ŞI S - A ADEVERIT ! OBICEIURILE SI TRADITIILE ROMÂNESTI , SUNT APROAPE ANIHILATE PRIN LEGEA 217 / 2015 !

                                                                     Dragii mei, 

Scriam în 2014 ,in 12 noiembrie, un articol despre Klaus  Iohannis, care va anihila porturile si obiceiurile românesti.
Si iată dragilor că începutul sfârsitului incepe cu LEGEA 217 /2015 !

                         12 Noiembrie 2014, ora 5,30 dimineaţa!
                                                    Dragii mei, 

Vedeţi voi dragilor, cine nu mă lasă pe mine să dorm ? KLAUS  IOHANNIS ! 
Astăzi dimineaţă în zori, o lumina albă stralucitoare, ma conduce într-o încăpere în semi - întuneric, unde la birou pe un scaun impunător stătea nimeni altul decât...KLAUS  IOHANNIS!
Aud un glas,care spune asa :

               "Klaus Iohannis !
             Klaus  Iohannis , este liber !
              Este liber !
            Nu este ameninţat!
            Nu este deloc ameninţat, este liber!

Stim cu toţii dragilor că Iohannis, a spus că a fost ameninţat cu moartea. Iată:

Iohannis: "Un mesaj nazist, o amenintare cu moartea ... - Stiri

stirileprotv.ro/.../incident-electoral-neobisnuit-in-curte...Translate this page

17 hours ago - Echipele de campanie ale lui Victor Ponta si Klaus Iohannis au avut ... taiat a fost folosit de nazisti in anii '40 si reprezinta o amenintare directa cu moartea. ... candidatul lor Klaus Iohannis, care de fiecare data cand iese spune ..

După care, îl văd pe Iohannis stând la biroul său, vorbind cu cineva pe care nu vedeam.
                                      
Cel care abia intrase, îl salută pe Iohannis cu..
                    Doamne  Ajută!
Apoi îl întreabă, pe Iohannis:
               "Domnule Iohannis, da.... ce spuneţi de Obiceie  ?
              Cînd vă întrebăm, spuneţi de Obiceie că..."(iar glasul nu mai continuă, pentru că Iohannis se ridică de la birou ,şi extrem de iritat, spune pe un ton foarte înalt, ca sa nu spun că,  ţipa aşa:
              "Anihilaţi  ! Anihilaţi !
              Anihilaţi  tot ! "  

Apoi totul dispare dragilor, căci eu deschid ochii, si încă mai aud in tâmple cuvintele pe care le-am citat, si încă mai văd chipul lui Iohannis, care se transformase atât de mult, că m-am înspăimântat.
Dragilor, dacă Doamne fereste Iohannis va deveni Presedinte, vă spun că acest om, va anihila, va distruge până la zero ,tot ce înseamnă Obiceiuri şi Tradiţii românesti !
Va extermina Religia Crestin Ortodoxă din scoli si nu numai!
Iată ce înseamnă a anihila :
ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

      Asadar fratilor, să avem capul pe umeri Duminică 16 Noiembrie 2014, si să votăm pe cine trebuie, pentru ca sa avem pace si liniste în Ţară, pentru a ne păstra Credinţa si Religia,fiecăruia dintre noi, pentru a duce pe mai departe Obiceiurile şi Tradiţiile  Românesti, care sunt cele mai frumose din Lumea asta, si care sunt bineplacute Lui Dumnezeu , pentru că toate cele bune,se fac numai în Numele Său!
         Cu dragoste , si cu Credinţă în Dumnezeu
 şi Maica Domnului, cu iubire faţă de Aproapele,
                                   Maria!  

Iata dragilor si dovezile; am dorit ca sa copiez doar linkurile, dar nu se lasă copiate, asa ca am copiat continutul linkurilor :


                                    LEGEA  217 / 2015 !

217/2015 – o lege inutilă Tare nu-mi place legea asta nouă-veche, 217/2015, care incriminează „promovarea persoanelor vinovate de săvîrşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război“ şi „interzice organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob“.

Nu-mi place, în primul rînd pentru că nu ştiu ce înseamnă a promova cultul cuiva sau a ceva şi n-am văzut sintagma definită în lege; nu ştiu ce înseamnă simbol cu caracter rasist sau xenofob. Înţelesul unui semn, al unui simbol depinde de context. Steaua lui David, desenată în fugă peste numele meu de pe un afiş, se vrea o marcă, eventual injurioasă, a evreităţii mele şi, deşi afirmă un adevăr, o socotesc o expresie a antisemitismului celui care-a desenat-o; dar steaua lui David nu e un simbol cu caracter rasist. Am voie să spun că Troţki a fost un om inteligent? Dar o carte sau un articol care să discute despre mişcarea legionară are voie să scrie cineva, nu cumva e promovare a ei? Să spun că bine a făcut Antonescu că a lichidat rebeliunea şi i-a închis pe legionarii pe care i-a prins, am voie, sau lucrez astfel la cultul lui?  În al doilea rînd, cine stabileşte cine s-a făcut vinovat de genocid sau de crime împotriva umanităţii (crimele de război, să zicem că le-a calificat Nürnbergul)? Legea condamnă „cultul persoanelor care s-au făcut vinovate de apartenenţa la mişcarea legionară şi au fost condamnate“. De cine? Ne bazăm pe sentinţele tribunalelor din deceniile cinci şi şase? Mi-e teamă să nu se ajungă la vină colectivă, ca atunci. Mi-e teamă să nu se ajungă la exagerări scandaloase (exemplele de aplicabilitate a legii pe care le-a dat Alexandru Florian: placa lui Nichifor Crainic pusă de Academie şi bustul lui Mircea Vulcănescu – are şi stradă – sînt cel puţin neinspirate şi dau apă la moara celor care văd condamnarea legionarismului drept o acţiune antiromânească, eventual impusă din afară, expresie a intereselor evreieşti). 

În al treilea rînd, nu-mi place legea asta pentru că nu mi se pare aplicabilă. Avem, cu siguranţă, legi care interzic scuipatul pe stradă şi aruncarea de hîrtii pe trotuar. Nu am auzit să fi luat cineva amendă pentru gesturile astea cotidiene. La fel va fi şi cu legea 217/2015. La urma urmei, legea (o ordonanţă de urgenţă) există din 2002, acum doar au completat-o şi precizat-o, şi nimeni n-a reacţionat la scrierile şi zicerile legionare, antisemite sau antirrom care umplu Internetul şi chiar presa scrisă.

Îi vor amenda, oare, pe toţi tinerii care poartă tricou cu Che Guevara (dacă nici ăsta n-a ucis oameni...)? Vor închide discotecile „El comandante“ şi vor interzice melodia aceea lăcrămoasă care-l preamăreşte? Vor interzice reeditarea lui Mircea Eliade, a lui Noica? Sper că nu, ar fi absurd, nu cred că s-a gîndit cineva la asta. Dar mă tem că textul legii îngăduie  orice fel de interpretare, îngăduie abuzuri oricît de absurde. Lucrurile sînt atît de delicate, încît, de teamă, absolut firească, să nu greşească, nimeni nu va risca să condamne pe cineva, chiar şi cînd delictul (în raport cu această lege) ar fi evident.

Ca să aplici această lege, trebuie, printre altele, să rezolvi complicata problemă a separării biografiei de operă – artistică, ştiinţifică. Cine se va încumeta s-o facă?

De altfel, nici nu cred că ar trebui reacţionat aşa, pedepsind. Nu sub ameninţarea pedepsei va scădea numărul de antisemiţi – dimpotrivă. Legea asta nu va face decît să alimenteze antisemitismul latent, filolegionarismul, care-şi va scoate şi el puţica lui verde, în semn de democraţie a naturii, va face să strălucească şi mai abitir nimbul „martirilor“ legionari. Iar dacă, prin extensie (încă neclară, din păcate, nestatuată explicit), se va aplica şi crimelor comuniste, atunci va spori numărul nostalgicilor care-şi vor aduce aminte sau doar îşi vor imagina ce bine era pe vremea lui Ceauşescu, cînd toţi aveau de lucru şi mergeau cu bilet prin sindicat la mare.  Deja, reacţiile sînt virulente, citiţi-l pe Marcel Răduţ (preot şi jurnalist) în Adevărul, de exemplu – şi eu mă menajez, n-am cont de Facebook şi nu deschid, profilactic, bloguri ca ale fraţilor Roncea (nu de teama legii ăsteia o să-l închidă ei, o vor da pe pamflet, vor găsi ceva) şi evit revistele prolegionare, ca Rost, de pildă (sper că nu le-am promovat, Doamne, iartă-mă!, numindu-le).

Legea aceasta păcătuieşte vrînd să reglementeze prea mult, fiind prea ambiţioasă. Poţi interzice, prin lege, amplasarea în oraş a unui bust al lui Antonescu sau al lui Zelea Codreanu. Dar nu le poţi interzice oamenilor să creadă că Antonescu şi Zelea Codreanu sînt martiri ai neamului şi binemerită, de fapt, acele busturi. Poţi interzice partidele care au în statut elemente ale doctrinelor fascistă şi legionară (şi încă: cine poate defini limpede doctrina legionară?). Dar nu poţi interzice oamenilor să adere, măcar în forul lor interior, la aceste doctrine. Iar dacă aceştia sînt mulţi, foarte mulţi (ce rost are să faci legi pentru cîteva cazuri?), atunci avem o mare problemă, care nu prin asemenea legi se va rezolva. Sentimentele legionare, antisemite, xenofobe, refulate undeva, în subconştientul colectiv, vor răbufni la un moment dat, şi explozia poate fi cumplită.

Putem, însă, încerca să educăm, să convingem. E mult mai greu, şansele de izbîndă sînt, cred, mici. Dar merită încercat, în măsura în care nu sîntem de tot mizantropi.  Antise­mitismul, rasismul, xenofobia, primitivismul, prostia – tot atîtea boli care nu se vindecă prin ucaz. Poate că nici nu se vindecă.

Reactia bumerang contra Legii nr. 217/2015

Published 22/08/2015 | By altermedia_ro

Reacția bumerang a unor intelectuali români

contra Legii nr. 217/2015

Cartea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, din prima ediție, din august 2014, așa cum poate au observat și cititorii mei binevoitori și cum am spus spre finalul acelui volum, a fost alcătuită într-un timp relativ scurt, fiindcă voiam să apară înainte de a fi votat proiectul de lege propus de demagogul Crin Antonescu și ciracii săi și promulgată legea în consecință. Deja, la vremea publicării cărții, Senatul votase proiectul legii propus de Antonescu-Căcărău privind înăsprirea pedepselor date de criminala O.U.G. nr. 31/2002 – ordonanță pentru care Adrian Năstase merită să stea în pușcărie toată viața – și, temător să nu suport și eu, în vreun fel, consecințele acestei legi aberante, voiam să apară cartea, fie și în forma aceea rezumativă, în eventualitatea că nu aș mai fi putut tipări varianta mai extinsă și mai argumentată. În încheierea acelei prime variante, îmi exprimam speranța că membri Camerei Deputaților se vor dovedi patrioți, nu ca senatorii, și vor respinge proiectul infamant. Dar, iată, în 24 iunie a.c., înainte de a-și lua vacanța de vară, parlamentarii s-au dovedit la fel de imbecili, de ignoranți, de lichele și de antiromâni ca senatorii și au votat-o aproape în unanimitate: trei s-au abținut, doi au absentat (probabil ca să se eschiveze: să nu se spună că au fost contra și să cadă de naționaliști, și nici să nu fie nevoiți să fie pro și să fie dovediți, ulterior, ca trădători), câțiva au dormit, iar ceilalți, vreo șase sute și ceva, au votat „la foc automat“.

Demagogul Crin Antonescu a fost consiliat, fără îndoială, de șeful său de campanie electorală de atunci, impostorul Niels Schnecker[1], să ne pună laţul de gât, prin extinderea ariei de acțiune și accentuarea pedepselor prevăzute de O.U.G. nr. 31/2002. E drept că Crin Antonescu este doar istoric, dar, cum a rămas repetent câţiva ani, se presupune că a „aprofundat“ studiul istoriei, apoi este politic-„astru“ de 20 de ani, a fost preşedintele Senatului României, preşedintele-interimar-trei-luni al României şi, printr-un concurs nefast de împrejurări, chiar unul dintre preşedinţii Partidului Naţional Liberal – care, prin actele antinaţionale comise de Crin Antonescu şi predecesorii săi, numai partid naţional nu este şi, ca atare, acum este în derivă şi pe cale de dispariţie, mergând pe urmele P.N.Ţ.C.D., cum am prognozat acum un deceniu.
Crin Antonescu, devenit acum un nimeni în politică, i-a avut ca acoliți pe deputații P.N.L. George Scutaru și Andrei Gerea în susținerea proiectului lor devenit lege, numită acum „legea antilegionară“. Între timp, George Scutaru – fost ziarist la Moscova, fost lider al parlamentarilor liberali, fost consilier al președintelui Klaus Iohannis, a ajuns să fie anchetat de D.N.A. într-un dosar de corupție[2] pentru complicitate la luare de mită și spălare de bani[3] și, deci, pușcăriabil! Cu toate această degradare a credibilității morale a promotorilor proiectului, legea a fost votată aproape în unanimitate de un parlament format din imbecili și trădători de țară și a fost promulgată de Klaus Iohannis în 22 iulie 2015, cu intrare în vigoare imediată! Criminala O.U.G. nr. 31/2002, trebuia abrogată, așa cum am mai scris frecvent, nu completată, cum a vrut demagogul Crin Antonescu și cum a fost, efectiv, fățuită inclusiv prin Legea nr. 217/2015[4], despre care Alexandru Florian a declarat, textual, că este o lege care evidențiază holocaustul[5]. Jidănitul Crin Antonescu a fost adulat mereu de postul Antena 3 ca fiind candidatul prezidențiabil providențial, dar, după ce s-a stricat troica Antonescu-Ponta-Constantin (adică Alianța U.S.L.) și după scoaterea lui Antonescu din cursa prezidențială, Felix Rache a căpătat curaj și „deontologie“ 3antenistă și l-a caracterizat pe Crin Antonescu ca „gargaragiu“ – adică, în limbaj academic, a spus că este un demagog. În urmă cu peste șapte ani, scrisesem despre Crin Antonescu același lucru, spunând că este un vorbete[6]. În emisiunea din 5-6 august a.c., a lui Rareș Bogdan, în care și-au dat din nou arama pe față impostorii jidani Alexandru Florian și Michael Shafir – motiv pentru care, în 6 august, prof. Ion Coja le-a promis românilor că îi dă în judecată[7] –, Crin Antonescu, căruia unele mass media îi mai acordă, încă, atenție, s-a dovedit a fi același jenant gargaragiu în dialogul cu Oana Stănciulescu!
Crin Antonescu este emblema Parlamentului României postdecembriste, pe deplin reprehensibil pentru votarea Legii nr. 217/2015, la fel ca parlamentul anterior, care transformase O.U.G. nr. 31/2002 în Legea nr. 107/2006[8], prin mizeria de articol 75 din Constituție numit „aprobare tacită“[9]. Să sperăm că toți acești jidani antiromâni, români jidăniți și parlamentari complici trădători la impunerea O.U.G. nr. 31/2002 prin legile ulterioare vor fi spânzurați în revoluția iminentă în baza art. 35 din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului[10] din 26 august 1793: „Când guvernul violează drepturile poporului, insurecția este, pentru popor și pentru orice parte a sa, dreptul cel mai sacru și cea mai indispensabilă dintre îndatoriri“[11]. Chiar dacă acest articol a fost omis, expressis verbis, din Declarația universală a drepturilor omului[12] adoptată de O.N.U. la 10 decembrie 1948, el este menținut – mai edulcorat, dar, totuși, clar – în al treilea Considerent din Preambulul acestei Declarații: „Considerând că este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluție extremă, la revolta împotriva tiraniei și asupririi…“ (s.n., V.I.Z.).
Așadar, dreptul omului „la revolta împotriva tiraniei și asupririi“ este asigurat și de Declarația universală a drepturilor omului adoptată de O.N.U., încă în funcție. Deci, ca această declarație să nu cumva să fie modificată de O.N.U. după metoda „Crin Antonescu-Elie Wiesel-Parlamentul României“, trebuie să ne grăbim să organizăm revolta împotriva actualei tiranii! Aproape toate mass media din ultimul deceniu au clamat tirania regimului Băsescu, iar acum multe dintre ele consideră că regimul Iohannis a debutat tot prin impunerea tiraniei, tiranie atestată inclusiv prin promptitudinea promulgării jidănitei Legi nr. 217/2015, care deja a început să aibă efectele cele mai perfide! Situația apărută o ilustrează și o demonstrează Ion Spânu în articolul «Prima victimă a Legii 217/2015 este un poet mort în război în Slovacia Ambasada României refuză ca podul unde a murit să poarte numele „Ion Şiugariu“»:
«Mai repede decît ne aşteptam, a apărut prima aplicare abuzivă a Legii 217/2015. Pe 28 august, Primăria din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace, să dea numele podului „Ion Şiugariu“, întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou. Ambasada României nu este însă de acord, considerîndu-l „fascist“, deşi a murit luptînd împotriva trupelor fasciste pentru eliberarea Slovaciei!
Cazul ne-a fost sesizat de Cezarina Bârzoi, care ne-a pus la dispoziţie un amplu material documentar realizat de doamna Angela Miclea, directoarea Casei Orăşeneşti de Cultură Tăuţii-Măgherăuş, şi care a sesizat în aceste zile toate autorităţile româneşti fără să primească vreun răspuns.
Tînărul poet Ion SOREANU-ŞIUGARIU s-a născut pe 6 iunie 1914 la Băiţa, Tăuţii-Măgherăuş, şi a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 februarie 1945, pe podul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia. Făcea parte din Armata Română de eliberare cu care a intrat în oraşul slovac şi se ocupa de aprovizionarea cu muniţie şi hrană. În urma soldaţilor români veneau şi trupele ruseşti, însă Ion Şiugariu a căzut secerat de gloanţe chiar pe podul de peste rîul Hron.
Primăria din Brezno s-a gîndit ca, în semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, podul pe care a murit să poarte numele „Ion Şiugariu“, iar pe o clădire aflată în imediata vecinătate să fie pusă o placă memorială. În acest sens, a fost trimisă următoarea scrisoare către Ambasada României din Slovacia, în care Primăria din Brezno se arată onorată să comemoreze sacrificiul eroului român Ion Şiugariu pentru eliberarea Slovaciei de sub jugul fascist: (…)».
Apoi, publicistul român redă corespondența Primăriei localității Brezno cu Ambasada României în Slovacia, din care se vede că un nemernic de la ambasadă, Radu Coantă, nu aprobă instalarea plăcii comemorative și botezarea podului de pe Râul Hron, pe motiv că ofițerul român ar fi fost „fascist“[13]. Deși el murise luptând contra trupelor Germaniei hitleriste, nu fusese membru al vreunui partid politic și doar scrisese un eseu corect despre Mișcarea Legionară! Chiar un polițist din localitate, Ľuboš NEPŠINSKÝ, își manifestă admirația pentru ofițerul român care și-a dat viața pentru a-i elibera țara! Și ambasadorul român în Slovacia încă mai este în funcție!
Români din România și din Slovacia! Organizați o poteră și mergeți la Ambasada României din Slovacia ca să aruncați cu pietre, ouă clocite, roșii stricate și „cocktailuri Molotov“, cum spuneau vitejii finlandezi în batjocură! Sunt sigur că Poliția slovacă din fața ambasadei va privi în direcția opusă!
În mod evident, Radu Coantă dovedește cel mai cras lichelism față de jidanii de la „Institutul elie wiesel“ și se crede acoperit de jidănita lege 217/2015, comisă la presiunea acestora, cu concursul parlamentarilor trădători, pentru care trebuie să găsim cât mai urgent o metodă promptă să-i alungăm de la Putere.
Referitor la criminala lege 217/2015, academicianul Eugen Mihăescu[14] adresează poporului român un urgent „Deșteaptă-te, Române!“, așa cum îl îndeamnă, printre mulți alții, Daniel Roxin[15], rabinul Eli Kaufman – care declară cu autoritatea sa: „În România nu este nici un antisemitism. Un evreu religios ca mine este mai atacat în Tel Aviv decât în Bucureşti […] Sioniştii, mulţi, au fost terorişti“[16]–, Episcopul Giurgiului, PS Ambrozie[17], și chiar Lucia Hossu-Longin[18]. Poetul Darie Ducan, într-o Scrisoare deschisă, îi dă peste nas președintelui Klaus Iohannis tot din cauza promulgării Legii nr. 217/2015 într-o proză foarte dură în care, practic, îl desființează spunând frust că este „dezamăgirea vieții lui“[19]. Regreta și că, dovedind cecitate politică, l-a votat. Publicistul Adrian Sturdza, într-un articol ingenios dar insuficient dezvoltat[20], îl ia la jujău pe netrebnicul Alexandru Florian, care, într-o emisiune de la postul tv B1, afirmase ritos că sentințele de condamnare la moarte sau la ani grei de închisoare date de staliniștii care manipulau Tribunalele Poporului sunt valabile și astăzi. Într-adevăr, sub aspect juridic formal sunt valabile și astăzi, fiindcă nu au fost anulate de regimul socialist al lui Nicolae Ceaușescu și nici de regimurile postdecembriste „democrate“: doar mareșalul Ion Antonescu și Nichifor Crainic au fost reabilitați. În cazul mareșalului Ion Antonescu a sărit purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Rusiei să protesteze, evident neîntemeiat[21]. Dar ele, sentințele staliniste, au fost abrogate moral prin „procesul de condamnare a comunismului“, susținut în Parlament de președintele Traian Băsescu. Astfel, Raportul Final al Institutului „național“ „Elie Wiesel“, prin gura lui Vladimir Tismăneanu-ticălosu’[22], a declarat „comunismul un regim ilegal și criminal“! Când le convine lor, jidanii năpârliți „condamnă comunismul“ ca să pară ei democrați, liberali și anticomuniști, cum procedează și fariseul Alexandru Florian (care o fi fost numele de jidan al tatălui său, Radu Florian?!), directorul aceluiași așa-zis „institut național Elie Wiesel“, care, acum, susţine invers: că „verdictele date în 1945 şi după sunt perfect legale şi astăzi, şi trebuie să ţinem seama de ele“ – și astfel revalidează comunismul „ilegal și criminal“ pe ușa din dos, invocându-i pe „Aliați“, adică sentințele Tribunalului Militar Internațional (T.M.I.) de la Nürnberg, manevrat, cum am mai arătat și cum voi dezvolta tema și în acest volum, de jidanii care compuneau în totalitate delegația S.U.A.
Alexandru Florian a și recunoscut că Legea nr. 217/2015 protejează propaganda privind holocaustul jidanilor și, mai mult, introduce ideea unui holocaust al jidanilor comis de români! De aceea vorbește el despre „memoria victimelor“: așa-zisele „victime ale holocaustului“, adică jidanii morți atunci, care meritau să moară pentru crimele comise contra poporului român! La fel se exprimă și președinte F.C.E.R., impostorul Aurel Vainer în comunicatul difuzat și semnat de el: „Legea 217/2015 este o lege de protejare a memoriei victimelor Holocaustului, a celor care au suferit de pe urma antisemitismului instrumentat de fascism, de Mișcarea Legionară și regimul Antonescu. Federația Comunităților Evreiești din România (FCER) și Asociația Evreilor din România Victime ale Holocaustului (AERVH) și-au exprimat sprijinul pentru această lege. De altfel, deputatul Aurel Vainer, președintele FCER, a susținut-o în Parlament afirmând că este un răspuns necesar la recrudescența antisemitismului și negaționismului în Europa, care dă curs aplicării prevederilor de justiție și drept. O poziție similară a avut în intervențiile publice președintele AERVH, Liviu Beriș“[23]. Pe Liviu Beriș ăsta l-a făcut de două parale, în articolul „Liviu BERIȘ  se alătură, de bună voie, grupului de evrei demenți și/sau abjecți!“, prof. Ion Coja[24]. Și, în comunicatul pe care-l dă, Vainer falsifică realitatea, scriind: „Mișcarea Legionară, practicând teroarea și crima, a adus prejudicii grave României“. Nu, Mișcarea Legionară nu i-a terorizat decât pe corupții din România acelei vremi, de aceea a avut cea mai mare răspândire și apreciere ca partid și ca mișcare națională! Eticheta de „mișcare teroristă, fascistă“ etc. i-au pus-o jidanii staliniști și sioniști, fiind preluată de propagandiștii și istoricii români dogmatici, obedienți și lași. Vainer invocă „memoria victimelor Holocaustului“, care „victime“ n-au fost „șase milioane“ cum țipă propaganda holocaustică, n-au fost „400.000 de jidani din România“, cum falsifică jidanii pe inscripția de pe soclul menorei de lângă gardul Templului Coral din București, ci au fost, din România, circa 15.000, cum a recunoscut Wilhelm Filderman, președintele de atunci al jidanilor. Vainer se sperie de „recrudescența antisemitismului și negaționismului în Europa“. Dar de ce nu se întreabă de cauzele respectivei recrudescențe: de ce se dezvoltă, acum, „antisemitismul și negaționismul în Europa“ și, îndeosebi, în Polonia, unde erau cei mai mulți jidani pe metru pătrat?! Evident, din cauza creșterii obrăzniciei jidanilor, cărora teribila propagandă holocaustică, necontracarată cum ar fi trebuit, le-a lăsat impresia că, într-adevăr, sunt „poporul ales“ și ceilalți trebuie să li se supună.
Vedeți fariseismul lor ancestral, ticăloșia acestor jidani și de ce trebuie să fie ei spânzurați, realmente exterminați, nu ca în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial? Când pozează în „anticomuniști“ strigă „Jos comunismul!“, ca nemernicul Tismăneanu, iar când pozează în democrați, ca Alexandru Florian, clamează „validitatea sentințelor date în 1945 și după…“, pronunțate de jidanii staliniști ai Anei Pauker, ca Avram Bunaciu, ca nevasta lui Silviu Brucan și alte asemenea specimene abjecte!
Publicistul Mihai Enciu pune punctul pe „i“ în articolul său, „Un Gestapo evreiesc“:
„Legea tembelă și antidemocratică a grupului Alexandru Florian consideră valide condamnări pronunțate de justiția bolșevică, iar prin asta devine ea însăși o crimă.
Țuțea, Vulcănescu, Eliade, Cioran, Ioan Gavrilă Ogoranu. Este doar un început de listă neagră afișată de directorul Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, omul din spatele legii, care, în numele condamnării legionarilor, pune la zid și mitraliază mari oameni de cultură. Născut dintr-un stalinist convins, l-am numit aici pe tatăl său, Radu Florian, mai tânărul Alexandru a întors zvastica pe dos și-a pornit o cruciadă infernală împotriva unor simboluri ale luptei anticomuniste din România. Repere ale culturii române, oamenilor de pe lista neagră a sinistrului funcționar public Florian li s-a pus pistolul în mână și au fost plasați la locul faptei în postură de criminali de război.
Instrumentul prin care memoria luptătorilor anticomuniști este pângărită cu mijloace care amintesc de teribilul Gestapo și metodele lui de purificare este o lege strâmbă, care încearcă să acrediteze ideea că, pentru cei 3.000, 10.000 sau 14.000 de evrei vehiculați a fi fost uciși la Iași (în funcție de sursă), este necesar ca o întreagă elită culturală anticomunistă și, ca atare, legionară, să fie pusă la zid și scoasă din istorie. Cărțile elitei trebuie puse pe foc, iar oamenii deportați în uitare pentru că, nu-i așa, un text laudativ despre o idee politică poate fi asimilat cu apăsarea trăgaciului. Întocmai ca poliția politică a lui Hitler, Institutul Elie Wiesel nu acceptă opinii contrare, argumente sau măcar simple întrebări. Cu mijloace care amintesc de Inchiziție se impune o nouă istorie creionată și se stabilesc fapte a căror veridicitate se impune cu mijloace represive. Negi, plătești cu libertatea, simplu și eficient, întocmai ca băieții de la Gestapo, care, pentru simpla deținere a unor opere literare, te trimiteau în lagăr. Și întocmai ca urmașii săi din poliția politică nazistă și gașca de la „Elie Wiesel“ operează cu liste negre și autori interziși. Care-i diferența, mă întreb? De ce o formă de totalitarism și cenzură de tip nazist este mai blamabilă ca această Inchiziție evreiască coordonată  de un român sadea? Răspunsul la crimele odioase ale unor echipe de legionari nu este exagerarea sau cenzura. Nu poți combate o atrocitate cu altă atrocitate și nu poți opri crima prin cenzură. O convingere se creează, nu se impune prin lege. Cunoașterea și dezbaterea sunt căile prin care democrația se opune totalitarismului. Se pare însă că în ADN-ul domnului Alexandru Florian genele predominante nu-s chiar albastre, ci mai de grabă roșii“[25]. Cunoscătorii problemei Mișcării Legionare știu că Mihai Enciu nu știe adevărul despre ceea ce numește el „crimele odioase ale unor echipe de legionari“: că este vorba tot de o denaturare a realității comisă de propaganda iudeo-stalinistă: Nicolae Iorga a fost asasinat de o echipă manevrată de N.K.V.D. și strecurată în Mișcarea Legionară: asasinii respectivi au fost scoși din țară și au trăit, bine mersi, în Occidentul „atotcuprinzător“, cum se exprima un senator jidan american, Joe Lieberman. I.G. Duca și Armand Călinescu au fost asasinați în mod întemeiat de alte echipe fiindcă intenționau să aducă în țară, în mod discret, cohorte întregi de jidani.
Criticul Alex. Ștefănescu își permite și el o critică mai dură și mai laconică a Legii nr. 217/2015: „Prin modul cum este concepută, ca un instrument de persecutare a oricui pentru orice, această lege este stalinistă. Datorită ei, Stalin a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând. Cei care au elaborat-o, ca și cei care au votat-o, sunt infinit vinovați față de țara în care trăiesc“[26]. Dar dacă promotorii ei – Crin Antonescu-Vorbete, George Scutaru-Pușcăriabilul, Andrei Gerea-Neica-nimeni, deopotrivă cu jidanii de la antiromânescul institut „Wiesel“ –, cei 600 de parlamentari trădători care au votat-o, președintele care a promulgat-o, și lichelele de la Ambasada României din Slovacia – Radu Coantă și ambasadorul – „sunt infinit vinovați față de țară“, ce pedeapsă trebuie să le dăm ca să fie proporțională cu infinitatea vinovăției lor?!
Ca atare, am republicat articolul lui Ion Spânu și, într-o Addenda, am inserat acest
„Apel către Guvernul Slovaciei
Apelez la Guvernul Slovaciei să nu dea ascultare aberațiilor debitate de licheaua Radu Coantă, ci, dimpotrivă, să instaleze placa memorială și să boteze podul în cauză cu numele ofițerului român Ion Soreanu-Șugariu. Prin jertfa sa, militarul-poet a dovedit să-și apără Patria luptînd în numele unor principii eterne inclusiv pentru eliberarea altor țări, în acest caz Ceho-Slovacia, așa cum se numea atunci această țară. În consecință, secretarul Radu Coantă, precum și ambasadorul român, care trebuia să-i cenzureze acțiunile, sunt vinovați de trădare de țară și, deci, nu mai reprezintă România – chiar dacă guvernul român nu-i retrage de la post. Oricum, Guvernul și Parlamentul României nu mai reprezintă poporul român, deoarece O.U.G. nr. 31/2002 a fost emisă de premierul de atunci, Adrian Năstase, iar parlamentele ulterioare au întărit respectiva Ordonanță, inclusiv prin Legea 217/2015, în loc să o abroge – lege sub a cărei umbrelă a acționat netrebnicul secretar de ambasadă Radu Coantă și care lege a fost impusă la presiunea unor alogeni jidani organizați într-un așa-zis institut care poartă numele escrocului internațional Elie Wiesel.
De aceea, în numele poporului român, al veteranilor care au luptat pentru eliberarea țării noastre și a Cehoslovaciei – cum este și tatăl meu, care a luptat până în Munții Tatra și a și fost rănit grav acolo –, vă solicit să îi declarați pe cei doi membri ai Ambasadei României persona non grata și să îi expulzați de urgență, fiindcă, practic, au trădat ambele țări: și România și Slovacia. În mod deosebit, pentru ticălosul Radu Coantă, care are imunitate diplomatică, vă rog să-i organizați un accident cu autori necunoscuți din care să fie adunat cu fărașul, să fie incinerat acolo și să îi aruncați cenușa în Râul Hron, peste care este făcut podul pe care și-a jertfit viața militarul român Ion Șugariu! Individul acesta abject, Radu Coantă, nici nu merită să se întoarcă în țară, indiferent sub ce formă și nu merită nici măcar un loc de mormânt“[27].
Pot fi iertaţi toți aceştia? Categoric, nu!
De aceea Dan Tomozei greșește parțial când scrie despre „Inconştienţa, lipsa de responsabilitate politică, social-culturală, servilismul şi delirul iniţiatorilor Legii nr. 217/2015“[28]: se poate vorbi de „servilismul şi delirul iniţiatorilor“ acestei legi, dar nu și de inconştienţa și lipsa lor de răspundere politică, fiindcă inițiatorii legii nu au fost inconștienți, ci, dimpotrivă, au fost conștienți și sunt, deci, pe deplin responsabili psihic, sunt pe deplin vinovați! Dacă sunt iresponsabili, trebuie duși la balamuc.
În schimb, o expunere corectă și radicală – ca întotdeauna – o face Silvia Jinga într-un articolul care începe în forță: «Să începem cu Crin Antonescu, canalie, care cerea pedepse pentru cei care manifestă simpatii pentru ideile legionare. Crin spera să ajungă președinte și dorea să se gudure pe lângă evrei ca să primească sprijin. Acum, la o distanță de 13 ani, la propunerea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel“ din România (I.N.S.H.R.-E.W.), se readuce pe tapet, pentru a fi impusă cu forța, legea antilegionară care vine cu pedepse de câte trei ani închisoare pentru cei care au simpatii legionare, „antisemite“, „xenofobe“. De acord, să nu fie antisemitism, nici xenofobie, dar stai puțin: românii din Covasna și Harghita sunt batjocoriți în țara lor! Ceea ce este grav în legea lui Wiesel – ca să-i zic astfel – este că impune din nou revizuirea valorilor noastre interbelice, căci cere dărâmarea statuilor: a Mareşalului Antonescu, pe care românii continuă să-l vadă, pe bună dreptate, ca pe un mare patriot, nu permit numirea unei străzi din Timișoara cu numele filozofului Petre Țuțea (Wiesel însuși s-a opus) etc. Alexandru Florian, evreu, președintele Institutului, a avut obiecții împotriva tuturor marilor spirite ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Vulcănescu, Radu Gyr, care, ca tineri, au susținut Mișcarea Legionară, despre care știm că a pornit ca o ripostă la revoluţia rusească (eroare: a fost jidănească – n.n., V.I.Z.) din 1917 şi împotriva intensificării pregătirilor de comunizare a României și de sfârtecare a țării, ca opoziție la jaful țării». Și continuă la fel: «Și alte grupări politice au comis crime, dar câte crime fac evreii împotriva palestinienilor? Asta se iartă, se trece cu vederea. Sigur, sigur în cazul lor este patriotism. Numai Antonescu a fost tâlhar! În două mese rotunde de la „Realitatea TV“ reprezentanții lui Wiesel în România merg mai departe și vor să radă, să radă din memoria românească istoria rezistenței partizane din munții României. Vă rog să vă documentați despre Ion Gavrilă Ogoranu, care a rezistat 17 ani în munții Făgăraș împreună cu grupul lui, și a fost scăpat de la executare de președintele Nixon, vă rog să revedeți Memorialul Durerii, toate secvențele, ca să înțelegeți că domnii de la „Wiesel“ vor să-i omoare a doua oară pe eroii Neamului Românesc, pe cei care s-au opus ocupaţiei sovietice şi comunismului, pe cei care au plătit, pentru o idee, cu viața. Au plătit cu viaţa, nu au făcut cefe groase în jilţuri parlamentare, ca partinicii neocominternişti reciclaţi azi! Majoritatea au murit în temnițele comuniste pe când Ana Pauker se întorcea de la Moscova și îl băga în sperieți pe Dej zicând: „Tovarăşul Stalin a spus…“.
Obrăznicia domnului Wiesel întrece orice măsură. În forma actuală legea 217/2015 este împotriva Constituției și a bunului simț»[29].
Acest articol a fost publicat, inițial, în Curentul internațional[30], din S.U.A., dar despre care redacția revistei Art-Emis precizează, rețineți: „…ca urmare a unor inevitabile presiuni, a dispărut din spațiul virtual. Cenzura internațională nu doarme“.
Așa îmi explic și faptul că, deși în ultimul an am trimis la Curentul Internațional multe episoade în serial din lucrarea mea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, nu mi s-a publicat nici unul. Frica de represalii l-a determinat pe directorul publicației să nu îmi mai tipărească nimic.
La fel de la obiect ca și Silvia Jinga se exprimă și Radu Ulmeanu: „Cum Crin nu se putea retrage din politică fără să lase un fâs urât mirositor în urma lui – unul din cele mai pestilenţiale, vorba lui Marin Preda –, ne-a căptuşit cu o lege care tocmai a fost promulgată de Iohannis cu o nonşalanţă demnă de o cauză mai bună. Legea este în totală contradicţie cu Constituţia României, care prevede atât libertatea de conştiinţă, cât şi dreptul la exprimarea opiniei pentru fiecare cetăţean al acestei ţări“[31].
Totuși, ziaristul Ionuț Țene are dreptate să se întrebe de ce așa târziu s-au inflamat, post factum, cei care protestează acum contra votării și promulgării infamantei Legi nr. 217/2015.
„Ce mi se pare foarte ciudat şi foarte tardiv astăzi: dezbaterea inflamată post factum pe seama Legii antinaţionale, antidemocratice şi anticonstituţionale nr. 217/2015. După ce Legea nr. 217/2015 a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis, fără o minimă cercetare juridică, absolut toată presa, societatea civilă şi analiştii s-au inflamat. Eu pun întrebarea firească: unde erau toţi cei care trebuiau să sesizeze neconstituţionalitatea şi ilegalitatea antidemocrată a demersului Institutului “Elie Wiesel”, în perioada dezbaterii parlamentare şi înainte de promulgarea prezidenţială? Atunci, era o linişte suspectă de îţi ţiuiau urechile. În afară de publicaţia Buciumul, ziarul Naţiunea, călugării de la Mănăstirea Petru Vodă, Fundaţia Ogoranu, teologii de la Rost, jurnalistul Victor Roncea şi cu voia d-voastră ziarul NapocaNews, care au luat poziţii publice şi pe site-ul parlamentului, absolut nimeni altcineva nu îşi exprima poziţia faţă de făurirea unei legi care încalcă toate prevederile legale şi constituţionale, legislaţia internaţională şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Era o linişte mediatică de mormânt într-un moment în care se punea la cale nu o lege antilegionară, ci un grav atentat la libertatea de gândire şi împotriva culturii poporului român. Mai mult, numeroase site-uri naţionaliste şi editorialişti creştini ignorau cu desăvârşire subiectul, discutau de Tsipras şi spuneau că legea antilegionară nu interesează pe nimeni. Parcă exista o teamă să nu fie arestaţi de procuratură. În acest context suspect a trecut prin parlament o lege votată aproape în unanimitate de parlamentari, ca pe vremea Marii Adunări Naţionale. Chiar şi deputatul naţionalist Bogdan Diaconu de la PRU a preferat să părăsească sala decât să ia o poziţie publică democrată împotriva unei legi antidemocratice şi antisemite (sic)“[32]. Evident, aici la ultimul cuvânt autorul a greșit, pentru că a vrut să spună „pro-semite“ sau, mai degrabă, „antiromânești“.
Dar tot Ionuț Țene răspunde de ce s-a comentat și s-a protestat așa târziu: fiindcă se temeau să nu îi umfle procurorii, după ce erau denunțați ori de C.N.A., ori de C.N.C.D., ori de F.C.E.R., ori de „institutul“ care poartă numele escrocului internațional Elie Wiesel, ori de Efraim Zuroff de la centrul care poartă numele altui impostor, Simon Wiesenthal, ori de altă organizație jidănească pripășită, ca aceea născocită de Marco K. Katz, toate tolerate de guvern și de celelalte instituții abilitate să apere securitatea națională, pe care organizațiile jidănești o încalcă deliberat. Elocvent pentru „frica de procuratură“ este chiar cazul deputatului Bogdan Diaconu, a cărui semnificație Ionuț Țene nu o descifrează până la capăt: marele naționalist făcător de partide naționaliste a spălat putina din Parlament, dar nu fiindcă i-ar fi fost frică de procuratură – căci el are imunitate pentru declarațiile și acțiunile politice din Parlament –, ci fiindcă nu a are coloană vertebrală și nici cele „patru cojones“ pe care le invoca o deputată în Parlament, într-o sesiune anterioară! Iată, deci, că și Bogdan Diaconu s-a dovedit a fi, până la urmă, un demagog, unul mititel, e-adevărat, nu unul de dimensiunea lui Crin Antonescu-Vorbete.
Emisiunile lui Rareș Bogdan, chiar așa întârziate, au fost, totuși, un act de curaj și un început în contestarea Legii nr. 217/2015, lege antiromânească prin dovedita contribuție a jidanilor din institutul „wiesel“. Dar și el, într-o emisiune, a recunoscut că a trebuit să întrerupă intervenția telefonică a unui comentator fiindcă acesta spusese că institutul poartă numele „escrocului internațional Elie Wiesel“. Și Rareș Bogdan a repetat – ca să îi dea, totuși, în subsidiar, dreptate! – zicând: „…nu puteam să accept să se spună pe post «escrocul internațional Elie Wiesel»“! Evident, de frică! Dar, oricum, nu este târziu să se comenteze și să se amplifice protestele față de caracterul antiromânesc, antinațional al acestei scelerate legi, chiar dacă s-a pus „carul înaintea boilor“: nu doar Legea nr. 217/2015 este problema gravă, ci originea ei: criminala O.U.G. nr. 31/2002 dată de ex-premierul pușcăriaș Adrian Năstase la presiunea unor senatori jidani americani.
Prima concluzie este că, acum, întrucât s-a văzut caracterul eminamente pernicios al Legii nr. 217/2015, care este consecința finală a O.U.G. nr. 31/2002, este necesară abrogarea acesteia și, pe cale de consecință, și a celor două legi succesive, de dezvoltare a ei: Legea nr. 107/2006 și Legea nr. 217/2015.
A doua concluzie este că, implicit, trebuie interzise organizațiile jidanilor, fiindcă atentează la siguranța națională a țării: institutul „Elie Wiesel“, agenția lui Marco K. Katz, C.N.C.D. etc. Să sperăm că reacția bumerang prin care se protestează contra Legii nr. 217/2015 se va amplifica și se va ajunge la acest deznodământ: abrogarea acestor legi și interzicerea organizațiilor jidănești în cauză.
Dar, dincolo de dimensiunea eminamente antiromânească a acestei ultime legi, mai trebuie reținut un alt aspect, mult mai grav: că ea a fost clocită și impusă Parlamentului ticăloșit de niște alogeni, după cum și O.U.G. nr. 31/2002 a fost impusă de niște jidani, chiar dacă erau americani! Cum este posibil ca, în România actuală, jidanii să ne impună legi? Până aici a ajuns lașitatea Parlamentului, care trebuie să reprezinte poporul român?! Este clar, încă o dată clar, că Parlamentul României nu mai reprezintă România. Este clar că poporul român trebuie să își ia soarta în mâini!
Deșteaptă-te, Române, și pune mâna pe arme!
22 august 2015