Adormirea Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită pe 15 august. Această sărbătoare comemorează moartea, învierea şi slăvirea Maicii Mântuitorului. Sărbătoarea mărturiseşte că Maica Domnului "a fost luată" de Dumnezeu în împărăţia cerească a lui Hristos, în deplinătatea vieţii ei sufleteşti şi trupeşti.Despre sărbătoare
Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este foarte apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria. În conformitate cu Sfânta Tradiţie, Maica Domnului a murit ca orice fiinţă omenească, "adormind," aşa cum indică şi numele sărbătorii. Ea a murit aşa cum mor toţi oamenii, nu în mod "voluntar" ca Fiul ei, ci prin necesitatea naturii ei umane muritoare care este indisolubil legată de stricăciunea acestei lumi.Apostolii au fost aduşi în mod miraculos la acest eveniment şi au fost cu toţii prezenţi, cu excepţia Sfântului Apostol Toma, atunci când Maica Domnului a trecut din această viaţă. Apoi, ea a fost înmormântată. Apostolul Toma a ajuns câteva zile mai târziu; dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul Maicii Domnului. Atunci Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt. Acest moment este pentru noi pârga (primul rod) al învierii de obşte a credincioşilor, care va avea loc după a doua venire a lui Hristos.
Praznicul poartă numele de Adormirea Maicii Domnului, pomenind trecerea ei din această viaţă, cuvântul "Adormire" traducând grecescul Koimisis, care înseamnă adormirea întru moarte (de aici vine cuvântul cimitir). Biserica Romano-Catolică preferă să numească acest eveniment ridicare la cer (lat. assumptio, lit. "primire" [în cer]) întrucât, ţinând seama de dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt, consideră că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer.
La fel ca şi în cazul naşterii Sfintei Fecioare, sau în cazul Intrării în Biserică, nici pentru Adormirea Maicii Domnului nu există referinţe istorice sau biblice pentru această sărbătoare. Biserica Ortodoxă propovăduieşte că Maica Domnului este fără de păcat, dar şi că Fecioara Maria a avut nevoie cu adevărat să fie mântuită de Hristos - mântuită de încercări, suferinţe şi moarte din lumea aceasta. Ea a murit cu adevărat şi apoi a fost luată la Cer de Fiul ei, ca Maică a Vieţii, şi ia deja parte la viaţa fără de sfârşit din Împărăţia Cerurilor. Această viaţă în rai este pregătită şi promisă tuturor care "ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păstrează" (Luca 11,27-28)
Postul
Sărbătoarea este precedată de 14 zile de post strict, cu dezlegare la untdelemn şi vin sâmbăta şi duminica, cu excepţia Schimbării la Faţă (6 august), când este dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea. În zilele de peste săptămână din post, se slujeşte ori Paraclisul Mare al Maicii Domnului (slujbă de implorare) ori Al doilea paraclis al Maicii Domnului. Dacă ziua praznicului cade miercuri sau vineri, se dezleagă la peşte.Slujbele prăznuirii
În seara sărbătorii se slujeşte o Vecernie care cuprinde trei citiri din Vechiul Testament care au înţelesul în Noul Testament:- În Facerea 28,10-17, Scara lui Iacov care uneşte cerul cu pământul, simbolizează unirea lui Dumnezeu cu omul, unire realizată pe deplin şi perfect în Maria Născătoarea (Purtătoarea) de Dumnezeu.
- "Ce minunat este acest loc! Aceasta este casa lui Dumnezeu şi poarta raiului!" În Ezechiel 43,27-44,4 este descrisă viziunea cu Templul cu uşa spre Răsărit, întotdeauna închisă şi plină de slava lui Dumnezeu, care o simbolizează pe Maica Domnului.
- Pentru textul din Proverbe 9,1-11, Maria este cu "casa" pe care Înţelepciunea Divină şi-a zidit-o sieşi.
La Liturghie, se citeşte din Apostol de la Filipeni 2,5-11, unde se vorbeşte despre "Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, care Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl."
Citirea din Sfânta Evanghelie este luată din Luca 10,38-42 şi 11,27-28, citite împreună; Şi aceste texte sunt citite întotdeauna la sărbătorile închinate Maicii Domnului. În acest text, Domnul spune, "binecuvântaţi sunt aceia care aud cuvântul Domnului şi îl păzesc!"
Praznicul Adormirii Maicii Domnului în România
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este unul din cele mai îndrăgite sărbători pentru credincioşii ortodocşi români, mai ales datorită evlaviei deosebite a românilor faţă de Născătoarea de Dumnezeu. Un foarte mare număr de biserici şi de mănăstiri poartă acest hram. În multe locuri, cu această ocazie se organizează pelerinaje la mănăstirile care îşi sărbătoresc astfel ocrotitoarea. Sate şi comunităţi întregi vin împreună în aceste pelerinaje.Credincioşii vin încă din preziua Praznicului, în 14 septembrie şi participă la slujbe, care în multe locuri au un fast deosebit. Astfel, slujba Vecerniei se prelungeşte cu o Priveghere care în unele locuri durează până foarte târziu în noapte sau chiar toată noaptea.
La slujba de înainteprăznuire se mai cântă în multe biserici şi mănăstiri din România şi Prohodul Maicii Domnului, o cântare special alcătuită pentru noaptea dinaintea praznicului, construită după modelul Prohodului Domnului şi pusă pe linia melodică a celor trei stări ale acestuia.
În pauzele dintre slujbe, credincioşii cântă, în unele locuri, şi alte cântări (extra-liturgice) închinate Maicii Domnului, numite în Ardeal pricesne, care exprimă grija Născătoarei de Dumnezeu pentru oameni, precum şi afecţiunea profundă a credincioşilor faţă de Cea pe care o numesc Măicuţa Domnului. Unele dintre acestea sunt de o surprinzătoare familiaritate: "Am venit, Măicuţă, să te mai vedem / şi să-ţi spunem dorul pe care-l avem..."
Poate cel mai cunoscut pelerinaj de Adormirea Maicii Domnului este, în România, cel de la Mănăstirea Nicula, păstrătoarea unei cunoscute Icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului [1]. Aici credincioşii se adună cu sutele de mii. Foarte mulţi, în semn de evlavie faţă de Maica Domnului, al cărei ajutor îl cer şi îl primesc, fac, la vremea praznicului, înconjurul bisericii (o dată sau de trei ori) în genunchi, aşteptând apoi cu răbdare ore şi chiar zile la rând pentru a ajunge să se închine Icoanei Maicii Domnului.
În afara slujbelor, în ziua praznicului se organizează în multe locuri, pe lângă mănăstiri sau şi în oraşe, târguri şi serbări populare.
Dragii mei, cu dragoste si cu iubire sufleteasca, să ţineţi acest SFÂNT POST, şi mergeţi, neapărat, în ZIUA de 15 August, la SFÂNTA BISERICĂ, şi trăiţi cu inima cu sufletul ,SFÂNTA SĂRBĂTOARE A ADORMIRII MAICII DOMNULUI , şi să participaţi , cu dragoste şi cu mare evlavie, la SFÂNTA şi DUMNEZEIASCA LITURGHIE !
La sfârşitul SFINTEI LITURGHII, veţi simţi în suflet, că deja, sunteţi un alt om; mai bun, mai milostiv, gata să se sacrifice, pentru CREDINŢĂ, şi pentru binele aproapelui său.
Cu dragoste, Maria