13 Aprilie 2004 ,ora 12,38 amiază !
La biroul de acasă fiind, brusc ochii mei se închid şi astfel văd cu ei închişi ,un loc ca într-o gară, şi pe o bancă stă o bunicuţă.
Bunicuţa , cu batic pe cap,şi cu haine tare ponosite ,ţine în mâinile ei crăpate şi pline de bătături, ţine UN OU !
Bunicuţa, priveste oul curăţat de coajă, şi se hotărăşte să muşte cu poftă din el.
Cu mâinile tremurânde, bunicuţa muşcă din OU, moment în care , şi eu, dar şi bunicuţa rămânem uimite.
După ce a muşcat din OU, bunicuţa ţine acum în mâinile sale si mai tremurânde,ţine ..un mic Soare, alb-gălbui.
Nu mai avea jumătatea rămasă din OU, ci ţinea în mâinile sale tremurânde, UN MIC SOARE, de mărimea unei portocale.
Soarele din mâinile bunicuţei, pulsează de două ori consecutiv, îşi măreşte volumul, şi împrăştie raze albe,orbitor de strălucitoare.
Bunicuţa priveşte cu uimire la ceea ce mai înainte era o jumătate de Ou şi care se transformase în mod cu totul uimitor, într-un mic Soare adevărat şi orbitor de strălucitor.
În clipa următoare, totul a dispărut ca si prin topire.
Dragilor, tot un Soare Dumnezeiesc , să vă fie şi inima şi sufletul vostru, şi nu uitaţi : Iubiti-vă Aproapele, căci pe DUMNEZEU ÎL iubiţi !Dăruiţi Dragoste sufletească şi veţi primi Iubirea MAICII DOMNULUI şi OCROTIREA SA !
Cu dragoste, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu