Dragii mei, În aceasta dimineata,m-a trezit un glas divin care ne spune ceva uimitor . Era glasul Maicutei Domnului care,cu mâinile-I stranse pe al Său piept ne graieste ceva minunat. Vedeam dragii mei un Cer senin ca un amurg, iar jos pe Pămant venise MAICA LUI DUMNEZEU, îmbracata în Vesminte de culoare deschisa si intens stralucitoare precum în Iconita de mai jos : .
Maica Domnului ne graieste asa: "Pregatiti-va ! România nu va fi încercuită de Centuri de Foc ! Vă vom încercui cu Credinţă ! Cu Credinţă vă vom incercui ! Fără centuri de foc, fără nimic !" După care, totul dispare, iar eu ma grabesc dragilor a scrie totul in caietul meu de suflet. Dragii mei, oare suntem noi pregatiti asa cum ne graieste MAICA LUI DUMNEZEU ? Daca nu suntem pregatiti fratilor,atunci ne putem pregati pentru toate câte urmeaza a se întampla cu România si în România. Sa ne încercuim fiecare dintre noi fratilor, cu Centuri de Credintă! Sa ne intarim in CREDINŢĂ ,iar Credinta ne va fi CENTURA de FOC a DUHULUI SFANT, care ne va apăra de tot ce este rău si de tot necazul si suferinta. Ne asteapta Lucruri minunate,Lucruri divine dragii mei. Dar pentru aceste Lucruri Divine, va trebui sa trecem si prin necazuri si chiar prin suferinţă. Nimic nu se poate obtine fara Jertfa suferintei de orice fel. SFINTII Lui DUMNEZEU, cu totii au suferit si au luat Cununa din Mâinile Lui Hristos.
Prieteni dragi, Însusi MANTUITORUL nostru IISUS HRISTOS a suferit pentru păcatele noastre. Iar prin Inima Măicutei noastre ,Pururea Prea Curata Fecioara Maria, a trecut sabie,atunci când FIUL Său mult Prea Iubit a fost prins,batjocorit in toate felurile ,batut,scuipat ,chinuit si in final ,rastignit pe Cruce. Asa cum ne spune si SFANTA EVANGHELIE de la SFANTUL APOSTOL si Evanghelist LUCA: Sfânta Evanghelie după Luca
În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2.
Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
3.
Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4.
Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5.
Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6.
Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7.
Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
8.
Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9.
Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10.
Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11.
Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12.
Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13.
Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
15.
Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16.
Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
17.
Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
18.
Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19.
Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
20.
Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.
21.
Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
22.
Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
23.
Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
24.
Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25.
Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
26.
Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27.
Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28.
El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29.
Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30.
Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31.
Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32.
Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
33.
Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
34.
Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
35.
Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
36.
Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.
37.
Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
38.
Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.
39.
După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
40.
Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
41.
Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.
42.
Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
43.
Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau.
44.
Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi.
45.
Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.
46.
Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.
47.
Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.
48.
Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
49.
Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?
50.
Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.
51.
Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
52.
Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.
.
Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tată si Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Ioan 14, 1-11
Asadar dragii mei, sa ne pregatim asa precum MAICUTA Lui DUMNEZEU si a noastra a tuturor ne îndeamna. Sa ne pregatim sufleteste, prin Post (cine poate,cui îi permite sanatatea sau chiar munca sa de toate zilele) si Rugaciune curata, prin a ne spovedi la un PREOT CRESTIN ORTODOX, si prin a ne învrednici a primi Sfanta si Dumnezeiasca Împărtasanie, cu Prea Scump si cu Prea Sfant Trup si Sângele Domnului. Sa ne împăcam cu toți cei pe care îi considerâm dusmani sau cu, care ne-am certat. Sa facem fapte bune,fapte de milostenie, fară ca acel sarac pe care -l întalnim in drumul nostru ,sa ne ceara. Sa imbracam pe cel gol, sa hranim pe cel flamand, sa -i dam un pahar cu apă ,sa cumpăram cate ceva pentru sarman si vaduva, pentru cel din inchisoare sau pentru cei oropsiti si necajiti . În concluzie fratilor,sa dam dovada de mila si de bunatate la orice pas, la orice vorba a noastra,la orice gest al nostru. Sa mergem la Sfanta Biserica ,macar in ziua Sfintei Duminici si sa aducem prinos de multumire Lui Dumnezeu si Maicii Domnului, pentru faptul ca suntem sanatosi,pentru ca ne miscam si ne ingrijim singuri, pentru faptul ca traim si ne putem bucura de toti cei dragi noua. În Sfanta Biserica a Lui Hristos Domnul, in Casa MAICII Lui DUMNEZEU, sa nu uitam fratilor de faptul că, aici unde este mângâierea noastra si mântuirea sufletului nostru,aici vom simți că "putem muta si muntii din loc". Cu dragoste,Maria.
In aceasta dimineata ,m-a trezit un glas care graia asa:
"Atentie sporita!
Balamalele iadului au fost sparte!"
Dupa care ,glasul a disparut.
Ce inseamna acest lucru?
Din pacate, nu ne vesteste nimic de bine.Ci numai ingrijorare la nivel mondial.
Vedem cu totii in zilele noastre si mai ales acum,cum Tarile lumii intregi se inarmeaza,se cearta intre ele, se ameninta cu razboiul unii pe altii.
.
Dar,sa fim ferm convinsi dragilor, de faptul ca,numai CREDINTA in Bunul Dumnezeu si-n Maicuta Domnului cu Sfintii Săi,ne poate salva,ne poate ocroti de tot răul si de tot necazul.
Chiar daca Bunul Dumnezeu a ingaduit ca iadul sa se dezlantuie, tot El ne va ajuta ca sa nu suferim,numai de vom avea Credinta fierbinte si iubire față de Aproapele nostru.
.
Sa nu ne fie teama de razboaie,dezastre, de orice ne-ar aduce suferinta,deoarece,Dumnezeu si Maicuta Domnului cunoaste gandurile noastre,vede suferinta noastra si ne va ajuta fara de tăgadă ,daca o sa-i chemam in ajutor.
Sa multumim Domnului si Maicutei Domnului pentru fiecare rasarit de Soare de care ne bucuram, pentru fiecare gură de aer curat,pentru fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi.
Dragii mei,niciodata sa nu ne pierdem Credinta,Nadejdea si Dragostea in Prea Sfanta Treime si-n Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu cu Sfintii Săi,Carora Li se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea Amin!
Este bine ca in ziua de 1 noiembrie 2025,cand sunt MOSII de TOAMNA, să ne amintim de sufletele celor dragi care nu mai sunt printre noi. Sa mergem la Sfanta Biserica si sa-i pomenim, apoi, acasa sa impartim cate ceva de mâncare pentru sufletul lor.
Sa dam de pomană celor săraci, celor flămânzi, si nu numai celor care sunt sătui si au de toate.
Sambata 1 noiembrie 2025 Biserica a randuit sa se faca pomenirea mortilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna. Tinand seama ca nu stim unde se afla cei morti, ne rugam atat pentru cei din iad, cat si pentru cei din rai.
De ce facem pomenire mortilor?
Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo "adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului "adormit", intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.
In ziua de Mosi se savarseste Sfanta Liturghie
La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le asaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.
Sambata, ziua de pomenire a mortilor
Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii - ziua Invierii - numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.
In Biserica Ortodoxa, pe 1 noiembrie 2025 se face pomenirea tuturor celor trecuti la cele vesnice, slujba cunoscuta in popor sub denumirea de Mosii de toamna. E o zi de pomenire inainte de inceperea Postului Nasterii Domnului (15 noiembrie). In aceasta sambata, ne rugam ca si cei adormiti intru Domnul sa primeasca harul pe care noi il dobandim la sarbatoarea Nasterii Domnului. Pe langa aceasta zi, mai avem sambata dinaintea Infricosatoarei Judecati si sambata Rusaliilor, ca zile randuite pentru pomenirea generala a celor adormiti in Domnul, cunoscute sub denumirea de Mosii de iarna si de vara.
"Mosii" inseamna neamul din care ne tragem, stramosii cei mai indepartati, toti cei dragi ai nostri, trecuti in "lumea de dincolo". Suntem datori sa ne rugam pentru cei adormiti in Domnul, dupa cum ne indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur: "Sa ne rugam pentru cei morti, iar daca cel mort este pacatos, sa i se dezlege pacatele, iar daca este un drept, sa castige prinos de plata si sa mijloceasca la Dumnezeu pentru noi".
Biserica mijloceste pentru odihna si pentru iertarea pacatelor celor adormiti, exprimand prin aceasta dragostea pe care o are fata de ei. Slujbele de pomenire poarta numele de "parastas", cuvant din limba greaca, care inseamna "infatisare inaintea cuiva", "mijlocire". Astfel, prin aceasta slujba se mijloceste inaintea lui Dumnezeu pentru cei trecuti la cele vesnice.
Biserica a consacrat ziua sambetei, ca zi de pomenire a celor adormiti, pentru ca aceasta este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti. Pe de alta parte, sambata e deschisa spre duminica, ziua Invierii lui Hristos.
Cel mai important lucru pentru cei adormiti este sa-i pomenim la dumnezeiasca Liturghie. Amintim ca sambata, 30 octombrie, este ziua in care in biserici se savarseste Sfanta Liturghie. La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le asaza sub Sfantul Agnet, rostind numele celor adormiti de pe pomelnicele care i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului, iar miridele (particelele din prescura care ii reprezinta pe cei pomeniti) participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc. Dupa Sfanta Liturghie, se va oficia si parastasul pentru cei trecuti la Domnul.
In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi
Simion Florea Marian mentiona in lucrarea "Trilogia vietii", "ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi". Cuvantul "mosi" vine de la "stramosi", si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul "mosi" sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: "Mosii de primavara" (de Macinici), "Mosii de vara" (sambata dinaintea Rusaliilor), "Mosii de toamna" (in prima sambata din luna noiembrie), "Mosii de iarna" (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).
Adrian Cocosila
Reteta pentru coliva
Ingrediente: 500 g grau decorticat sau arpacas, 375 g zahar, aproximativ 250 g nuci curatate, vanilie, coaja rasa de lamaie (optional), o cana si jumatate pesmet din paine alba sau biscuiti daca nu o pregatim in zile de post, zahar pudra (ca sa se acopere coliva), 1 lingurita rasa cu sare, putina cacao si bomboane, pentru ornat coliva.
Instructiuni : 1. Eliminam toate corpurile straine din grau si il spalam in mai multe ape. 2. Punem graul intr-o oala mai mare, peste care turnam apa, ca sa acopere boabele de grau cam de un lat de palma si si-l fierbem cel putin o ora. Trebuie sa amestecam din cand in cand, ca sa nu se prinda. 3. Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura, sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult. 4. Dupa 4-5 ore, adaugam zaharul si fierbem din nou, pana se leaga. Acum trebuie sa amestecam cu o lingura curata din lemn, ca sa nu se lipeasca de fundul vasului, dand gust neplacut colivei. 5. Dupa ce s-a legat, luam vasul de pe foc si il lasam descoperit, pana ce compozitia s-a racit si o tinem acoperita in frigider pana cand dorim sa finisam coliva. 6. Inlaturam coaja care s-a format, adaugam sarea, vanilia, coaja rasa de lamaie si nucile taiate fin cu cutitul, pisate sau rasnite dupa preferinta. 7. In continuare, amestecam usor toate ingredientele, pana se omogenizeaza. 8. Compozitia o aseazam pe un platou curat, ceva mai mare decat o coala de hartie si o modelam uniform pe platou, ca sa capete o forma frumoasa. 9. Deasupra cernem pesmetul, pe care il presam putin cu un carton ca sa fie mai dens si neted, apoi cernem un stat uniform de zahar pudra, gros de cel putin 1 mm (oricum sa acopere bine pesmetul), pe care il presam, ca si pe pesmet. 10. Pentru ornat, putem folosi un sablon facut din carton, care sa reprezinte o cruce, peste care cernem putina cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, ca: drajeuri, migdale trase in zahar si altele, dupa preferinta si inspiratia noastra. 11. Curatam bine marginile platoului de pesmetul si de zaharul cazut la cernut.
Coliva este bine s-o pregatim in ajunul zilei cand vrem s-o folosim.
Lumanarea pe care o infigem in coliva, trebuie sa aiba un disc de hartie, pentru a nu se scurge ceara pe coliva.
Ce se împarte de moşii de toamnă 2025? Tradiţii pentru Sâmbăta Morţilor
Ce se împarte de moşii de toamnă 2025? Iată ce este bine să împarţi în Sâmbăta Morților 2025! Ce nu este bine să faci în această zi?
Ce se împarte de moşii de toamnă 2025? În Sâmbăta morţilor se face pomenirea celor care sunt plecaţi dintre noi şi se împart diverse bucate în cinstea lor.
Aceasta sâmbătă mai este cunoscută în popor sub denumirea de Moșii de toamnă.
Astfel, pe 1 noiembrie în fiecare biserica se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiți.
Conform tradiției, Sfinții Părinți au rânduit ca ziua de sâmbătă să fie stabilită pentru pomenirea celor adormiți, deoarece este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, pentru a-i elibera pe cei drepți
adormiți.
Ce se împarte de moşii de toamnă 2025?
De Sâmbăta Morților 2025, credincioșii merg de dimineaţă la biserică cu colivă, vin, prescură şi pachete cu bucate ca să fie sfințite de preot, iar mai apoi să fie împărţite celor sărmani.
Totodată, în amintirea celor adormiţi, oamenii merg la cimitir pentru a le curăţa mormintele şi a le aşeza flori şi lumânări aprinse la căpătâi.
În unele regiuni, în ziua de Sâmbata Morților se dă de pomană un preparat caracteristic zonei – grâu fiert cu brânză şi unt. În plus, în pachete se pune şi friptură de porc.
În popor se mai spune că la biserică este indicat să aduci o sticlă mică de vin, colivă și bucate pregătite înainte, pentru a putea fi împărțite.
Însă, pe lângă colivă, în Sâmbăta Morților se împarte și mâncare (pilaf, carne, pâine, peşte, sarmale sau orice altfel de mâncare gătită) pentru sufletul celor adormiți.
Însă, pe 1 noiembrie 2025, credincioşii pot da de pomană orice doresc, fiindcă încă nu s-a intrat în Postul Crăciunului şi se poate mânca şi carne.
De asemenea, în ziua pomenirii morților se mai pot duce, pachete cu plăcinte, brânzeturi, piftie, carne, sarmale, mere şi alte fructe. Pachetele trebuie pregătite înainte de acasă și împărțite după terminarea slujbei, împreună cu o lumânare. În fiecare pachet trebuie adăugat și câte un colac, dar și un prosop.
Iar odată cu pomelnicul, preotului trebuie să i se dea și un prosop, tămâie și cărbuni.
În regiunea Munteniei încă se mai păstrează obiceiul ca, lângă colivă, la pomeni să se pună și un bănuţ care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor atât celui ce a dat, cât și celui care a primit.
Tradiții și obiceiuri de Sâmbăta Morților 2025.
De Sâmbăta Morților, femeile nu dau cu mătura să nu ridice praful în ochii răposaților, nu spală și nu aruncă gunoiul ca să nu ajungă în mâncarea morților.
În această zi nu este bine să mergi la fântână și nici să treci printr-o răscruce de drumuri izolată. Se spune că pe acolo trec duhuri necurate și trebuie să te ferești de ele.
Tot de Sâmbăta Morților, nu este bine să faci vizite în această zi, decât dacă mergi să dai alimente de pomană.
În Sâmbata Morților nu este bine să faci treburi în gospodărie.
O datină străveche mai spune că nu e bine să speli rufele, fiindcă în ziua Moșilor de toamnă, spiritele coboară printre cei dragi rămași în viață, iar dacă aceștia sunt ocupați cu treburi, spiritele se vor supăra și îi vor bântui toată viața.
Până la această oră tarzie in noapte ,eu încă nu dormeam. Curentul era întrerupt de la ora 2 , iar eu imi făceam Rugaciunea la Lumina Sfintei Candele si a unei lumânărele din sfeşnic . Şi asa cum stăteam în genunchi şi mă rugam, aud dragilor cor de Îngeri care cânta dumnezeiesc de frumos aşa :
"Rugaţi-vă Lui Dumnezeu Tatăl Cel Ceresc , căci Bun este ! Rugaţi-vă Mântuitorului Hristos, căci mult a pătimit pentru păcatele voastre ! Rugaţi-vă Duhului Sfânt ,şi aşa se va sălăşlui în sufletul vostru. Numai în Biserica Lui Hristos, există mântuire ! Rugaţi-vă Prea Curatei Fecioarei Maria, căci este grabnic ajutătoare la Fiul Ei mult prea Iubit ! Slavă ,Cinste şi Închinare Prea Sfintei Treimi ! Slavă ,Cinste şi Închinare Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin !"
Moment în care dragilor, văd în faţa mea Sfanta Biserică la care merg eu in fiecare sărbătoare, sub un Cer de noapte albastra. Pe partea dinspre Est al Turlei din faţă, apare la vertical, precum un roi de albine, apare un Nor de Stele aurii, orbitor de stralucitor. Era ca o perdea de Stele, pe partea dinspre Est a Turlei.
Toată partea de Est a Turlei, cât era ea de înaltă , era îmbrăcată într-un nor albastru violet plin de puzderie de Stele aurii extrem de stralucitoare. Perdeaua de Stele aurii a stat acolo circa 4 -5 secunde după care ,a dispărut ca prin topire. Dragii mei, să facem şi noi întocmai precum ne-a cântat Corul de Îngeri . Să ne rugăm neîncetat Lui Dumnezeu şi Maicii Domnului , ca nu cumva să se clatine CREDINŢA noastra si sa ne abatem de la Calea aleasă de DUMNEZEU, pentru noi toţi. Să împlinim Poruncile Domnului din dragoste si cu dragoste sufleteasca. Sa avem milă si iubire faţă de Aproapele nostru. Să nu mai lăsăm dragilor, măcar în ziua Sfântă a Duminicii Sfintele Biserici goale. Să mergem şi sa ne hranim Sufletul cu Sfânta Şi Dumnezeiasca Liturghie. Să postim si noi cei care suntem sănătosi si care putem, să postim atât de la mâncare, dar mai ales de la Cuvinte de ocară faţă de Aproapele nostru. Să ne spovedim la Părintele Duhovnic, ca apoi ,să ne învrednicim a primi Sfanta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie cu Prea Sfânt şi Prea Scump Trup şi sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi să ne fie nouă spre iertarea păcatelor si spre mântuirea sufletului nostru, Amin ! Cu dragoste, Maria.
P.S. Dragii mei, Iar la ora 3,45 ,văd pentru câteva clipe, colţul casei mele din curte, acolo unde arde toata noaptea un bec. Becul era aprins dragilor, dar numai in trairea mea, căci curentul tot nu venise. Văzând că mi-a arătat Dumnezeu becul aprins afara, mi-am zis în sinea mea, cred ca va veni lumina. Doar un minut a mai trecut, de când eu am gândit astfel, si lumina s-a aprins in camera, avaria se reparase. Am rămas uimită si de această dată !
.
.
.
