am judecat în mine aceasta, să nu vin iarași la voi cu întristare. Căci, dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine? Și v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră a tuturor. Pentru că, din multă supărare și cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea pe care o am cu prisosință către voi.”( II Corinteni I, 21-24; II, 1-4)

Evanghelia Duminicii a 14-a dupa Rusalii - Pilda nuntii fiului de imparat !

 Ev. Matei XXII, 1-14; Pilda nuntii fiului de imparat !

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis. Auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie și, trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți, deci, la răspântiile drumurilor și, pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. 

Atunci, ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar Împăratul, intrând ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”( Matei XXII, 1-14)

APOSTOLUL SI SFANTA EVANGHELIE DIN DUMINICA A 13 A, DUPA RUSALII!

 

 Ap. I Corinteni 16, 13-24.

Fraţilor, privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. Toate ale voastre cu dragoste să se facă. Vă îndemn însă, fraţilor, – ştiţi casa lui Ştefanas, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi – ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu ei. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră şi au liniştit duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine, deci, pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Salutarea cu mâna mea, Pavel. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha (Domnul vine)! Harul Domnului Iisus Hristos cu voi. Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus. Amin!

Duminica a XIII-a dupa Rusalii - Pilda lucratorilor celor rai.

Mareste imaginea.

Evanghelia duminicii a XIII a dupa Rusalii !

“Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie; a imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el a plecat departe. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slujitorii sai la lucratori ca sa-i ia roadele. Dar lucratorii, punand mana pe slujitori, pe unul l-au batut, pe altul l-au omorat, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

Din nou a trimis alti slujitori, mai multi decat cei dintai, si au facut acelora tot asa. La urma, a trimis la ei pe fiul sau, zicand: se vor rusina de fiul meu. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori? I-au raspuns: pe acestia rai cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-ati citit niciodata in Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului? De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri"? De aceea va spun ca Imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea, il va strivi” ( Matei 21, 33-44).

APOSTOLUL SI SFANTA EVANGHELIE DIN DUMINICA A XII A DUPA RUSALII!

                                                   23 AUGUST 2026,

Apostolul de la Corinteni 15,1-11 de la Sfantul Apostol Pavel citire :

1. Vă aduc aminte, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ați și primit-o, întru care și stați,
2. Prin care și sunteți mântuiți; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o țineți cu tărie, afară numai dacă n-ați crezut în zadar S
3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
4. Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi;
5. Și că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit;
7. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
8. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie.
9. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11. Deci ori eu, ori aceia, așa propovăduim și voi așa ați crezut.

Evanghelia Duminicii a XII-a dupa Rusalii !

                        (Tanarul cel bogat)

"In vremea aceea a venit un tanar la Iisus, ingenunchind inaintea Lui si zicandu-I: Bunule Invatator, ce bine sa fac ca sa am viata vesnica? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decat numai Unul: Dumnezeu. Iar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.

El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: "Sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb; Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Zis-a Lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?

Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi. Insa, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in Imparatia cerurilor. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta". (Matei 19, 16-26)

                                  Dragii mei,

Evanghelia Duminicii a XII-a dupa Rusalii prezinta intalnirea dintre un tanar bogat si Mantuitorul Iisus Hristos, evidentiind o multime de invataturi duhovnicesti pentru viata noastra crestina. Tanarul bogat din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei reprezinta pe omul care, desi are o situatie materiala buna, desi este corect din punct de vedere moral si religios, cauta totusi ceva mai mult decat poate sa-i ofere avutia materiala.

Constatam din Evanghelia de astazi ca Mantuitorul Iisus Hristos mai intai i-a spus acestui tanar ca nu doreste sa fie numit bun pentru ca numai Dumnezeu este bun. Prin aceasta Mantuitorul ne arata mai intai smerenia Sa, si anume ca nu asteapta sa fie laudat sau sa fie magulit, ci toata lauda care I se aduce Lui, El o intoarce spre Dumnezeu. Pe de alta parte, in comportamentul tanarului care-l numeste pe Iisus "Bunule Invatator" (Matei 19, 16) se poate citi nu numai un respect deosebit sau un comportament cuviincios, ci si convingerea sa ca Iisus invata nu doar prin intelepciune, ci si prin bunatate. Desigur, el a auzit despre Iisus ca a ajutat pe multi oameni sa-si schimbe viata, sa se ridice din boala si din pacate. De aceea, probabil nu I-a zis lui Iisus "Inteleptule Invatator", ci "Bunule Invatator". Cand aude Mantuitorul Iisus Hristos ce preocupare are acest tanar, si anume "Ce bine sa fac ca sa am viata vesnica?" (Matei 19, 16) sau in Evanghelia dupa Marcu "Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica" (Marcu 10, 17), Hristos Domnul ii raspunde: "De vrei sa intri in viata, pazeste poruncile" (cf. Matei 19, 17).

Atunci tanarul a intrebat: "Care?" Iar Mantuitorul Iisus Hristos raspunde citand poruncile principale din Vechiul Testament, si anume: "Sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb; Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 19, 18-19). Aceasta din urma porunca a adaugat-o Mantuitorul Iisus Hristos la poruncile cunoscute. Atunci tanarul I-a raspuns: "Toate acestea le-am pazit din copilaria mea" (Matei 19, 20), se spune in Evanghelia dupa Matei, iar in cea dupa Marcu: "Acestea toate le-am pazit din tineretile mele" (Marcu 10, 20). Auzind ca el a pazit inca din copilarie toate aceste porunci, Mantuitorul ii spune: "Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi" (Matei 19, 21). La auzul acestui sfat pe care l-a dat Mantuitorul unui tanar bogat care implinise in viata lui poruncile din Vechiul Testament, tanarul "a plecat intristat, caci avea multe avutii" (cf. Matei 18, 22), spune Evanghelia. El n-a mai intrebat nimic, n-a mai raspuns nimic, nu s-a explicat, ci a plecat. A plecat intristat. Iar Mantuitorul Iisus Hristos ii respecta tacerea si intristarea lui. Nu-l consoleaza si nu schimba sfatul dat lui, pentru ca Iisus i-a dat sfatul cel bun, chiar daca tanarul bogat nu-l putea implini imediat, ci dupa o lupta interioara cu el insusi.

Dupa plecarea acestui tanar bogat, evlavios si moral, dar totusi neputincios in a implini sfatul pe care l-a primit, Iisus S-a intors catre ucenici si le-a zis: "Adevarat zic voua, ca un bogat cu greu va intra in Imparatia cerurilor. Si iarasi zic voua, ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu" (Matei 19, 23-24). Prin camila poate fi inteles animalul respectiv sau, prin asemanarea termenilor in limba greaca, poate fi inteleasa o funie: "Mai usor trece funia prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia cerurilor" . Unii talcuitori mai spun ca exista in Ierusalim o poarta ingusta numita "Urechile Acului", iar cand o camila trecea prin aceasta poarta, ea trebuia sa ingenuncheze, adica sa se aplece mult, intrucat poarta era stramta si joasa.

Dar, indiferent de interpretarea data cuvantului camila, Iisus vorbeste de o dificultate a bogatilor, nu de o imposibilitate totala de a intra in Imparatia cerurilor. Mirati sau uimiti de aceste cuvinte ale lui Iisus, ucenicii Sai L-au intrebat, zicand: "Cine poate sa se mantuiasca?" (Matei 19, 25). Iar El i-a privit in fata. Amanuntul acesta pe care il evidentiaza Evanghelia, si anume ca Iisus nu doar le-a vorbit, ci i-a privit in fata, este foarte important. Prin privirea Sa direct in fata ucenicilor, El a voit sa fixeze si mai mult in sufletele lor adevarul invataturii pe care il rosteste prin urmatoarele cuvinte: "La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta" (Matei 19, 26). Cand i-a privit pe ucenici in fata, Mantuitorul Iisus Hristos a privit si in viitorul acestui tanar care a primit invitatia de a deveni si el ucenic al lui Hristos, pentru ca i-a zis: "Vinde averea ta… si vino si urmeaza-Mi" (Matei 19, 21), adica vino si te fa ucenic al Meu.

Evanghelia se termina cu o constatare a dificultatii intrarii celor bogati in Imparatia cerurilor, dar si cu speranta data de Mantuitorul Iisus Hristos, si anume ca adesea ceea ce este cu neputinta pentru oameni devine posibilitate cand ei primesc ajutorul lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face omul prin propriile sale forte, sau prin propriile sale puteri sufletesti, el poate totusi realiza cu ajutorul lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu. De aceea, Sfintii Parinti ai Bisericii au vazut in cuvintele Mantuitorului cuvinte de speranta, dar si de cunoastere a viitorului tanarului bogat care a plecat intristat. In acest sens, potrivit Traditiei, dupa o lupta mare cu el insusi, timp de un an, acest tanar bogat s-a hotarat, in sfarsit, sa implineasca sfatul lui Iisus. A vandut averea sa, a impartit banii saracilor si L-a urmat pe Iisus.

In primul rand invatam de la acest tanar bogat, evlavios si moral ca totusi omul, chiar daca are o situatie materiala asigurata in lumea aceasta, bunurile materiale limitate si trecatoare nu pot niciodata sa-i dea sentimentul implinirii, al desavarsirii si nici arvuna vietii vesnice , pentru ca sufletul omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit, este in cautare permanenta a lui Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit, Cel netrecator si nelimitat. E atat de mare sufletul omului, incat nimic din lumea aceasta materiala nu-l poate multumi pe deplin, nimic din ceea ce este trecator pe pamant nu poate raspunde dorintei lui de viata vesnica. Nimic din ceea ce este limitat nu poate corespunde dorintei lui de iubire nelimitata. Numai Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit in iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viata si iubire vesnica. Aceasta este adancimea cautarii existentiale din intrebarea tanarului evlavios si bogat: "Ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Intrebarea lui era cea mai frumoasa intrebare, nu numai pentru un tanar, ci pentru orice om.

Sfantul Ioan Gura de Aur confirma aceasta frumusete unica a intrebarii tanarului: "Ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" cand zice: "Ce folos avem de viata aceasta trecatoare, daca in timpul ei nu cautam viata vesnica netrecatoare?" O multime de tineri astazi sunt preocupati cum sa-si faca o cariera, cum sa-si construiasca sau sa-si cumpere o casa, cum sa-si intemeieze o familie trainica, cum sa-si asigure o situatie materiala buna pentru un trai decent. Putini insa sunt tinerii care isi pun intrebarea: "Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" Acestia putini sunt tinerii credinciosi care stiu ca mai intai trebuie sa caute Imparatia lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adauga ca binecuvantare de la Dumnezeu in viata lor. De aceea, in Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu, in capitolul X, dupa ce tanarul bogat I-a spus lui Iisus: "Toate aceste porunci le-am pazit din tineretile mele" (Marcu 10, 20), "Iisus l-a privit cu dragoste" (cf. Marcu 10, 21). A privit cu drag cautarea lui sincera, adica dorinta lui de-a dobandi viata vesnica.

Din Evanghelia de astazi mai invatam un alt adevar fundamental: ca nu este suficient sa fii evlavios si credincios, nu e suficient sa fii corect in comportamentul tau moral fata de oameni, nu e suficient sa nu ucizi, sa nu desfranezi, sa nu furi, sa nu minti sau sa nu inseli, sa nu marturisesti stramb. Nu este suficient sa te abtii de la rau, ci trebuie sa faci si mult bine ca sa fii desavarsit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea savarsi acest tanar bogat fata de aproapele sau era ajutorarea saracilor, milostenia fata de ei. Tanarul bogat era un om moral si evlavios, dar zgarcit . Bogatul evlavios si corect din punct de vedere moral era totusi in adancul inimii un om zgarcit, prea mult inrobit de avutie si prea putin darnic. Iar Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ii spuna tanarului bogat ca va fi desavarsit numai cand va fi si milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constata dificultatea omului de a se dezlipi de avutiile sale limitate si trecatoare, pentru a dobandi daruri ceresti netrecatoare, de a renunta la ceva material si trecator, pentru a se uni cu Cineva netrecator, cu Dumnezeu Insusi.
Deci, Hristos Domnul ne arata ca nu ne putem mantui numai prin evlavie daca nu suntem si milostivi, mai ales daca avem multe bunuri materiale. Cand nu posedam bunuri materiale sau bani, milostenia noastra se poate arata prin cuvantul bun, prin fapta buna, prin sfatuirea buna si mai ales prin rugaciunea pentru altul. Insa, cand avem bogatii materiale, milostenia se arata mai ales ajutandu-i pe cei saraci. De aceea, Biserica nu a dezvoltat in istorie numai Liturghia, ci si Filantropia, adica ajutorarea celor nevoiasi atat duhovniceste, cat si material. Tanarul bogat primeste de la Iisus sfatul de a renunta la ceea ce are in jurul lui pentru a dobandi comoara in inima lui si in ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se aduna in jurul nostru, dar fapta buna se imprima in sufletul nostru ca o lumina pe care o purtam cu noi in vesnicie. De aceea, Iisus ii cere tanarului bogat sa renunte la ceva si sa urmeze pe Cineva. "Urmeaza-Mi Mie" inseamna intra in legatura de iubire vesnica cu Dumnezeu Care arata oamenilor iubirea si bunatatea Sa in Hristos Cel Bun si Milostiv. Vedem aici prefigurarea tainei Bisericii. "Urmeaza-Mi Mie" inseamna fa-te ucenic al Meu, intra in comuniune cu Mine si in comunitatea celor care Ma urmeaza. Mantuitorul il indeamna pe tanar, de fapt, sa devina crestin, impreuna cu ucenicii Sai Apostoli. Ca sa fii desavarsit, trebuie sa fii urmator lui Hristos, sa fii in legatura vie cu Persoana Lui si sa fii milostiv ca El, pentru ca El este bogatia cea vesnica, nelimitata si netrecatoare. "Aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3).

Din Evanghelia de astazi vedem si faptul ca nu este usoara dobandirea desavarsirii, ca schimbarea in bine inseamna o lupta cu noi insine, adesea cu multa intristare. Uneori ne intristam cand Hristos prin Evanghelie ne cheama sa ne schimbam viata in bine, sa daramam idolii lacomiei si mandriei ascunsi in inima noastra si sa lasam in locul lor sa vina lumina si iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putinta celui care cauta sincer viata vesnica si cere ajutorul sau harul lui Hristos.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute ca prin harul Sau sa devenim tot mai milostivi, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa:ziarullumina.ro

APOSTOLUL SI SFÂNTA EVANGHELIE, DIN DUMINICA A XI A DUPĂ RUSALII ! PILDA DATORNICULUI NEMILOSTIV!

 

                         Ap. I Corinteni 9, 2-12

Fraților, voi sunteți pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este: N-avem, oare, dreptul să mâncăm și să bem? N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca și ceilalți apostoli, ca și frații Domnului, ca și Chefa? Sau numai eu și Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra? Cine slujește vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădește vie și nu mănâncă din roada ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, și Legea acestea? Căci în Legea lui Moise este scris: «Să nu legi gura boului care treieră». Oare de boi se îngrijește Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: «Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, și cel ce treieră, trebuie să treiere cu nădejdea că va avea parte de roade». Dacă noi am semănat la voi cele duhovnicești, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământești ale voastre? Dacă alții se bucură de acest drept asupra voastră, oare nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.

SFÂNTA EVANGHELIE, DIN DUMINICA A XI A DUPĂ RUSALII ! PILDA DATORNICULUI NEMILOSTIV!

                         

Zis-a Domnul: ascultati pilda aceasta: asemenea este imparatia cerurilor cu un imparat care a hotarat sa faca socoteala cu slujitorii sai. Si, incepand sa faca socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanti.

Dar, neavand el cu ce sa plateasca, domnul sau a poruncit sa-l vanda pe el si pe femeia lui, pe copii si toate cate avea, ca sa plateasca datoria. Atunci, acel slujitor, indraznind, a ingenunchiat si se inchina lui, zicand: Doamne, mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, cand a iesit de acolo, slujitorul acela a gasit pe unul din tovarasii sai, care ii era dator cu o suta de dinari, si, punand mana pe el, il strangea de gat si-i zicea: plateste-mi ce-mi esti dator. 

Atunci tovarasul acela, cazand in genunchi la picioarele lui, il ruga, zicand: mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot. El insa n-a vrut, ci, ducandu-l, l-a bagat in temnita pana cand va plati datoria. Atunci, tovarasii lui, vazand cele ce s-au petrecut, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus domnului lor toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l, domnul sau i-a zis: sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, pentru ca m-ai rugat; oare nu se cadea sa ai mila de tovarasul tau, precum si eu am avut mila de tine? Si, maniindu-se, domnul sau l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce va plati toata datoria. Tot asa va face si Tatal Meu Cel ceresc cu voi daca fiecare din voi nu va ierta fratelui sau, din inima, greselile lui. (Matei 18, 23-35)

                                                       Iubiti credinciosi,

Evanghelia Duminicii a XI-a dupa Rusalii ne arata marea bunatate a lui Dumnezeu Care iarta oamenilor greselile lor si in acelasi timp datoria oamenilor de a ierta si ei la randul lor greselile altora. Din acest motiv, invatatura Evangheliei este urmatoarea: Dumnezeu ne iarta noua greselile si cere ca si noi sa iertam altora greselile lor. Daca noi insa nu iertam altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre indreptare pe cel insensibil sau nesimtitor la darul iertarii, astfel incat acesta invata si implineste de nevoie, prin constrangere, ceea ce nu a facut de bunavoie si din initiativa proprie.

Evanghelia iertarii din aceasta duminica ne spune ca un slujitor era dator stapanului sau 10.000 (zece mii) de talanti, ceea ce insemna o valoare imensa (490,770 tone de aur, intrucat in vremea Mantuitorului un talant continea 49,077 kg de aur). Pentru aceasta datorie el trebuia sa fie vandut impreuna cu sotia, copiii, casa si tot ce avea in proprietate. Din punct de vedere spiritual, aceasta vindere inseamna o pierdere incalculabila, adica despartire de Dumnezeu, pierderea libertatii si a demnitatii umane, o moarte spirituala inaintea mortii fizice a omului.

De aceea, datornicul a cazut in genunchi si a cerut iertare, rugandu-l pe stapanul lui sa mai amane plata datoriei. Iar stapanul, plin de iubire milostiva si marinimie, nu numai ca a amanat plata datoriei, ci a iertat-o, a anulat-o, a sters-o complet. Insa datornicul caruia i-a fost iertata datoria nu a voit sa ierte unui datornic al sau o datorie foarte mica, de 100 de dinari, ci l-a aruncat in inchisoare, ca sa-i plateasca datoria, spune Evanghelia.

Slujitorul caruia stapanul i-a iertat marea sa datorie, dar care n-a voit sa-i ierte unui semen al sau o mica datorie, este numit "sluga vicleana" (Matei 18,32). Vazand slujitorii stapanului iertator si milostiv ca iertarea aratata de el nu a indemanat pe datornic sa ierte si el la randul sau, s-au intristat foarte mult. Indata ei au spus stapanului lor cat de viclean si rau era datornicul caruia stapanul milostiv i-a iertat datoria. Atunci stapanul iertator si milostiv a revenit asupra hotararii sale initiale si a trecut de la bunatate la dreptate, pedepsind pe datornicul caruia i s-a iertat datoria, dar care n-a voit sa ierte datoria unui mic datornic al sau. Sfanta Evanghelie ne spune ca stapanul
s-a maniat pe datornicul neiertator, l-a judecat si "l-a dat pe mana chinuitorilor pana ce-i va plati toata datoria" (Matei 18,34). Judecata sau pedeapsa aceasta poate fi inteleasa duhovniceste ca pedeapsa in timpul vietii pamantesti sau ca osandire a omului neiertator in ziua judecatii sale particulare, dupa moartea trupului, incat sufletul sau ar putea fi iertat doar prin rugaciunile altora pentru el.

Intelesul duhovnicesc al acestei pilde este urmatorul: imparatul sau stapanul care se socoteste cu slugile sale datornice este Insusi Dumnezeu, Care are o multime de datornici, si anume toti oamenii sunt datornicii Lui, pentru ca de la El au primit toti oamenii darul vietii, sufletul nemuritor si chemarea la viata vesnica fericita.

Cand noi insa folosim in mod gresit sau negativ darurile pe care El ni le-a daruit, savarsind raul cu gandul, cu cuvantul sau cu fapta, ne indatoram lui Dumnezeu cu insasi valoarea incalculabila a sufletului nostru care este mai de pret decat lumea intreaga (cf. Marcu 8,36). Deci, devenim datori pentru ca suntem risipitori ai darurilor lui Dumnezeu si pentru ca uitam de Dumnezeu si nu suntem recunoscatori Lui. Astfel, cu fiecare gand necurat, cu fiecare cuvant necugetat, cu fiecare fapta neroditoare de bine pe care o savarsim, ne indatoram, pentru ca folosim in mod pacatos si pagubitor gandirea, vorbirea si faptuirea noastra.

Multimea datoriilor noastre fata de Dumnezeu-Daruitorul este simbolizata, in pilda din Evanghelia de astazi, prin cei 10.000 de talanti. Dupa cum am spus mai inainte, in vremea Mantuitorului un talant continea 49,077 kg de aur, deci 10.000 de talanti insemnau 490.770 kg de aur, adica peste 490 de tone de aur. Iar 100 de dinari echivalau cu doar 450 gr de argint. Deci datoria imensa, infricosatoare a slujitorului catre stapanul sau simbolizeaza datoria pacatelor omului, savarsite ca risipire a darurilor lui Dumnezeu din viata sa si ca indepartare de la calea mantuirii.

Cand gandirea rationala a omului sau inteligenta lui este pusa in slujba pacatului, a raului, atunci omul se indatoreaza, intrucat pierde harul sfintitor al vietii si se scufunda in vidul neascultarii si despartirii lui de Dumnezeu. Cand vointa omului nu mai urmeaza vointei lui Dumnezeu, el se indatoreaza, fiindca pierde binecuvantarea conlucrarii si comuniunii cu Dumnezeu. Cand iubirea omului se leaga in mod patimas de lucrurile limitate si trecatoare, el se desparte de Dumnezeu Cel nemarginit si vesnic, indatorandu-se Lui pentru ca n-a raspuns chemarii Sale de-a participa la viata cereasca nelimitata si vesnica. Din acest motiv, nimeni dintre oamenii pacatosi nu se poate mantui (dobandi viata vesnica), daca nu i se iarta pacatele sau greselile, pentru a reface astfel legatura sa cu Dumnezeu izvorul vietii vesnice.

Din Evanghelia de astazi intelegem ca Dumnezeu este in acelasi timp milostiv si drept. Cand ne pocaim si cerem sa ne ierte pacatele, El este bun, milostiv si iertator. Cand noi insa nesocotim bunatatea Lui, si in mod viclean si egoist doar profitam de ea, dar la randul nostru nu aratam bunatate fata de semenii nostri, adica nesocotim iertarea Lui si nu o facem roditoare fata de oameni, atunci Dumnezeu ne arata dreptatea Sa spre indreptarea noastra si a celor asemenea noua. Deci, Dumnezeu este milostiv, dar si drept, iertator, dar si indreptator, in intelesul ca nu trece cu vederea pacatul, ci cheama la pocainta spre indreptare.

Astfel, Dumnezeu Cel milostiv si iertator il responsabilizeaza pe omul nemilostiv si neiertator, aducandu-i aminte cat de mult pierde spiritual daca nu este si el iertator asemenea lui Dumnezeu. Toti oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu, dar la asemanarea cu Dumnezeu ajung numai cei ce traiesc in comuniune cu El si implinesc voia Lui, adica numai sfintii. Prin urmare, omul care nu iarta altora greselile lor nu poate dobandi sfintenia care vine de la Dumnezeu. Atat de mult ne asemanam cu Dumnezeu cata iubire sfanta, milostiva adunam in sufletul nostru, prin pocainta si iertare, prin rugaciune si prin fapte bune. Oamenii sfinti sunt milostivi ca Dumnezeu Cel milostiv, sunt iertatori ca Dumnezeu Cel iertator, insa ei sunt si drepti sau indreptatori ai altora, precum si Dumnezeu este drept si indreptator al celor ce ratacesc sau gresesc, cu voie sau fara voie.
Evanghelia ne mai invata ca iubirea milostiva a lui Dumnezeu preceda dreptatea Lui. Mai intai, din iubire milostiva, El iarta pe cei pacatosi, insa cearta pe cei ce nesocotesc iubirea Lui iertatoare si n-o arata semenilor prin iertare si fapte bune.
Intrucat Biserica a inteles valoarea sfintitoare si mantuitoare a iertarii, ea ii indeamna pe toti oamenii sa ierte greselile aproapelui lor. Pentru crestini, iertarea greselilor oamenilor este o conditie pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat pentru iertarea pacatelor celor care L-au rastignit, zicand: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).

De aceea, mai ales in timpul perioadelor de post, cand unim mai mult rugaciunea cu pocainta si postul, Biserica ne indeamna sa iertam semenilor nostri toate greselile lor ca sa simtim mai mult cum sufletul nostru se elibereaza sau inviaza din legaturile pacatelor, ale egoismului si ale mandriei.
Iertarea acordata semenilor nu este totdeauna o lucrare usoara, desi, teoretic, multi oameni stiu ca daca esti crestin adevarat trebuie sa ierti altora greselile lor. Sunt insa unele situatii dificile in care iertarea sincera nu se realizeaza pur si simplu printr-o decizie voluntarista, formala, exterioara. Sunt oameni care au suferit mult din cauza semenilor lor, iar pentru a le ierta acestora greselile lor, in mod sincer, total si definitiv, adica "din toata inima", ei au nevoie de o schimbare interioara. Cu alte cuvinte, iertarea cere o lupta interioara, o rastignire a dorintei egoiste de razbunare, a tentatiei de a raspunde la rautate cu rautate. Insa Sfanta Evanghelie ne cheama sa nu raspundem la rautate cu rautate, ci sa lasam razbunarea pe seama lui Dumnezeu. El sigur cearta si pedepseste cu dreptate,  fiind Judecatorul si Mantuitorul lumii, al viilor si al mortilor.

Deci, o iertare sincera, totala, nu una de felul "te iert, dar nu te uit", se poate oferi altora numai daca Ii cerem lui Dumnezeu harul Sau care ne ajuta sa iertam din toata inima greselile altora. In acest sens, cerem Mantuitorului Iisus Hristos, Care a iertat pe vrajmasii Lui, ca iubirea Lui sa locuiasca in inimile noastre. Pilda de urmat in aceasta privinta ne sunt Sfintii martiri sau mucenici, care au fost daruiti de Dumnezeu cu harul sau virtutea de a ierta pe cei care ii chinuiau si-i duceau la moarte, asa cum au facut arhidiaconul Stefan, cel dintai dintre mucenici, dar si multi altii.

Din Vietile sfintilor martiri se vede ca acestia simteau in sufletul lor o putere deosebita in timpul suferintelor, o putere a prezentei iubirii jertfelnice si iertatoare a lui Hristos. De aceea, ei nu au raspuns la rautate cu rautate si la ura cu ura, ci au biruit ura ca rod al pacatului prin sfintenia iertarii ca rod al prezentei harului lui Dumnezeu in om. Sfintii mucenici sunt numiti Buni Biruitori mucenici, tocmai pentru ca ei au biruit duhul lumesc al urii, al razbunarii si al rautatii, dupa ce au primit in sufletul lor iubire milostiva din iubirea lui Hristos Cel milostiv si iertator.

Prin urmare, cand nu putem ierta semenilor nostri greselile lor, trebuie, mai intai, sa ne rugam pentru ei, deoarece foarte adesea vrajba intre oameni vine si din lucrarea diavolului care tulbura sufletul oamenilor. "aO diábolos" in limba greaca inseamna cel ce dezbina, cel ce desparte, cel ce asupreste si tulbura viata oamenilor si relatiile dintre ei. Adesea, el invrajbeste membrii familiei, vecinii si prietenii si ii impiedica sa faca impreuna o lucrare folositoare. Intelegem, asadar, ca iertarea sincera a greselilor altora presupune o modelare a sufletului nostru dupa iubirea milostiva a Domnului nostru Iisus Hristos.

In acest sens, trebuie sa ne rugam ca Hristos Domnul prin harul Duhului Sfant sa ne curateasca de toata intinaciunea si de toata rautatea. Sa-I cerem Lui sa ne daruiasca puterea sau virtutea de a ierta pe altii asa cum Dumnezeu ne iarta pe noi. Daca uneori, printr-o pedagogie divina, se intampla chiar sa savarsim si noi tocmai pacatele pentru care am judecat pe altii, trebuie sa intelegem din aceasta ca e mai bine sa ne rugam lui Dumnezeu pentru semenii nostri ca sa se ridice din pacate, decat sa-i judecam considerandu-ne superiori lor, adica fara greseli.

In concluzie, putem constata ca Evanghelia acestei duminici este una a iertarii, dar si una a responsabilizarii, o Evanghelie a milostivirii, dar si a dreptatii, o Evanghelie in care Dumnezeu, desi este milostiv si indelung rabdator, totusi nu trece cu vederea nerecunostinta noastra pentru iertarea primita de la El, adica nu este nepasator cand vede insensibilitatea noastra fata de iubirea Lui milostiva si iertatoare. De ce? Pentru ca El nu voieste ca iubirea Lui sa se opreasca la noi, ci doreste ca iubirea Lui sa ajunga prin noi la altii, ca noi sa devenim asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv si iertator. Evanghelia ne indeamna, asadar, sa inmultim binele, nu sa-l limitam. Iar facand aceasta, crestem duhovniceste si ne sfintim, adica devenim cu adevarat oameni ai lui Dumnezeu, intrucat iubirea Lui milostiva se arata altora prin noi, cand iertam si noi altora greselile lor.

Sa ne gandim mereu ca iertarea noastra din partea lui Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor nostri de catre noi. Dumnezeu voieste ca noi sa fim milostivi, sa fim rabdatori si iertatori, iar cand iubirea milostiva si iertatoare devine lumina vietii noastre, atunci se schimba in bine si relatiile intre oameni. Astfel se opreste violenta, se stinge ura, se inlocuieste rautatea cu bunatatea si se schimba "iadul" vietii noastre in "bucurie a raiului", prin luminarea mintii si a inimii noastre inca din viata aceasta pamanteasca.

Sa ne rugam lui Dumnezeu ca sa ne daruiasca puterea de a ierta greselile semenilor nostri, gandindu-ne cat de mari sunt greselile noastre pe care ni le iarta El, in timp ce noi nu suntem in stare sa iertam nici greselile mici ale semenilor nostri. Avand lumina Evangheliei de azi adunata in sufletele noastre, sa ne rugam lui Dumnezeu Tatal zicand: "si ne iarta pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean" (Matei 6, 12-13). Amin!

                               Cu dragoste,Maria.