sâmbătă, 31 august 2024

SEMNE DUMNEZEIESTI? MANTUITORUL IISUS HRISTOS ,ÎN MIJLOCUL A TREI CURCUBEIE !


                                                     Dragii mei, 

În această dimineaţă ,mă trezeste un glas care spune ceva uimitor si-mi arată ceva uluitor. 
Glasul spune asa :

                   "Vreţi  semne Dumnezeiesti ?
                    Uite semne Dumnezeiesti :
                    Trei Curcubeie!
                    Trei  Curcubeie, iar în mijlocul  lor , Mântuitorul  Iisus Hristos !
            Acestea sunt semne Dumnezeiesti !" 

Şi vedeam dragilor înspre Apus, Trei Curcubeie care se întindeau spre Răsărit.

În faţa acestor Trei Curcubeie, jos pe Pământ, stătea Iisus  Hristos în vesminte albe stralucitoare si cu Mâinile Sale ridicate spre Cer,privind spre Răsărit.
Dragii mei, si pentru faptul că ne trezim a doua zi, trebuie sa-I multumim Domnului si Maicii Domnului pentru faptul că ne-a dat viaţă ,pentru ca ne ocroteste si ne păzeste. 
Sa multumim pentru faptul ca-i avem pe cei dragi langa noi, pentru faptul ca avem parte de bucurie si de fericire sufleteasca.
Sa multumim pentru fiecare gura de aer si pentru fiecare rasarit de soare.Pentru toate sa aducem multumire,slava si inchinare.
Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! Amin ! 
                                       Cu dragoste ,Maria. 

x RUGACIUNEA DE DUMINICA !


             .

"Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh !            

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine.

Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea.O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre.Dăruiește-mi pocăință adevărată, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de astăzi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, mulțumesc din toată inima mea pentru atâtea bunătăți, ce-mi trimiți în toate zilele, și mai vârtos pentru înnoirea sufletului meu, pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci mă îngăduiești și-mi aștepți pocăința, ca un iertător bun și milostiv. Și încă mă rog, Doamne Iisuse Hristoase, să-mi dai dar să petrec bine și creștinește întru această săptămână fără de a-Ți greși, cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstea buneivestiri a Sfintei Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor.Deosebi încă mă rog întru această rugăciune a mea, pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosădit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău; încă și pentru sfintele Tale patimi și moartea Ta cea mărită, dă dumereală păcătoșilor, ca să se cunoască pe sine și să se căiască de păcatele lor, să se îndrepteze cu mărturisire, să urască păcatele lor și să se lase de ele; și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, în ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți, și pe cei vii și pe cei morți veșnicei Tale împărății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu preasfânt Sângele Tău; înviază-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înălțarea Ta, pentru ca să te mărim în vecii vecilor. Amin.

                                          PSALMUL 50,asa cum este corect Sus in Ceruri,asa precum mi-a descoperit mie DUHUL CEL PREA SFANT:

1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a nascut maica mea.
7. Că iată adevarul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mâ întărește.
14. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.

 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău prea sfânt ,Jertfă prea curată !”

 Crezul,CORECT:

Cred intr-unul Dumnezeu Tatal atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si al nevazutelor.

Si intr-unul Domn Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, unul nascut, care din Tatal s-a nascut inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut;

Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire s-a pogorat din cer si s-a intrupat din Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om;

Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat;

Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;

Si S-a suit in ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.

Si iarasi va sa vina cu marire sa judece viii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit.

8. Si intru Duhul Sfant,cel de o fiinta cu Tatal si de Viata Binefacator!

Si intr-una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

10 Marturisesc un botez pentru iertarea pacatelor.

11 Astept invierea mortilor.

12 Si viata veacului ce va sa vie.

            TATAL NOSTRU corect, asa cum se rosteste Sus in Ceruri, 

               În Numele Tatalui,si-al Fiului,
               si-al Sfantului Duh,Amin!  
              
              Tatal nostru
              Care esti în Ceruri,
              Prea Sfant este Numele Tau,
              Vie este Împărătia Ta,
              Faca-se voia Ta,
              Precum în Cer,
              Asa si pe pământ.
              Pâinea noastra,
              Cea spre Fiinţă,
              Dă-ne-o noua astazi,
              Şi ne iartă noua gresalele noastre,
             Precum si noi iertam gresitilor nostri.
             Şi nu ne lăsa pe noi sa cadem în ispita,
             Ci ne izbaveste, de cel rău ! Amin!

                               Cu dragoste,Maria.

ROMÂNIE ,NU TE TEME ! DUHUL CEL PREA SFÂNT, ESTE ASUPRA TA!



                                        

                   
                                                    Dragii mei,

În aceasta dimineață,treaza fiind, aud un glas care strigă tare, la Imperativ.
Glasul striga asa:

                             ”Curaj Românie  !  
                                         Nu te teme ! 
         România învăluită de Cuvântul Duhului Sfânt.
       Cuvânt și rame înălțătoare, va fi pe  întreg teritoriul României !
               Românie ,nu te teme ! 
                     Duhul Cel Prea Sfânt este asupra ta!”


Clipă în care, văd în camera mea un Cer albastru violet si senin ,si pe care Cer, stralucea precum 100 de Sori la un loc, HARTA  ROMÂNIEI! 
Asa cum straluceste DUHUL  CEL  PREA SFÂNT, asa stralucea de Lumină, HARTA  ROMÂNIEI.
HARTA  ROMÂNIEI era fara contur si fara  să aibă vreo anume culoare, era pur si simplu albă si fără înscrisuri, un alb orbitor de stralucitor.                                                

.

În mijlocul Hărtii albe si orbitor de stralucitoare ,fara înscrisuri, a apărut în mod tainic, o Rolă din lumina aurie.


.
Aceasta Rolă aurie, ce stătea pe loc și părea a fi ca o pânză densă  sau ca o hârtie specială si lucioasă, a început a se roti cu viteza gândului , a început  a se strânge  dinspre Vest  spre centrul Țării.
Era ca și cum, capătul pânzei sau a panglicii de pe rolă, ar fi fost pe partea total vestică în interior, iar de acolo ,o forță nevazută tot o trăgea pe rolă si o strângea dragilor, precum strangem cu menghina un obiect.
Rola lua de la VEST si tot aduna pe ea si se tot mărea, doar cu mici încetiniri de viteză, pentru a strânge bine ceea ce lua din partea vestică,ca nu cumva să se mai desfaca,ci să rămână pe veci presată pe rolă, dar si să încapă tot ce lua de la VEST prin panglica care se tot suprapunea pe rolă  cu o viteza uluitoare.
 .
Dragii mei, închipuiti-va jumatate din plafonul camerei voastre, pe un Cer albastru violet  in care ,stralucea de DUHUL SFÂNT, HARTA  ROMÂNIEI.
Ca apoi, să apară acea rolă aurie si să tot traga din Vest spre Centrul României, deci pe rolă, acea panglică aurie, acea hârtie care se tot presa pe rolă de o fortă nevazuta.
Iar într-un final, imaginea sa dispara fara ca sa se opreasca  rola  și să aud :
                             ” ROMÂNIE nu te teme !
               Duhul Cel Prea Sfânt este asupra ta !”  


Dragii mei, ceva se va petrece cu România noastra!
Ce va fi, eu nu stiu a vă spune.
Dar cred ca, nu va fi ceva prea usor pentru noi ,deoarece, ni se spune de la DUHUL CEL PREA SFÂNT,ca sa nu ne temem !
Fratilor!
Dacă Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne strigă ca să nu ne temem, orice ar fi   cu România Sfântă, atunci fratilor, să nu ne temem de nimeni si de nimic.
Să urmăm glasul Lui Dumnezeu si sa primim pe toate ,multumind pentru toate si punându-ne toată Nădejdea în Bunul Dumnezeu si-n Măicuța Domnului, Cărora Li se cuvine,toata cinstea,slava si închinarea,Amin!
                              Cu dragoste,Maria

GLAS DIN CER,PENTRU SFANTUL PARINTE ARSENIE BOCA, CARE FACE PARTE DIN CEATA MANTUITORULUI HRISTOS !



                                                               Dragii mei,

În această noapte, in timp ce mă rugam dragilor, desi eram cu ochii in monitor, văd dragii mei  spre Vest, vad munti mai mici înverziti, precum si o Sfântă Mănăstire. 


                                 
Dragii mei, în jurul Mănăstirii, dinspre răsărit si dinspre apus, pe aleiele dimprejur, stăteau la rând multime de credinciosi.
Numai că , oamenii nu stăteau în mod haotic la rând ca să ajungă la un Mormânt anume de acolo.
Asa cum eu vedeam de sus, de deasupra acestor oameni care veneau si dintr-o parte si din alta ,veneau in mod ordonat si frumos , si formau un : n ,iar la mijlocul lor era Sfantul Mormânt.
O  MARE  MINUNE se petrecea acolo.                       
La mijlocul celor două mari şiruri de multime de credinciosi, se afla Mormântul Sfânt, al unui Sfânt Părinte.
MORMÂNTUL  SFÂNTULUI  PĂRINTE unea multimile de oameni dinspre răsarit cu multimile de oameni dinspre apus,iar
MORMÂNTUL, era in mijlocul celor doi de " n".

Un glas din Cerul Sfânt spune :

                 "Multimile de oameni nu mai contenesc ca să vină să se închine la Mormântul SFÂNTULUI PĂRINTE  ARSENIE  BOCA!
Sfântul  Mormânt este plin de credinciosii veniti din toate colturile lumii.
Sfântul Părinte Arsenie Boca, face parte din Ceata Sfintilor Mântuitorului Hristos!"
Iar eu eram uimita, uluita acolo sus ,deasupra a tot ce vedeam.
 Litera   n ,care era formata din trupurile vii ale credinciosilor, si care reprezenta pe Mântuitorul, stralucea de Lumină, precum stralucea Iisus Hristos la Schimbarea la Faţă.
Glas din Cer, strigă tare :

                       "Doamne  Iisuse Hristoase, Ţi-ai frânt Trupul Tău şi hrănesti tot Pământul !"
În această clipă, văd pentru ultima oară capetele credinciosilor ,peste care era litera n , de un alb orbitor, precum si Sfântul Mormânt al Sfântului Părinte Arsenie Boca peste care stralucea chiar deasupra lui ,un Soare alb si orbitor de stralucitor.
Dragii mei, ceea ce se spune pe toate canalele TV, despre Sfântul Părinte Arsenie Boca, nu sunt vorbe goale. 
Dragilor,mergeti cu toata dragostea la Mormântul său, rugati-va la căpătâiul său, iar Rugaciunea voastra va fi dusă la Mântuitorul nostru Iisus Hristos si după Credinţa fiecaruia, dorinta vi se va implini.

                                 Cu dragoste, Maria. 

SFÂNTUL PĂRINTE ARSENIE BOCA ÎN GRADINA RAIULUI ŞI TOTODATĂ LA CĂPĂTÂIUL MEU !

                                Dragii mei,


În această noapte, în timp ce mă rugam la Bunul Dumnezeu si la Maica Domnului, citind dintr-o Cărticică de Rugaciuni, văd dragii mei ca şi cum aş fi avut încă un ochi la ceafă, văd un câmp verde dumnezeiesc de frumos, sub un Cer senin ,bleu stralucitor.
În mijlocul acestei privelisti dumnezeiesti, stătea în iarba mare până la brâu, Sfântul Părinte ARSENIE BOCA !
 

Era mai tânăr, aşa ca în aceste poze, avea vesminte negre cu dunga rosie la marginea de pe dedesupt.
Asa stând în picioare, în iarba mare si verde ,înaltă până la brâu, SFÂNTUL PĂRINTE ARSENIE BOCA privea spre mine si spre noi toti. 
Sfântul Părinte Arsenie Boca era viu ,în carne şi oase, desi părea bucuros ,totusi chipul său era tare trist si îngandurat.
Ochii Sfantului Părinte Arsenie Boca se asemănau izbitor de tare, cu ochii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 
Sfântul Părinte Arsenie Boca dragilor, face parte din Ceata Domnului nostru Iisus  Hristos.
Sunt sigură dragii mei, că aparitia Sfantului Părinte ARSENIE  BOCA  la căpătâiul meu cu tot cu Gradina Raiului, are o însemnătate deosebita, pentru toti românii. Cred ca ,Sfantul Parinte Arsenie Boca, a voit ca sa ne prevină de ceva ce va urma. 
Si era singur în Gradina Raiului, acoperit fiind până dincolo de brâu, de iarba verde si foarte înaltă. 
Sfântul Părinte Arsenie Boca era usor înclinat de spate pe partea dreapta, ca atunci când, parca vrei sa cosesesti iarba .
Sa -l chemăm dragii mei ,sa-l chemam pe Sfântul PĂRINTE ARSENIE BOCA în ajutorul nostru , căci cu adevărat ne este noua grabnic ajutător si mijlocitor la Domnul nostru Iisus Hristos si la Maica Domnului, pururea Prea Curata Fecioara Maria, Cărora Li se cuvine toata cinstea, slava si închinarea, AMIN !
                Cu dragoste,ca intotdeauna,Maria. 

SFANTA EVANGHELIE , DE LA INCEPUTUL ANULUI BISERICESC !

                               1 Septembrie 2024!

                  INCEPUTUL ANULUI BISERICESC!



                                                             La Utrenie ,

               Sfânta  Evanghelie  de la Luca !
                         (VI, 17 - 23 )

În vremea aceea a stat Iisus la loc de şes , unde erau mulţi dintre ucenicii Săi şi mulţime multă de popor din toată Iudeea , din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului , care veniseră să-L asculte şi să se tămăduiască de neputinţele lor.Şi cei bântuiţi de duhuri necurate se vindecau şi tot poporul căuta să se atingă de Dânsul , căci ieşe din Dânsul o putere, care vindeca pe toţi. Atunci El ,ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi ,le-a zis : fericiţi sânteţi voi , cei săraci , căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sânteţi voi , care flămânziţi acum, căci vă veţi sătura. Fericiţi sânteţi cei care plângeţi acum , căci veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă vor urâ pe voi oameneii , şi când vă vor izgoni dintre ei , şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele vostru ca un rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi , căci iată, plata voastra multă este în ceruri.
SLAVĂ  ŢIE  DOAMNE, SLAVĂ  ŢIE !

          La Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, 

                 Sfânta Evanghelie de la Luca ! 
                                        (IV, 16 - 22 )

În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret , unde fusese crescut , şi a intrat după obiceiul Său , în ziua sâmbetei în sinagogă şi s-a sculat ca să citească. Şi I-au dat Cartea Proorocului Isaia şi, deschizând El Cartea , a găsit locul unde era scris : Duhul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns să binevestesc săracilor ; M-a trimis să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima ; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi căpătarea vederii ; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului . Şi închizând Cartea , a dat-o slujitorului şi a şezut , iar ochii tuturor din sinagogă erau privind spre El. Şi a început a zice către dânşii : astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi auzit-o . Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului, care ieşeau din gura Lui.
     Şi în continuare , 
            Sfânta Evanghelie de la Matei !
                             (XI, 27 - 30 )

Zis-a Domnul ucenicilor Săi : toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl ; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni , decât numai Fiul şi căruia va voi Fiul să-i descopere . Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni. Luaţi Jugul Meu asupra voastră şi vă învăţaţi de la Mine, că Eu sânt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre ; căci Jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.
SLAVĂ ŢIE  DOAMNE, SLAVĂ  ŢIE  !
Dragii mei, citiţi cu dragoste fiecare Cuvinţel din Pericopa Evanghelică şi luaţi aminte fratilor, la Cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată cinstea ,slava şi închinarea, acum şi pururea şi-n vecii vecilor ,AMIN !

                            Cu dragoste şi preţuire, MARIA

INCEPUTUL ANULUI BISERICESC - 1 SEPTEMBRIE 2024 !



Inceputul anului bisericesc !

Diferenta dintre inceputul anului civil si a celui bisericesc este ca inceputul anului civil are loc pe 1 ianuarie, in timp ce inceputul anului bisericesc se praznuieste in fiecare an pe 1 septembrie. Conform traditiei din Legea Veche, aceasta zi marcheaza creatia lumii si ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos isi incepe activitatea publica. In credinta romano-catolica inceputul anului bisericesc incepe in prima duminica din Advent, duminica cea mai apropiata de 30 noiembrie, cu aproximativ patru saptamani inainte de Craciun. Evreii incep anul bisericesc tot in luna septembrie.

Inainte de nasterea Mantuitorului, existau doua tipuri de a calcula timpul unui an: cel al egiptenilor, cu 365 de zile si cel al romanilor cu 355 de zile. Totusi, in fiecare an ramanea o diferenta de zece zile intre aceste doua sisteme. Odata cu aceasta constatare a aparut si nevoia de a le pune pe acestea in concordanta cu calendarul ceresc. Persoana care a facut acest lucru a fost Iulius Cezas in anul 46 i. Hr, cand acesta a adoptat sistemul egiptean care va fi cunoscut sub denumirea de calendar iulian. De asemenea, de calendarul iulian s-a servit si Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).

In urma calculului dintre calendarul iulian cu 365 de zile si 6 ore si calendarul solar 365 de zile, 5 ore, 43 de minute si 46 de secunde s-a putut determina anual o diferenta de 11 minute si 14 secunde, care dupa 330 de ani a rezultat intr-o diferenta de 3 zile. Asadar, la petrecerea Sinodului I Ecumenic, echinoctiul de primavara a avut loc pe 21 martie fata de 24 martie. Acela este momentul care marcheaza punctul de plecare pentru calcularea datei cand vor cadea Pastile. Specialistii astronomi au putut determina ca din 123 in 123 de ani echinoctiul de primavara retrogradeaza cu o zi. Papa Grigore al XIII-lea, la 24 februarie 1582, decide ca zece zile din calendar sa fie suprimate, data de 5 octombrie devenind 14 octombrie – data care va marca aparitia calendarului gregorian.

In ciuda faptului ca in anul 1923 in cadrul unui congres de la Constantinopol marea majoritate a Bisericilor Ortodoxe au decis renuntarea la calendarul iulian in dauna celui gregorian, data Pastilor inca se calculeaza folosind calendarul iulian, in care echinoctiul de primavara se petrece cu 13 zile mai tarziu. Acest fapt explica neconcordanta dintre momentul sarbatoririi Pastilor la catolici si la ortodocsi. Astronomii au putut sa determine faptul ca intre calendarul gregorian si cel astronomic se inregistreaza o diferenta la fiecare 3500 de ani, care face calendarul gregorian sa ramana in urma celui astrologic cu o zi si o noapte. Calendarul iulian rectificat in urma Consfatuirii interortodoxe de la Constantinopol va deveni mai precis decat cel gregorian datorita adoptarii noului sistem al anilor bisecti. Prin acest lucru se adauga o zi la fiecare patru ani, luna februarie avand 29 de zile si nu 28. Astfel se reduce diferenta dintre anul solar si cel civil, ceea ce va face ca doar dupa 42.772 de zile calendarul sa ramana in urma cu o zi si o noapte. Acest calendar va purta numele de calendar neo-iulian sau constantinopolitan.

Totusi, unele Biserici Ortodoxe au preferat sa mentina calendarul iulian neindreptat. Printre acestea se numara: Biserica Sarba, Biserica Rusa, cat si Manastirile din Sf. Munte Athos, exceptie facand Manastirea Vatopedului. Aceste biserici se numesc pe stil vechi deoarece praznuiesc Pastile si celelalte sarbatori dupa vechiul calendar.

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA , LA DUMINICA A ZECEA DUPĂ RUSALII !


Predică la Duminica a X-a după Rusalii
( Despre puterea credinţei, a postului şi a rugăciunii ) 

Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă cît un grăunte de muştar,
veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta;
şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20)

Iubiţi credincioşi,
                Image result for PARINTELE CLEOPA
Cînd omul va avea credinţă dreaptă şi tare, unită cu fapte bune şi mai ales rugăciune şi post, unul ca acela poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să facă minuni mari şi să primească de la El tot ce va cere, spre folosul sufletului lui şi al altora.
Acest adevăr ni-l arată Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, în Sfînta Evanghelie care s-a citit astăzi, prin următoarele cuvinte: De veţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo şi se va muta şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă (Matei 17, 20). Apoi arătînd puterea cea mare a postului şi a rugăciunii, zice: Dar acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune şi cu post (Matei 17, 21).
Pentru a ne putea da seama de puterea credinţei, vom aduce mărturia Sfîntului Apostol Pavel care, arătînd multe din faptele credinţei, zice: Prin credinţă pricepem că s-au întemeiat veacurile cu Cuvîntul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd... Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pămînt ca să nu vadă moartea. Prin credinţă, Noe, luînd înştiinţarea de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mîntuirea casei sale... Prin credinţă, Avraam, cînd a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge... Prin credinţă, însăşi Sarra a prins putere să zămislească fiu (deşi trecuse de vîrsta cuvenită), pentru că L-a socotit credincios pe Cel ce îi făgăduise.
Prin credinţă, cînd s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui... Prin credinţă a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca unul care a văzut pe nevăzutul Împărat. Prin credinţă, au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe cînd egiptenii, încercînd a trece şi ei, s-au înecat (Evrei 11, 3-29).
La aceste mărturii, despre puterea credinţei, amintite de Sfîntul Pavel din Vechiul Testament, putem adăuga şi altele mult mai mari luate din istoria creştinismului, de la Hristos pînă astăzi. Prin credinţă, Fecioara Maria a primit vestea cea bună de la arhanghelul Gavriil şi s-a învrednicit să nască în trup pe Hristos, Mîntuitorul lumii. Prin credinţă, Sfîntul Ioan Botezătorul a primit să boteze în apele Iordanului pe Fiul lui Dumnezeu şi a văzut pe Duhul Sfînt ca un porumbel şezînd deasupra Lui. Prin credinţă, pescarii galileeni au lăsat toate şi, urmînd lui Hristos, au devenit pescari de oameni. Prin credinţă, Apostolii au primit harul Duhului Sfînt şi, cu puterea Lui, au vestit Evanghelia mîntuirii în toată lumea. Prin credinţă, Pavel, vasul alegerii, s-a convertit la Hristos pe calea Damascului şi a ajuns cel mai mare apostol al neamurilor. Prin credinţă Apostolul Petru a primit să fie răstignit la Roma, pe cruce, cu capul în jos pentru dragostea lui Hristos, iar Sfîntului Pavel i s-a tăiat capul.
Prin credinţă, zeci de milioane de creştini au primit cu bucurie să fie arşi de vii, tăiaţi, sfîşiaţi de lei, sau înecaţi în mare, pentru Evanghelie, strigînd: "Sîntem ucenici ai lui Hristos şi fii ai lui Dumnezeu după dar şi sîntem gata să ne dăm viaţa şi să trăim cu El în veci, decît să ne lepădăm şi să ne osîndim în iad!" Prin credinţă, ucenicii Sfinţilor Apostoli şi toţi dumnezeieştii Părinţi au mărturisit şi au apărat dreapta credinţă ortodoxă, prin cuvînt şi prin minuni şi au fixat-o definitiv în dogme şi canoane la cele şapte Sinoade Ecumenice.
Prin credinţă, mulţi creştini iubitori de Hristos au părăsit grijile şi plăcerile lumii şi s-au făcut călugări, sihaştri şi sfinţi prin mînăstiri, prin munţi şi prin crăpăturile pămîntului, ducînd viaţă îngerească. Prin credinţă, nenumăraţi păgîni s-au convertit la creştinism şi mulţi păcătoşi s-au pocăit şi au devenit creştini desăvîrşiţi. Prin credinţă şi dragoste pentru Hristos, casele creştinilor s-au transformat în biserici, fecioarele au devenit mirese ale lui Hristos, iar bărbaţii cu viaţă sfîntă au ajuns mărturisitori ai ortodoxiei şi slujitori vrednici ai sfintelor altare. Prin credinţă, după două mii de ani de luptă cu puterile întunericului, creştinismul s-a răspîndit în toată lumea, biruind marile arme ale Satanei necredinţa, sectele, desfrîul şi ura dintre oameni.

Iubiţi credincioşi,
Am arătat aici cîteva mărturii despre marile fapte ale credinţei. În continuare voi vorbi pe scurt despre puterea rugăciunii şi a postului. Mai întîi, trebuie să facem rugăciunea cu credinţă (Matei 21, 22; Marcu 11, 24; Evrei 11, 6). Apoi trebuie s-o facem din toată inima (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 145; Ieremia 29, 13) şi neîncetat (Luca 21, 36; I Tesaloniceni 5, 17).
Faptele mari şi minunate ale rugăciunii şi postului sînt nemăsurate. Spre încredinţare vom vorbi aici despre cîteva din ele.
Prin rugăciune şi post, Moise proorocul a luat din mîinile lui Dumnezeu Tablele Legii (Ieşire 34, 28). Prin rugăciune şi post, marele prooroc Ilie a încuiat cerul să nu plouă trei ani şi şase luni; şi iarăşi cu rugăciune şi cu post, a pogorît foc din cer şi a descuiat cerul, de a dat Dumnezeu ploaie pe pămînt (III Regi 18, 38). Cu rugăciune şi cu post, Daniel proorocul a ieşit nevătămat din groapa leilor (Daniel 6, 17-23). Prin rugăciune şi post ninivitenii au scăpat de pieire (Iona 3, 5-10). Rugăciune şi post porunceşte Dumnezeu, prin proorocul Ioil, să facă iudeii spre a scăpa de urgia Domnului (Ioil 2, 12-15).
Prin post de patruzeci de zile, Mîntuitorul biruieşte cele trei ispite ale satanei în pustie (Matei 4, 1-11). Cu rugăciune şi cu post, Ana proorociţa a născut pe Samuel, fiind stearpă mai înainte (I Regi 1, 11; 16, 28). Cu rugăciune şi cu post aspru a petrecut toată viaţa sa Sfîntul Ioan Botezătorul şi Înainte Mergătorul pentru care a fost mărturisit de Însuşi Mîntuitorul drept cel mai mare om născut din femeie (Matei 11, 10-19). Cu rugăciune şi cu post s-au întărit Sfinţii Apostoli în osteneala propovăduirii Evangheliei lui Hristos (II Corinteni 6, 4-5; 11, 27). Cu rugăciune şi cu post se izgonesc diavolii din oameni (Matei 17, 19-21). Prin rugăciune şi post sfinţii lui Dumnezeu au făcut minuni mari şi multe, atît în Legea Veche cît şi în Legea Harului, cum citim în Sfînta Scriptură, în cărţile de cult şi în vieţile sfinţilor.
Dar să luaţi aminte că nu toată credinţa este bună, ci numai credinţa cea dreaptă, ortodoxă, unită cu faptele cele bune. Numai rugăciunile şi posturile rînduite de Biserica dreptmăritoare sînt bune, iar rugăciunile şi posturile care le fac păgînii, sectanţii şi ereticii sînt urîciune înaintea lui Dumnezeu pentru că nu se fac după îndreptarul credinţei apostolice. Sfîntul Apostol Pavel ne arată că, cel ce nu se luptă după lege, nu se încununează (II Timotei 2, 4-5). Numai cel ce slujeşte lui Dumnezeu în adevăr şi lucrează toate faptele cele bune după dreapta credinţă şi spre slava lui Dumnezeu, poate să dobîndească mîntuirea sufletului său (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 9-11). Altfel toate posturile şi rugăciunile noastre devin urîciune înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 11-15).
Aşadar, fraţii mei, fiţi cu mare luare aminte şi să nu vă luaţi după cei rătăciţi de la dreapta credinţă, cărora li se pare că vor dobîndi mîntuirea sufletelor lor, fără a asculta de Biserica lui Hristos. Auziţi ce spune Sfîntul Efrem Sirul: "Cînd mintea omului va părăsi dreapta credinţă, toate faptele sale cele bune nu mai sînt de folos". Iar Sfîntul Ioan Damaschin, arătînd acelaşi lucru cu alte cuvinte zice: "Binele nu este bine cînd nu se face bine" (Filocalia IV, 1948, pag 194).
Despre puterea rugăciunii şi a credinţei se vorbeşte şi în Evanghelia ce s-a citit astăzi, în care se spune cum a vindecat Mîntuitorul un copil demonizat. Copilul a fost adus de tatăl său la ucenici, dar aceştia n-au putut să alunge duhul rău din el. Iar dacă a coborît Domnul de pe Muntele Tabor, tatăl copilului a îngenunchiat la picioarele Lui şi a zis: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi greu pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece... (Matei 17, 14-16).
Vedeţi ce greu se vindecă un om epileptic, stăpînit de duh necurat? Că dacă nici Apostolii n-au putut să vindece acest copil demonizat, cu atît mai greu vor reuşi preoţii să vindece pe cei stăpîniţi de diavoli, şi mai ales pe cei robiţi de patimi grele. Diavolul obişnuieşte să-l arunce pe cel epileptic uneori în foc, alteori în apă, ca să-l omoare şi să ne amăgească a crede că nu el, ci apa şi focul l-au ucis. Dar asupra sufletului celui bolnav, vrăjmaşul nu are nici o putere. Însă pe cei robiţi de patimi cumplite, precum: necredinţa, mîndria, mînia, beţia, desfrîul şi uciderea, oare nu-i chinuiesc diavolii mai rău ca pe cei epileptici?
Nu vedeţi pe unii ca aceştia cum îi chinuiesc patimile, cum se aprind ca de foc de patima mîniei, a desfrîului, a mîndriei şi a răzbunării, patimi ce stăpînesc astăzi toată lumea? Sau pe cei beţivi şi nepăsători de a lor mîntuire, nu vedeţi cum îi aruncă diavolul în apa necredinţei şi a nesimţirii sufleteşti? Unii ca aceştia, chiar dacă le vorbeşti de rai, ei nu-l doresc. Iar dacă le spui de boli grele, de moarte şi osînda iadului care îi aşteaptă din cauza păcatelor făcute, ei nu se cutremură, nici nu vor să le părăsească prin pocăinţă, căci păcatele vechi, adică patimile întunecă şi orbesc mintea şi omoară sufletul şi conştiinţa oamenilor. Să ne ferească Dumnezeu de o asemenea orbire şi moarte sufletească.
Milostivindu-Se Domnul de suferinţa copilului, i-a zis tatălui său: "Aduceţi-l aici la Mine". Apoi certînd demonul, duhul rău a fugit, "iar copilul s-a făcut sănătos din ceasul acela". Apropiindu-se ucenicii de Hristos, L-au întrebat: Pentru ce noi n-am putut să scoatem pe demon?... Pentru necredinţa voastră! a răspuns Mîntuitorul. Că acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune şi cu post (Matei 17, 19-21).
Din aceste cuvinte vedem că Domnul mai întîi cheamă pe cel bolnav la Sine. Dacă toţi se feresc şi chiar fug de cei bolnavi, Fiul lui Dumnezeu îi cheamă la El, îi mîngîie, pune mîinile peste ei şi îi vindecă atît pentru credinţa bolnavilor, cît şi pentru credinţa rudelor şi a celor ce îi aduc la El. Fără credinţă tare în Dumnezeu, nimeni nu se vindecă şi nu se poate face nici o minune. Dumnezeu cere şi colaborarea noastră. El revarsă peste noi harul, mila şi iertarea, iar noi trebuie să-i aducem credinţa noastră, smerenia şi pocăinţa. De aceea a şi răspuns ucenicilor că din cauza necredinţei lor n-au putut să vindece copilul. Apoi spune Domnul că diavolii se scot din oameni şi patimile se scot din inimile noastre "numai cu rugăciune şi cu post".
Vedeţi ce mare este puterea credinţei ajutată de rugăciune şi de post? Toate trei la un loc fac nenumărate minuni şi vindecări, iar una fără alta nu aduc niciodată roade, nici nu ni se împlinesc cererile. La orice cerere a credincioşilor, trebuie atît din partea lor, cît şi a preoţilor slujitori aceste trei virtuţi obligatorii: credinţă, rugăciune şi post. Ba celor bolnavi li se mai cere şi spovedanie generală, cu pocăinţă şi hotărîre de a nu mai păcătui.
Cea mai grea boală nu este cea trupească, ci cea sufletească, pentru că pierde şi trupul şi sufletul. Cea mai grea demonizare a omului nu este epilepsia, care chinuieşte numai trupul, ci este înrobirea omului de patimi ucigătoare de suflet. Un om stăpînit de beţie şi desfrîu este un om posedat de diavoli. Pentru aceea este mai greu de vindecat un beţiv, un desfrînat, un ucigaş, sau un om stăpînit de ură, de lăcomie, invidie, decît un om chinuit de un duh necurat, cum este copilul din Evanghelia de astăzi.
Întristarea noastră este că, astăzi, numărul credincioşilor tineri şi bătrîni stăpîniţi de asemenea patimi este cu mult mai mare ca  odinioară. Înclinarea oamenilor tot mai mult spre beţie şi desfrîu, spre necredinţă şi grupări sectare, spre egoism, divorţ şi ucidere ne îngrijorează din ce în ce mai mult. Ba acest fenomen se extinde mai ales în rîndurile celor tineri, în ultimii ani, prin filmele de groază care duc la crimă şi filmele imorale care împing, în masă, la păcate pe atîţia tineri care cad pradă acestor droguri diabolice, străine de sufletul, de credinţa şi cuminţenia neamului nostru.
Dumneavoastră, fraţi creştini, în calitate de fii ai Bisericii lui Hristos, de părinţi, de fraţi şi educatori de copii, aveţi mare grijă cum vă creşteţi copii pe care vi i-a dat Dumnezeu! Nu-i ucideţi înainte de naştere prin avort, nici după naştere prin sminteală şi lipsă de educaţie religioasă! Nu-i lăsaţi pradă beţiei, necredinţei şi desfrîului la vîrsta tinereţii! Sînt copiii dumneavoastră, dar sînt şi copiii lui Hristos, care ne zice: Lăsaţi copiii să vină la Mine! (Luca 18, 16). Aveţi grijă de copiii ce vi i-a dat Dumnezeu! Vom da împreună greu răspuns pentru ei, pentru fiecare suflet pierdut, furat, ucis de diavolul.
Duceţi-i regulat la biserică, la rugăciune, la spovedanie, la Sfînta Împărtăşanie. Puneţi-le la îndemînă cărţi creştineşti de zidire sufletească şi scăpaţi-i de desfrîu şi necredinţă.
Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne izbăvească pe toţi de cursele cele cumplite ale diavolilor ucigaşi de oameni. Amin.

SFANTA EVANGHELIE , DIN DUMINICA A X A DUPĂ RUSALII !


                                                        La Utrenie, 
                            Sfânta Evanghelie  a  Zecea  a  Învierii  ! 
                           De la Sfântul Evanghelist Ioan.
                                           (XXI, 1 - 14 )

În vremea aceea, sculându-se din morţi , Iisus s - a arătat ucenicilor Săi la marea Tiberiadei ; şi iată cum s - a arătat : erau  împreună  Simon Petru şi Toma, numit Geamănul, şi Natanail, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Lui. A zis către ei Simon Petru : mă duc să prind peşte . Ceilalţi i-au răspuns :  mergem şi noi împreună cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie , dar în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar când s- a făcut dimineaţă , Iisus a stat la ţărmul mării, dar ucenicii nu ştiau că este Iisus. Deci i-a întrebat Iisus:  fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare ? Ei I-au răspuns : n -avem .                        
Iar Dânsul le-a zis : aruncaţi mreaja de-a dreapta corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.
Atunci ucenicul acela pe care-l iubea Iisus a zis lui Petru : Domnul este ! Iar Simon Petru , auzind că este Domnul, şi-a luat haina , căci era dezbrăcat,şi s-a aruncat în apă.Iar ceilalţi ucenici au venit cu corabia , trăgând mreaja cu peşti, căci nu erau departe de pământ,decât ca la două sute de coţi. Dar când au ieşit la ţărm, au văzut acolo jăratec întins şi peşte pus deasupra, şi pâine. Iisus le-a zis : aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum . S-a suit Simon Petru în corabie şi a tras la uscat mreaja plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari ; şi atâţia fiind , totuşi mreaja nu s-a rupt. Iisus a zis către ei : veniţi de prânziţi. Şi nimeni din ucenici nu cuteza să-L întrebe : cine eşti Tu ?,ştiind că este Domnul. Deci s-a apropiat Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat-o lor , asemenea şi peştele.  Aceasta este, acum, a treia oară , când s-a arătat Iisus ucenicilor Săi , după ce S-a sculat din morţi.

SLAVĂ  ŢIE  DOAMNE, SLAVĂ ŢIE ! AMIN !

      La  Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, 
            Sfânta Evanghelie  de la Matei !
                             (XVII, 14 - 23 ).
                   
În vremea aceea , iată s-a apropiat de Iisus un om , îngenunchind înaintea Lui şi zicând : Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatec şi  pătimeşte rău : de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus la ucenicii tăi ,dar n-au putut să-l vindece. Iar Iisus,  răspunzând ,a zis:o, neam credincios şi îndărătnic ! Până când voi fi cu voi ? Până când vă voi răbda pe voi ? Aduceţi-l aici la Mine.
          
Şi l-a certat Iisus şi diavolul a ieşit din el, şi copilul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.Atunci, apropiindu-se de Iisus când era singur , ucenicii I-au zis : de ce noi nu am putut să-i scoatem ?
Iar Iisus le-a răspuns : din pricina necredinţei voastre ; căci cu adevărat vă spun vouă că, de veţi avea Credinţă cât un grăunte de muştar , veţi zice muntelui acestuia , mută-te de-aici dincolo , şi se va muta; şi nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi. Dar acest neam de diavoli nu iese decât cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau ei Galileea , Iisus le-a spus :  Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorâ , dar a treia zi va învia .
Iar ucenicii s-au întristat foarte.
Slavă  Ţie  Doamne, Slavă Ţie ! Amin !

                           Fraţilor !  

Mergeţi la Sfânta Biserică şi vă hrăniţi fraţilor sufletul cu Sfanta şi Dumnezeiasca Liturghie, pentru ca la final, sa puteti si voi dragilor ca' sa mutati 'muntii din loc.
Doar cu atât rămânem în inima si-n suflet. In rest...totul e praf si cenusa.
                 Cu dragoste , MARIA.