PĂMÂNTUL SI PĂCATELE OMENIRII !

                                4 Iulie  2001, ora  23, 30 !

                                        Dragii mei, 

La aşa o oră târzie simţeam în sufletul meu că , CERUL mă cheamă ca să-l privesc,iar GLASUL LUI  DUMNEZEU ca să-mi vorbească.
M-am aşezat pe un scaun, stând la balcon ,privind  CERUL  nopţii, şi iată ce am primit din CERUL  SFÂNT :

                  PĂMÂNTUL  ŞI  PĂCATELE  OMENIRII  !

Ceru-i senin, noaptea-i tăcută
Doar greierii şi broaştele mai cântă.
E-atâta de melodios
Şi cântă atâta de frumos !

                                    Luna  e plină,
                                    Frumos străluce pe CER
                                     Şi luminează efemer.
                                     Iar stelele s-au adunat în jurul ei,
                                     În strălucirea lor
                                     Parcă-s scântei.

Şi câmpul s-a întunecat
De eu-l privesc, s-a luminat.
Copacii dorm
Frunzele nu-şi leagănă,
Cu-această noapte, ei se-aseamănă.

                                       Privesc şi Sfântul Cer
                                       Ce pare că s-a-ntunecat.
                                       În clipa aceasta, el s-a luminat.
                                       Cu strălucirea nopţii, el s-a îmbrăcat.

Ochii închid 
Privesc în urmă apoi, 
Cerul îmi pare -n
O mie de culori!

                                         Dar uite un nor alb,
                                         Ce tocmai s-a frânt,
                                          Când printre el,
                                        O stea a trecut.
                                         Şi pe pământ
                                          Ea a căzut.

Gândesc la steaua
Ce tocmai a murit.
Şi mă întreb :
De ce ? Ce-o fi păţit ?

                                         Ea a lăsat în urma ei,
                                         Nenumărate stele!
                                         Oare aşa, muri-v-or toate?
                                         Tot rând pe rând şi ele ?

Mă doare sufletul,
Când ele mor.
De aş putea, 
M-aş duce-n locul lor.

                                         Şi-aş îngriji pe toate!
                                         Şi chiar eu,
                                         Eu le-aş opri, 
                                         Din drumul către moarte.

Căci nu se poate
Cer  fără  de stele.
Aşa cum nu-i posibil,
A lipsi total ,
Pământul de sub ele.

                                          Pe Cer, nenumărate sunt.
                                          Privesc, mereu în jos.
                                          Cu-ale lor sclipiri ce luminează,
                                          Acest Pământ, ce-i Sfânt !

Pământ ce mult a îndurat, 
De-alungul, a două mii de ani.
A suferit, a fost rănit,
Şi multe trupuri în el,
 A mai primit!

                                       Trupuri ce sângele-au vărsat,
                                        Pentru acest Pământ
                                        Cândva ,bogat.
                                       Ce-acum, e-aproape searbăd 
                                       Nu mai poate.
                                        E tare greu, 
                                        Şi plin e de păcate !
                                        Păcate a oamenilor răi,
                                        Şi-acelora ,ce sunt atei.


Dar BUNUL DUMNEZEU,
Nu v-a-ndura acest Pământ!
EL îl va scutura,de tot ce-i searbăd, 
EL îl va curăţa.

                                          Un alt CER,
                                          Nouă ne va dărui.
                                          Şi-un SOARE nou, 
                                          Pe el va străluci.

Iar cei ce vor rămâne
Sub acest nou CER,
Vor fi puţini.
Căci numai ei s-au înălţat
Cu sufletul la EL.

                                        Întoarceţi-vă  faţa, 
                                        În ceasul cel de-acum 
                                        Când încă, nu e totul scrum !
                                        Încercaţi măcar, puţin a vă ruga,
                                        Pe DUMNEZEU a-L îmbuna.
                                         Ca FAŢA să-şi întoarcă spre Pământ ,.
                                         De-acolo Sus, din Cer,
                                         Din Cerul Sfânt .

PĂMÂNTUL începe-a fierbe, clocoteşte ,
Şi multe rele îl pândeşte.
Ape, furtuni şi vijelie.
Se-apropie sfârşitul,
Acesta o să fie !

                                              Căci BUNUL DUMNEZEU,
                                               Tare S-a mâniat.
                                              Că oamenii pe EL,
                                              De mult ,toti L-au uitat.
                                               Şi merg dintr-un păcat,
                                               În alt păcat .

De peste două mii de ani,
Acest Pământ ce-i Sfânt,
A adunat păcatele  omenirii
Ce tare mult l-au mai rănit.

                                                  Acest Pământ e tare greu
                                                   Şi nu mai poate suporta,
                                           Tot ce- a adunat, în două mii de ani.
                                                    Venit-a timpul să fie uşurat
                                                    De grelele păcate,
                                                   Ce mult l-a "ntunecat.

Veniţi voi dară, 
Şi nu vă-mpotriviţi!
De pe acest Pământ,
N-aveţi un"să fugiţi !

                                                E mai uşor ca să vă-ntoarceţi
                                                 Cu faţa către Cer,
                                                Pe DUMNEZEU ca să-L rugaţi.
                                                Din al vostru suflet, să-ncercaţi,
                                                A vă ruga curat.
                                                Curat şi ne-ncetat.

Închideţi ochii 
Priviţi către Apus !
Şi veţi simţi în suflet,
O picătură,din tot ce-a suferit IISUS !

                                                 Închideţi ochii,şi chiar încercaţi,
                                                 Cu inima ca să vedeţi
                                                 La suferinţa Maicii Sfinte,
                                                 Când FIUL sus pe Cruce 
                                                Ea si L-a văzut,
                                                 De mâini şi de picioare răstignit.

   Cu vorbe de ocară, 
   El a fost bătut.
  Şi -n loc de apă
 Oţet şi fiere, IISUS EL a băut.
De oamenii ce-n EL, nu au crezut.

Iar acum dragii mei, aud chiar Glasul Mantuitorului Hristos,care spune asa:
                                                
                                                 Dar n-aţi crezut atunci
                                                 Cum nici acum, nu credeţi!
                                                 Şi-al vostru suflet, 
                                                  Merge pe-un alt drum!

Dar TATĂL MEU din Ceruri,
A hotărât, c-acest drum să fie drept!
Iar EU, venit-am iar
Ca să-l îndrept!

                                               Iar Maica-MI Sfântă
                                              Ce în dreapta -MI stă ,
                                              Priveşte-n lăcrimată 
                                               La toate câte sunt.
                                              La tot ce se întâmplă
                                               De două mii de ani, 
                                              Într-una pe Pământ.

EA plânge şi se roagă,
La BUNUL DUMNEZEU !
Aşa MĂ rog şi EU,
Căci este TATĂL MEU !

                                               Şi EL trimite pe acest Pământ
                                               Din CERURI să coboare
                                               DUHUL  CEL  PREA  SFÂNT!
                                                În suflete să intre 
                                                Si să le întoarcă,
                                                Acum în ultim " ceas,
                                                Cu tot ce-a mai rămas,
                                               

De-acolo Sus din Ceruri,
Voi veghea, chiar EU,
Ca Lumea să-şi întoarcă
Faţa la DUMNEZEU,
Ce este TATĂL MEU!

Şi care, împreună,
SUNTEM CA UNUL SINGUR ,
UN  SINGUR , DUMNEZEU !

                                              Ce de SUS  veghem
                                               În jos spre pământ ,
                                              Vedem pe fiecare
                                               Pe toate, câte sunt.

Atunci când e chemat
Şi oamenii se roagă,
DUHUL CEL SFÂNT coboară,
Peste o LUME-ntreagă!

                                           Veniţi voi deci,
                                            Veniţi de vă rugaţi !
                                           În SFINTELE LĂCAŞE,
                                           Veniţi şi-ngenuncheaţi !

Priviţi cu sufletul,
Spre MARELE şi SFÂNT ALTAR,
Aici, ÎL veţi găsi pe DUMNEZEU ,
Aici, în dreapta LUI,voi fi şi EU !
  
                                           Pe voi am să vă-nvăţ 
                                           Din nou să vă rugaţi!
                                           Din tot ce-aveţi 
                                           Şi altora să daţi.
                                           Nu-i judecaţi că n-au şi ei,
                                            Aceştiia, nu sunt atei !

Pe-aceştia  TATĂL,
 Pe ei îi va lăsa .
Pe-acest Pământ,
Când îl va scutura.
                                              Căci ei,vor fi aceia care,
                                              O vor lua de la-nceput.
                                               Şi vor sădi în suflete, 
                                                Tot ce-am adus, din Cerul Sfânt.

ATÂT AM VRUT, CA SĂ VĂ SPUN !
Atât am vrut, a vă-nvăţa.
Din suflet şi cu suflet,
Învăţaţi cu totii, a vă ruga !

                                             Cu lacrimile voastre,
                                              Voi să spălaţi acest Pământ !
                                              Ce nu mai poate, pe el a mai ţine,
                                               Păcatele-omenirii, 
                                                Ce nu s-a-ntors, la MINE ! 

Dragii mei, să luăm aminte , să ne înfricoşăm de mânia LUI DUMNEZEU ce a început deja să se reverse pe Pământ ,şi să ne îndreptăm trup şi suflet către EL, DOMNUL şi DUMNEZEUL nostru al tuturor.
Au trecut 23 de ani de când am primit aceste versuri din CER, şi după cum aţi văzut, tot ce era proorocit de-atunci, încep să se adeverească în zilele noastre. Cutremure, vijelii, inundaţii, furtuni...etc.etc.
Sa ne rugam fratilor si sa multumim Domnului si Maicii Domnului,pentru tot si pentru toate.
                                  Cu dragoste, MARIA !