Dormeam, dar aud mai multe glasuri care vorbeau tare între ele, şi chiar văd cu ochii închişi ,vreo 4 -5 persoane care vorbeau la imperativ . Şi astfel m-am trezit auzind aşa :
"Pân " la Dumnezeu...te mănâncă Sfinţii !
(dar un alt glas ,spune foarte contrariat aşa ):
"Nu este adevărat !
Nu este adevărat ,că până la Dumnezeu te mănâncă Sfinţii "!
Când am auzit aşa, şi eu eram ferm convinsă că Adevărul este aşa :
Sfinţii te ajută ca să ajungi cu Rugăciunea, cu inima la Dumnezeu şi la Măicuţa Domnului !
Moment în care, s-a întâmplat ceva uimitor cu mine,
cu trupul meu !
Am simţit că sunt smulsă din trupul meu, exact aşa cum smulgi ceva din tine ; aşa m-am simţit eu smulsă din trupul de carne, luată cu forţa, fără voia mea.
Acum sunt Sus în Cerul Lui Dumnezeu. Văd două siluete, doi Sfinţi,
care au ceva dreptunghiular în mâinile lor, ceva ca o cutie de 1 m de lungă si lata de vreo 80 cm, şi vin spre mine. Unul la stânga mea, şi celălalt la dreapta mea. Acesti doi Sfinţi aveau veşminte lungi ,albe si stralucitoare ca Lumina. Sfintii pun cutia dreptunghiulară jos, în faţa mea ,pe norii pufoşi şi albi ai Cerului, chiar la picioarele mele.În acest moment , aud un glas care spune :
"Aici ! (şi îmi pune ceva ca o cutie din nor gri, la picioarele mele )
Un alt glas,întreabă :
"De ce aţi adus asta aici ?
"De ce, au adus-o ?
(un alt glas răspunde ): Anume pentru ea !
(adică pentru mine ,care eram acolo şi aveam cutia la picioarele mele )
Cutia ,avea culoarea gri închis, ca din nori făcută.
Cineva nevăzut de mine, deschide capacul la acea cutie din faţa mea, iar eu rămân uimită, uluită ,de ceea ce vedeam că este în interiorul acelei cutii. Privesc în jurul meu, erau cei doi Sfinţi; îmi văd trupul meu ,este ca un abur dens, lăptos, are formă de siluetă umană, la fel ca si în trup, doar ca este ca dintr-un abur dens.
Simt dragilor cum o mână mă "bate ",prieteneşte pe umărul stâng.
Privesc cu uimire la persoana din cutia de nor gri, si văd că stă în şezut cineva foarte drag mie. Era Tata socru, care murise din 2002,la vârsta de 89 ani.
Numai că, acum era tânăr, ca la 30 de ani; stătea în şezut, şi capul îi căzuse în piept ,ca un om care dormitează.
Doar capul îl vedeam ca si din carne si oase, restul era doar un abur dens, gri-bleu în toată cutia, ce arăta de fapt ca un sicriu mai mic, din nori gri.
Nu mişca, nu ridica capul, ci stătea ca si în şezut, având capul căzut în piept.Mâna pe care o simţeam pe umărul stâng al meu, mă cuprinde pe după umeri, şi mă ţine aşa.
Acum înţelegeam perfect, ce rol dumnezeiesc au Sfinţii în Ceruri.
În clipa următoare, simt că se cutremură patul cu mine, dar şi eu mă cutremur cu tot cu pat. Am tresăltat pe pat, ca si cum aş fi căzut dintr-un pom. Sfinţii m-au adus înapoi şi intrasem cu sufletul din nou în trup.
Aşadar fraţilor,să nu spunem niciodată, dar absolut niciodată, nici măcar în gândul nostru că...."Pân" la Dumnezeu te mănâncă Sfinţii"!
Ci să ne rugăm cu dragoste mare, Sfinţilor Lui Dumnezeu !
Să-I chemăm fraţilor în Rugăciunile noastre ; să dăm nume de Sfinţi ortodocşi, copiilor noştri; să cinstim Sfinţii prin a merge la Sfânta Biserică, la Sărbătoarea LOR !
Aceştia sunt Sfinţii dragilor !
Sfinţii ,sunt SCARA noastră către BUNUL DUMNEZEU şi MAICA DOMNULUI !
Sfinţii, ne ajută ca să urcăm treaptă cu treaptă pe această Scară, şi să dobândim mântuirea sufletului nostru.
Cu dragoste şi preţuire, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu