Dragii mei,
În această după amiază, în timp ce ma odihneam puţin, vad cu ochii închişi fiind, văd spre Est, un Salon de spital cu pătuţuri mici, în care erau asezati bebelusi .
Aud dragilor un glas, care se intreaba :
"Cina s-o terminat, şi cine-o fi la locul de muncă ?
Cine are grijă de pruncii acestia ?!"
In aceasta clipă dragii mei, văd două pătuţuri unul lânga altul, iar în fiecare pătuţ câte un Bebe.
În stânga vad un Bebe care plânge ,ţipă ca din gură de şarpe.
Mititelul nu mai putea de durere si usturime, iar pătuţul se cutremura cu acest Bebelus,de parca ar fi fost curentat, sau ar fi fost cutremur.
Lângă pătuţul copilasului micuţ, care ţipa de durere si usturime, vad o fetiţă blonduţă, cu ochişorii albastri, si cu funduletul gol. Mititica se juca cu piciorusile, si chiar m-a privit si mi-a zâmbit.
În pătuţul acestei prunci, era liniste.
Numai în celălalt pătuţ ,se intampla o tragedie.Nu vedeam ce, vedeam doar Bebele ţipând îngrozitor de tare si cum pătuţul lui, se cutremura ca la un şoc electric.
Dragii mei, din păcate, vom auzi iarasi de o altă Tragedie, într-un spital în care sunt Bebelusi.
Sa ne fereasca BUNUL DUMNEZEU si MAICA DOMNULUI, de asemenea nenorociri, si să trimită pe Îngerii Păzitori ai copilasilor, ca să-i apere de tot răul si sa le mângâie somnul, si sa le stearga lăcrămioarele, daca cei din spital nu eru acolo , atunci când trebuia. AMIN !
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu