joi, 31 iulie 2014

SUFLETE AL MEU ! ASCULTĂ ACESTE CÂNTĂRI DUMNEZEIEŞTI ,CARE ÎŢI VOR OBLOJI RĂNILE !




9:06 Pe tine te fericim

3:36 Iarta-ma Doamne!O cantare impresionanta te patrunde pana
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

CREZUL ŞI EXPLICAREA FIECĂRUI ARTICOL , DIN CELE 12 !



                               

           Crezul sau Simbolul credintei

                                                 Crezul sau Simbolul credintei Mareste imaginea.
Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atotiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.
Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut.
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara, si S-a facut om.
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat.
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
Si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu fiul este inchinat si slavit, Carele a grait prin prooroci.
Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.
Astept invierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie. Amin


"Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim şi să scriem ortodox." (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Scurtă explicare a „Simbolului de Credinţă”



„Simbolul Credinţei” expune esenţa mărturisirii din Biserica Ortodoxă cu privire la Dogma Sfintei Treimi şi învăţătura bisericii.
Încă din vremea Sfinţilor Apostoli, Biserica a simţit nevoia să alcătuiască scurte mărturisiri de credinţă, care se rosteau la botez. Aceste mărturisiri de credinţă erau cunoscute doar în bisericile locale care le-au formulat. Astfel, sunt cunoscute în istorie, mărturisiri de credinţă ale bisericilor locale din Ierusalim, Alexandria şi Cipru. Odată cu apariţia marilor erezii în sânul Bisericii, s-a impus formularea unei mărturisiri de credinţă cu privire la dogma Sfintei Treimi, care să fie recunoscută de întreaga Biserică.
În anul 325, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, s-a combătut erezia lui Arie (care susţinea că Iisus Hristos nu este Dumnezeu). Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre (printre care Sf. Nicolae, Sf. Spiridon ş.a.) i-au condamnat cu „anatema” (excludere din biserică) pe cei care susţineau această erezie. La acest sinod s-au formulat primele 7 articole ale „Simbolului de Credinţă” (până la „Şi întru Duhul Sfânt…”).
În anul 381, la Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol s-a combătut şi condamnat erezia numită, „a pnevmatomahilor” (luptătorii împotriva Sfântului Duh) cu privire la Dumnezeirea Sfântului Duh. Printre Sfinţii Părinţi ai bisericii care au combătut, şi condamnat erezia „pnevmatomahilor” şi au formulat următoarele articole din „Simbolul de Credinţă”, au fost şi Sfinţii Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Chiril de Ierusalim.
Hotărârile luate la cele două sinoade ecumenice au devenit normative pentru întreaga Biserică. Astfel s-a născut „Simbolul Credinţei”, numit „niceo-constantinopolitan”, după numele celor două localităţi unde s-au ţinut primele două sinoade ecumenice.
Acest „Simbol de Credinţă” trebuie să fie ştiut de fiecare creştin, pentru că, prin mărturisirea lui, rămâne în comuniune atât cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii care l-au alcătuit, cât şi cu întreaga Biserică mărturisitoare.

Şi o scurtă explicare a „Simbolului de Credinţă”

 

Are 12 articole:
1. Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
2. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.,, Unul Nascut, carele din Tatal s.-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat nascut, nu facut, cel ce este de o fiinta cu Tatal, prin carele toate s-au facut.
3. Carele pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire: S-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om.
4. Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pilat din Pont a patimit si s-a ingropat.
5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
6. Si s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui..
7. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a caruia imparatie nu va avea sfarsit.
8. Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, carele din Tatal purcede, cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci.
9. Si intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
10. Marturisesc un Botez, intru iertarea pacatelor.
11. Astept invierea mortilor.
12. Si viata veacului, ce va sa fie. Amin.

Cred întru-unul Dumnezeu,
Creştinul ortodox crede într-un singur Dumnezeu, după fiinţă, dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Persoanele Sfintei Treimi au aceeaşi fiinţă dumnezeiască, dar cu însuşiri personale diferite. Iată însuşirile personale: Tatăl este nenăscut şi nepurces, Fiul este născut din veci din Tatal, iar Duhul Sfant este purces din veci din Tatăl.
Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzu-telor.
Tatăl este cel ce ţine toate cele create şi cele necreate (care urmează să ia fiinţă în viitor), Cel care poartă de grijă la întreaga creaţie. Tatăl, prin Fiu,l în Duhul Sfânt a făcut, din nimic, tot universul. Prin „cer”, se înţelege lumea îngerilor şi cele nevăzute de ochiul omenesc; iar prin „pământ”, se înţelege că, a făcut pământul şi cele de pe pământ, care sunt vizibile ochiului nostru, cele văzute de noi toţi.
Şi întru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, egală în Slava Dumnezeiască şi cu Tatăl, şi cu Duhul Sfânt este Fiul. Este numit ”Fiul”, datorită calităţii de Fiu, pentru că, El se naşte etern din Tatăl; deci este o naştere continuă, precum se naşte continuu căldura din lumină. Niciodată lumina focului nu va fi lipsită de căldură. Din Dumnezeu Tatăl, nu S-a născut decât Dumnezeu Fiul şi nu se va mai naşte nimeni. Fiul este singurul născut din Tatăl, adevăratul Dumnezeu; astfel, şi Fiul este Dumnezeu adevărat, nu prin facere (creaţie), ci prin naşterea din Tatăl; este Lumină născută din Lumina Tatălui, este Dumnezeu adevărat din Tatăl, Dumnezeu adevărat. Dacă Tatăl a gândit toată creaţia, prin Fiul S-a împlinit gândul Tatălui, desăvârşindu-se prin Duhul Sfânt.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Prin aceste cuvinte înţelegem că, din dragoste pentru noi, oamenii, şi pentru mântuirea noastră, El, Dumnezeu, a dorit să se facă om ca noi, cu neputinţe omeneşti, dar fără păcat, luând trup omenesc din trupul Fecioarei Maria, prin Duhul Sfânt.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, şi a pătimit şi S-a îngropat, şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui,
A trăit pe pământ în vremea guvernării lui Pilat din Pont, vreme în care S-a adus jertfă Tatălui pentru întreaga omenire, prin suferirea bătăilor, rastignirii, morţii şi îngropării Sale. Toate aceste suferinţe ale lui Hristos au fost anunţate de către profeţii Vechiului Testament, aşa cum, anunţat a fost în scrierile (scripturile) Vechiului Testament şi faptul că va învia în a treia zi. După învierea Sa, s-a înălţat din nou la ceruri, acolo de unde a venit înainte de întrupare, şezând de-a dreapta Tatălui. Odată cu înălţarea Sa, a înălţat şi firea noastră omenească, pe care şi-a însuşit-o şi a transformat-o în propria Sa persoană, înălţănd totodată, lângă El, pe tot omul botezat şi îmbrăcat în Hristos.
iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
La sfârşitul lumii, Hristos va veni din nou, în chip văzut, dar de data aceasta cu acel trup asumat, prin întrupare din Fecioara Maria şi plin de slavă Dumnezeiască, de după înviere. Dacă prima venire a Domnului nostru Iisus Hristos a fost în chip smerit, născându-Se într-o peşteră, cea de-a doua venire a Domnului va fi în slava Sa Dumnezeiască. La cea de-a doua venire va judeca întreaga omenire pentru faptele şi cugetele avute.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi este Duhul Sfânt, cel prin care, întreaga creaţie dobândeşte viaţă. La toată creaţia (văzută şi nevăzută) au luat parte toate Persoanele Sfintei Treimi: Tatăl a gândit lumea văzută şi cea nevăzută, prin Fiul s-a realizat, iar prin Duhul Sfânt s-a desăvârşit, prinzând viaţă toată creaţia.
Duhul Sfânt este de aceeaşi fiinţă Dumnezeiască cu Tatăl şi cu Fiul, pentru că purcede din Tatăl. Precum Fiul Se naşte din Tatăl, şi, prin această naştere, El este Dumnezeu Adevărat, şi Duhul Sfânt purcede (porneşte)din veci din Tatăl. Duhul Sfânt purcede de la Tatăl spre Fiul şi spre toată creaţia, după cum voieşte El. Fiind Dumnezeu Adevărat, cu voinţă liberă din Dumnezeu Tatăl, I se cuvine aceeaşi închinare şi slăvire.
Tot prin Duhul Sfânt, Dumnezeu i-a insuflat pe prooroci, când le vorbeau oamenilor.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;
Creştinul ortodox mărturiseşte şi credinţa întru una Biserică a lui Hristos. Întrucât e una, Biserica reprezintă locul şi efectul lucrării mântuitoare a lui Hristos. Totodată, Biserica este trupul extins al lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în care îi adună, prin jertfa Sa, pe toţi cei care doresc să aibă părtăşie cu Hristos; Biserica este şi Sfântă, pentru că este trupul tainic al lui Hristos, care sfinţeşte pe tot omul devenit membru al ei. Este sobornicească, pentru că Hristos este întreg cu darurile Lui mântuitoare în fiecare biserică locală şi chiar în fiecare credincios, cu condiţia să rămână în „întregul” corpului (al Bisericii). Biserica este apostolească prin moştenirea credinţei, învăţăturii şi harului de la Apostoli – cei dintâi care le-au primit de la Hristos, prin Duhul Sfânt.
mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor; aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
De asemenea, creştinul ortodox mărturiseşte credinţa într-un singur botez, prin care îi sunt iertate păcatele; şi aşteaptă a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, atunci când va avea loc învierea morţilor şi începutul veacului ce va să fie, nădăjduind să fie primit şi el în viaţa veşnică.

Publicat de la 8 comentarii:
Etichete:

ACATISTELE MAICII DOMNULUI , SI ACATIST DE MULTUMIRE ADUS LUI DUMNEZEU !



     
           
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

RUGĂCIUNI ORTODOXE , PENTRU SUFLETUL FIECĂRUIA !



    

                         Rugaciuni ortodoxe

Crezul sau Simbolul credintei

Tatal nostru

Cele 10 porunci Dumnezeiesti

Cele 9 porunci bisericesti

Rugaciunea de Luni

Rugaciunea de Marti

Rugaciunea de Miercuri

Rugaciunea de Joi

Rugaciunea de Vineri

Rugaciunea de Sambata

Rugaciunea de Duminica

Rugaciunile de dimineata

Rugaciune de dimineata scrisa de Parintele Arsenie Boca

Rugaciunile de seara

Psalmul 50 (al lui David)

Rugaciuni i

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

RUGĂCIUNEA TATĂL NOSTRU , ÎN VERSURI ŞI CÂNTAT DE CRESTINI !


                        Doamne  Dumnezeul nostru,  
                            Te rugăm  , auzi                                     Rugăciunile  noastre !
              

                              Talcuire la Tatal nostru

                       A Sfântului  Ioan Gură  de Aur !

“Deci asa va rugati:
“Tatal nostru, Care esti în ceruri””(Matei 6, 9)  .
Vezi ca îndata a desteptat luarea aminte a ascultatorilor, amintind, chiar, prin cel dintâi cuvânt al rugaciunii, de toate binefacerile lui Dumnezeu.
Cel care numeste Tata pe Dumnezeu, prin aceasta singura numire, a marturisit: iertarea pacatelor, ridicarea pedepsei, dreptatea, sfintenia, rascumpararea, înfierea, mostenirea, însusirea de frate cu Unul-Nascut, daruirea Duhului. Ca nu-i cu putinta sa numesti Tata pe Dumnezeu, daca n-ai dobândit toate aceste bunatati.
Hristos, deci, desteapta luarea aminte a ascultatorilor Lui prin doua lucruri: si prin vrednicia Celui pe Care Il numesc Tata, si prin maretia bunatatilor de care se bucura. Când spune: “Care esti în ceruri”, nu o spune ca sa închida pe Dumnezeu în cer, ci ca sa îndeparteze de pamânt pe cel ce roaga si sa-l ridice la locurile cele înalte si la locasurile cele de sus. Tot prin aceste cuvinte, ne mai învata sa facem rugaciune de obste pentru toti fratii.
Ca n-a spus: “Tatal meu care esti în ceruri”, ci: “Tatal nostru”, poruncindu-ne sa înaltam rugaciuni pentru toti oamenii si sa nu urmarim niciodata folosul nostru, ci totdeauna folosul aproapelui. Prin asta stârpeste dusmania, doboara mândria, alunga invidia, aduce dragostea, mama tuturor bunatatilor, izgoneste inegalitatea dintre oameni, arata ca este de aceeasi cinste si împaratul si saracul, pentru ca participam cu totii, în comun, la cele mai mari si la cele mai necesare bunuri. Ce paguba avem de pe urma obârsiei noastre de jos, când, de pe urma obârsiei noastre de sus, toti suntem la fel, nimeni nu are ceva mai mult decât altul, nici bogatul mai mult decât saracul, nici stapânul mai mult decât sluga, nici domnul mai mult decât supusul, nici împaratul mai mult decât ostasul, nici filozoful mai mult decât barbarul, nici înteleptul mai mult decât prostul?
Tuturor ni s-a daruit aceeasi noblete, învrednicindu-ne pe toti la fel sa-I zicem lui Dumnezeu: “Tata”.
Deci dupa ce ne-a amintit de aceasta noblete, de darul cel de sus, de egalitatea de cinste dintre toti oamenii, de dragoste, dupa ce ne-a departat de la pamânt si ne-a urcat în ceruri, sa vedem acum ce ne porunceste sa cerem.
De altfel este îndestulator numai cuvântul “Tata”, ca sa ne învete toata virtutea. Ca acela care-L numeste pe Dumnezeu “Tala”, si “Tata obstesc”, trebuie sa duca o astfel de viata încât sa nu se arate nevrednic de aceasta noblete si sa se straduiasca sa fie egal cu darul primit.
Dar Domnul nu Se multumeste cu atâta, ci adauga si o alta cerere, spunând asa:
“Sfinteasca-se numele Tau”
Rugaciunea, vrednica de cel ce-L numeste pe Dumnezeu Tata, este a nu cere nimic înainte de a slavi pe Tatal, ci de a socoti pe toate în urma laudei aduse Tatalui.
“Sfinteasca-se” înseamna: “Slaveasca-se”.
Dumnezeu are deplina slava Sa si este totdeauna aceeasi; totusi Hristos porunceste ca acela ce se roaga sa-L slaveasca pe Tatal, ca Tatal sa fie slavit si prin viata noastra. Acelasi lucru îl spunea Domnul si mai înainte: ,,Asa sa lumineze lumina voastra înaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri”( Matei 5, 16); ca si serafimii, când slavesc pe Dumnezeu, spun la fel: “Sfânt, Sfânt, Sfânt”(Isaia 6, 3).
Prin urmare, “Sfinteasca-se” înseamna: “Slaveasca-se”. Cu alte cuvinte, Hristos spune asa: “învredniceste-ne sa ducem o viata asa de curata, încât prin noi sa Te slaveasca toti oamenii”. Si iarasi, înseamna sa ai o filozofie desavârsita când oferi tuturor o viata atât de curata, încât fiecare din cei ce o vad sa înalte pentru aceasta lauda lui Dumnezeu.
” Vie împaratia Ta” (Matei 6, 10)
Si aceste cuvinte sunt iarasi cuvintele unui copil recunoscator, care nu-si lipeste sufletul de cele ce se vad, nici nu socoteste mare lucru pe cele din lumea aceasta, ci se grabeste câtre Tatal si doreste cu înfocare pe cele viitoare. Toate acestea se nasc dintr-o constiinta curata si dintr-un suflet desprins de lucrurile de pe pamânt.
Dorinta aceasta o avea si Pavel în fiecare zi; de aceea si spunea: “Si noi, care avem pârga duhului, suspinam, asteptând înfierea, izbavirea trupului nostru” (Rom. 8, 23). Cel ce are aceasta dragoste nu poate sa se îngâmfe nici cu fericirea vietii sale, dar nici nu poate sa fie doborât de necazuri si suparari, ci, ca si cum ar trai chiar în cer, este slobod si de una si de alta din aceste anomalii.
“Faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt”(Matei 6, 10) .
Ai vazut ce urmare minunata! Ne poruncise sa dorim bunatatile viitoare si sa ne grabim pentru plecarea noastra dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmpla asta si locuim aici, ne porunceste sa ne dam toata silinta ca sa vietuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: “Trebuie sa doriti cerurile si cele din ceruri!”; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, sa prefacem pamântul în cer; sa traim pe pamânt, ca si cum am trai în cer; sa ne grabim sa facem asa totul. Si pentru acestea sa-L rugam pe Stapânul nostru.
Nimic nu ne împiedica sa ajungem la viata desavârsita a puterilor celor de sus, chiar daca locuim pe pamânt; ca e cu putinta ca acela care traieste aici sa faca totul ca si cum ar si fi acolo.
Cererea aceasta vrea sa spuna: “Dupa cum acolo sus în cer toate se petrec fara de nici o piedica, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calca, ci pe toate le fac si cu totii se supun – ca “sunt puternici în virtute – spune psalmistul – facând cuvântul Lui” (Ps. 102, 21) -, tot asa învredniceste-ne si pe noi oamenii sa nu facem pe jumatate vointa Ta, ci sa o împlinim în întregime, asa cum Tu voiesti!”.
Ai vazut ca ne-a învatat sa fim modesti, aratându-ne ca virtutea nu se datoreaza numai râvnei noastre, ci si harului de sus? Si iarasi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugam, sa ne rugam si pentru binele întregii lumi. Ca Domnul n-a spus: “Faca-se voia Ta în mine sau în noi”, ci: “Faca-se voia Ta pretutindeni pe pamânt”, ca sa dispara înselaciunea, sa se sadeasca adevarul, sa se stârpeasca orice pacat, sa se întoarca din nou virtutea, sa nu mai fie nici o deosebire între pamânt si cer. “Daca s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus – desi prin firea lor sunt deosebite unele de altele -, pentru ca pamântul ne-ar arata alti îngeri”.
“Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”(Matei 6,  11)
Ce înseamna cuvintele: “Pâinea noastra cea de tocite zilele”? Inseamna: pâinea noastra cea din fiecare zi.
Pentru ca Domnul spusese sa ne rugam: ,,Faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt”, poruncind sa împlinim si noi poruncile pe care le împlinesc îngerii, de aceea, prin cererea aceasta, face pogoramânt slabiciunii firii omenesti, pentru ca graieste oamenilor îmbracati cu trup, supusi nevoilor firii omenesti, care nu pot avea aceeasi nepatimire ca îngerii.
“Va cer si voua, oamenilor, spune Domnul, sa-Mi îndepliniti poruncile Mele în chip desavârsit ca si îngerii, dar nu va cer nepatimirea îngerilor, pentru ca nu va îngaduie tirania firii omenesti, pentru ca aveti nevoie de hrana cea de toate zilele!”.
Uita-mi-te câta duhovnicie este si în cele trupesti! Nu ne-a poruncit sa ne rugam nici pentru averi, nici pentru desfatari, nici pentru haine luxoase, pentru nimic din unele ca acestea, ci numai pentru pâine, anume pentru pâinea cea de astazi, ca sa nu ne îngrijim de ziua cea de mâine! De aceea a si adaugat: “Pâinea cea de toate zilele”, adica pâinea care ne trebuie astazi pentru hrana noastra.
Si nu S-a multumit numai cu acest cuvânt, ci a adaugat si un altul dupa acesta, spunând: “Da-ne-o noua astazi”, pentru ca sa nu ne mai zdrobim capul mai dinainte cu grija zilei de mâine. Pentru ce sa te îngrijesti de ea, odata ce nu stii de vei vedea ziua de mâine? Porunca aceasta a dat-o si mai târziu, spunând: “Nu va îngrijiti de ziua de mâine” (Matei 6, 34).
Hristos vrea ca noi sa fim sprinteni si întraripati si sa-i dam atâta firii cât nevoia firii o cere de la noi.
Apoi, pentru ca se întâmpla sa pacatuim si dupa baia celei de a doua nasteri, Domnul Isi arata si aici multa Sa iubire de oameni si ne porunceste ca, pentru iertarea pacatelor, sa ne apropiem de iubitorul de oameni Dumnezeu si sa spunem asa:


“Si ne iarta noua greselile noastre,
precum si noi iertam gresitilor
nostri” (Matei 6, 12).
Ai vazut ce covârsitoare iubire de oameni? Dupa ce prin botez ne-a sters atât de multe pacate si ne-a dat nespusa maretie a darului Sau, ne învredniceste iarasi de iertare dupa ce pacatuim! Ca rugaciunea aceasta se cuvine sa o spuna numai cei botezati, o arata si legile Bisericii, dar si cuvintele de la începutul rugaciunii – ca cel nebotezat nu poate sa numeasca pe Dumnezeu Tata!
Asadar, daca rugaciunea aceasta se cuvine sa fie rostita numai de cei botezati, iar ei se roaga pentru ca au nevoie sa li se ierte pacatele, urmeaza ca nici dupa botez n-a pierit câstigul pocaintei.
Daca Domnul n-ar fi vrut sa arate asta, nu ne-ar fi poruncit sa ne rugam asa. Pentru ca Domnul în aceasta rugaciune aminteste de pacate, pentru ca ne porunceste sa ne cerem iertare, pentru ca ne învata ca putem sa dobândim iertare si pentru ca prin aceasta ne-a facut lesnicioasa cale, este lamurit ca stie si ca ne arata ca putem, si dupa botez, sa ne curatim pacatele; si tocmai de aceea a pus în rugaciunea aceasta si cererea pentru iertarea pacatelor.
Astfel, pentru ca ne pomeneste de pacate, ne învata sa fim smeriti; pentru ca ne porunceste sa iertam altora greselile, îndeparteaza din sufletul nostru dusmania; pentru ca ne tagaduieste si noua iertarea greselilor daca iertam pe cei ce ne gresesc, ne da bune nadejdi si ne învata sa filozofam despre nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu.
Dar ceea ce trebuie mai cu seama observat este ca, în fiecare din cererile de pâna acum, Domnul a amintit întreaga virtute, cuprinzând în ea si porunca de a nu purta dusmanie – ca a sfinti numele lui Dumnezeu înseamna a duce o viata desavârsita în toate privintele; a se face voia Lui arata iarasi acelasi lucru; a putea sa-I spui lui Dumnezeu: Tata înseamna a arata o vietuire fara pata; în toate acestea este cuprinsa negresit si îndatorirea de a îndeparta din sufletul nostru orice ura fata de cei ce ne-au gresit -, totusi Hristos nu S-a multumit cu atâta, ci, vrând sa arate cât de mult tine la iertarea dusmanilor, o aminteste în chip special;
iar dupa ce termina rugaciunea, nu mai revine asupra nici unei alte porunci decât asupra acesteia, spunând asa: “Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, va va ierta si voua Tatal vostru cel ceresc” (Matei 6, 14).
Prin urmare, noi facem începutul iertarii noastre, noi suntem stapânii judecarii noastre. Si pentru ca nici unul din cei nesocotiti, când este judecat, sa nu-I poata aduce lui Dumnezeu nici o învinuire, mare sau mica, Dumnezeu te face pe tine stapân, raspunzator al sentintei si-ti spune: “Dupa cum ai judecat, asa te judec si Eu! Daca ierti pe aproapele tau, te voi ierta si Eu!”
Cu toate ca nu se potriveste o iertare cu alta! Tu ierti pentru ca ai nevoie de iertare; Dumnezeu, însa, n-are nevoie de nimic; tu ierti pe un om de aceeasi fire cu tine; Dumnezeu, însa, iarta un rob; tu esti vinovat de nenumarate pacate; Dumnezeu, însa, este fara de pacat. Si cu toate acestea, si asa Dumnezeu Isi arata iubirea Lui de oameni.
Ar putea, chiar fara asta, sa-ti ierte toate pacatele tale, dar vrea, si pe aceasta cale, sa-ti faca bine, dându-ti nenumarate prilejuri sa fii blând si iubitor de oameni, sa scoata din tine fiara, sa stinga mânia si prin toate sa te înfrateasca cu madularul tau.
Ce ai putea sa spui? Ca ti-a facut rau pe nedrept semenul tau? Dar tocmai aceasta înseamna greseala! Daca ti-ar fi facut rau pe buna dreptate, fapta lui n-ar mai fi socotita greseala. Dar si tu te apropii de Dumnezeu ca sa dobândesti iertarea unor greseli ca acestea, ba chiar cu mult mai mari. Si înainte de a ti se fi iertat pacatele te-ai bucurat de mari daruri din partea lui Dumnezeu: ai fost învatat ca ai suflet omenesc si ai fost povatuit sa fii blând. Odata cu acestea te asteapta si mare rasplata dincolo, daca nu ceri socoteala celor ce ti-au gresit. Dar de ce pedeapsa nu suntem vrednici, când puterea sta în mâinile noastre, iar noi ne tradam mântuirea?
Cum mai putem pretinde sa ne asculte Dumnezeu în celelalte rugaciuni ale noastre, când noi însine nu vrem sa avem mila de noi în cele ce suntem stapâni?
“Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau,
Ca a Ta este împaratia si puterea si slava în veci.
Amin”(Matei 6, 13)
În aceste cuvinte Domnul ne arata lamurit nimicnicia noastra si ne potoleste trufia, învatându-ne sa fugim de lupte si sa nu le cautam. Asa victoria ne va fi mai stralucita, iar înfrângerea diavolului mai rusinoasa. Când suntem târâti în lupte, da, atunci trebuie sa le înfruntam cu curaj; dar daca nu suntem chemati, sa stam linistiti si sa asteptam timpul luptelor, ca sa aratam si ca nu umblam dupa slava desarta si ca suntem curajosi.
“Cel rau” este numit aici diavolul. Domnul ne porunceste sa purtam cu el razboi neîmpacat si ne arata ca diavolul nu-i prin fire asa. Ca rautatea nu vine de la fire, ci de la vointa. Diavolul este numit prin excelenta asa din pricina covârsitoarei lui rautati si din pricina ca duce cu noi razboi neîmpacat, fara ca noi sa-l fi nedreptatit cu ceva. De aceea Domnul nici n-a spus: “Izbaveste-ne de cei rai”, ci “de cel rau”, învatându-ne sa nu purtam ura semenilor nostri pentru relele pe care le suferim de la ei, ci sa mutam ura noastra de la ei la diavol pentru ca el este pricina tuturor relelor.
Asadar, dupa ce prin amintirea dusmanului nostru ne-a pregatit de lupta si ne-a stârpit toata trândavia, ne da iarasi curaj si ne ridica gândurile, amintindu-ne de împaratul sub Care suntem rânduiti si aratând ca El este mai puternic decât toti, spunând:
“Ca a Ta este împaratia si puterea si slava”
Deci daca a Lui este împaratia, nu trebuie sa ne temem de nimeni, pentru ca nu este nimeni care sa I se împotriveasca si cu care sa împarta stapânirea.
Când spune: “A Ta este împaratia”, Hristos arata ca si diavolul, care se lupta cu noi, este supus lui Dumnezeu, chiar daca pare ca I se împotriveste, Dumnezeu îngaduindu-i deocamdata aceasta. Ca si diavolul face parte din robii Lui, din cei carora, li s-a lua cinstea si au fost izgoniti.
De altfel diavolul n-ar îndrazni sa atace pe vreun om daca n-ar lua mai întâi putere de la Dumnezeu. Dar pentru ce vorbesc de oameni? Nici împotriva porcilor n-a putut îndrazni ceva pâna ce nu i-a îngaduit Domnul (Matei 8, 30-32); nici împotriva turmelor cu oi, nici împotriva cirezilor cu vite, pâna ce n-a luat îngaduinta de sus.
“Si puterea”. Chiar de-ai fi slab de tot, drept este sa ai curaj, pentru ca ai un Imparat ca Acesta, Care poate savârsi, si prin tine cu usurinta totul.
“Si slava în veci. Amin.”
Publicat de la 4 comentarii:
Etichete:

CELE 10 PORUNCI DUMNEZEIESTI , ŞI EXPLICAŢIA LOR !

                            Cele  10 Porunci, 
                       şi  minunata explicaţie a lor !

                                  

             Cele 10 porunci Dumnezeiesti

                                                      Cele 10 porunci Dumnezeiesti Mareste imaginea.
Cele 10 porunci - Decalogul
1.  Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2.  Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3.  Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4.  Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5.  Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6.  Sa nu ucizi.
7.  Sa nu fii desfranat.
8.  Sa nu furi.
9.  Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
   10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
                   

                    Explicația celor 10 porunci
În urma discuţiilor noastre despre Legea pe care trebuie s-o respecte tânărul din Evanghelie, ca să aibă viaţă veşnică, vin aici cu unele lămuriri.
După ce Dumnezeu i-a scos pe israeliteni din robia Egiptului, mergând ei spre Ţara Făgăduinţei, au ajuns la poalele Muntelui Sinai.
Acolo i-a oprit Dumnezeu, prin cuvântul lui Moise, şi le-a dat „tablele legii“, adică cele zece porunci sau decalogul (pe greceşte), care să le fie îndreptar pentru viaţa adevărată, curată, ce trebuie s-o ducă şi pe care porunci le ascultăm şi noi creştinii, ca fii ai lui Dumnezeu. (Exod –Ieşire – p. 20, vers. 1-17).
Să desluşim înţelesul învăţăturii fiecărei porunci.
Prima poruncă este aşa: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din casa Egiptului şi din robie. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“.
Prin aceste cuvinte ni se aminteşte şi nouă, creştinilor, că Dumnezeu ne-a scos din casa robiei păcatului primordial ( strămoşesc) şi numai în El singur trebuie să credem. Dumnezeul cel Unul, preamărit în trei persoane. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia trebuie să ne închinăm, căci nouă ne-a revelat Dumnezeu pe Sfânta Treime (Mt. 2, 16-17, Mc. 1, 10-11, Lc. 3, 27, I. 1, 22-23). Cea pe care cei Vechi, deşi o văzuseră, prin Avraam la stejarul din Mamvri, nu o înţeleseseră.

Porunca a doua: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor şi nici să slujeşti lor.“
Trebuie să ştim că pe atunci, se închinau popoarele păgâne fie la zei-statui, făcute de mâinile lor, fie la animale (boi, la egipteni; gâşte, la romani ş.a.) precum şi la soare, lună, stele şi la multe creaturi din ape şi de sub pământ; pe toate de care se temeau le socoteau zeităţi.
Porunca aceasta a fost interpretată de unii ca fiind împotriva icoanelor (iconoclaştii). Dar Sfinţii Părinţi, adunaţi într-un sinod ecumenic au dovedit folosirea icoanelor ca admisă de învăţătura creştină. (Chiar prima icoană – cu figura Maicii Domnului – a fost pictată de Sfântul evanghelist Luca. Noi ne închinăm chipului, nu materialului din care este făurită icoana (lemn, metal, vopsele…). Icoana este ca o carte, căci se află, din imagini, din viaţa sfântului ce-l reprezintă. În icoane au „citit“ neştiutorii de carte din trecut. Imaginile de pe pereţii bisericilor de la Mănăstirile Voroneţ, Modoviţa, Suceviţa, Arbore, Humor ş.a. sunt considerate ca fiind cărţile sfinţilor ale strămoşilor noştri. Că trebuie să ne închinăm la icoane, este şi faptul că multe icoane sunt făcătoare de minuni, dar nu materialul face minunea, ci, pentru credinţa puternică a celui care se roagă, sfântul respectiv imploră mila Domnului, Care răspunde prin minuni. Aşa ne-a învăţat Mântuitorul, când repeta vindecaţilor: „credinţa ta te-a mântuit“.
Domnul ne dă poruncă să nu credem decât în Unul Dumnezeu. „Pe cei ce Mă urăsc – adică ateii –, cei fără Dumnezeu, îi voi pedepsi pe ei şi pe copiii lor, până la al treilea şi al patrulea neam; iar pe cei care Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele, Mă milostivesc de ei, până la al miilea neam“, adică „în veci“ (Exod 20, 5).
Porunca a III-a: „Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel care ia în deşert numele Lui“. Deci: să nu juri strâmb, să nu fii mincinos. Mulţi jură strâmb, fie la vreun proces, fie în viaţa de toate zilele. Mereu auzim „zău“ sau „pe crucea mea…“ spus cu uşurinţă şi neadevăr. Îl iau pe Dumnezeu ca martor la minciuna lor, Îl nesocotesc pe Dumnezeu, Care este Dreptate şi Adevăr. Apoi se miră de ce l-o fi pedepsit Dumnezeu cu accidente, boli şi chiar moarte. „Să fie cuvântul vostru da, da şi nu, nu.“ ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel. Un adevărat creştin nu spune minciuni. Minciuna este condamnată de morala creştină. În „Faptele Apostolilor“ este un caz, când doi au jurat mincinos şi Sfântul Apostol Petru i-a făcut morţi pe amândoi (Fapte 5, 1-10).
Porunca a IV-a: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile pe săptămână şi fă în acelea toate treburile tale. Iar ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în acea zi, nici un lucru, nici tu şi nici un om sau dobitoc al tău. Căci în şase zile a creat Dumnezeu toate câte sunt şi în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat-o şi sfinţit-o.“ Aşadar nu vei munci nici tu, nici animalele care te ajută în muncă. Şi ele au nevoie de odihnă, de timp pentru refacere.
„Căci în şase zile a făcut Dumnezeu lumea“. (Aici cuvântul „zi“ nu înseamnă o zi din vremea noastră, căci zise psalmistul: „o mie de ani, ca o zi înaintea Ta, Doamne“.) În ziua a şaptea S-a odihnit, e ziua Domnului. Deci închin-o lui Dumnezeu. Înfrăţeşte-te cu ceilalţi creştini din biserică, citeşte rugăciuni sau alte cărţi religioase, discută despre învăţătura noastră creştinortodoxă, fă milostenie, plăcută lui Dumnezeu. Respectă această zi, că este o zi sfântă. (Unii însă cred că e ziua petrecerilor, a beţiilor, a lucrărilor urâte de oameni şi de Dumnezeu Unele creştine au obiceiul de a nu lucra nimic în ziua de vineri. Ele calcă porunca Domnului de a ţine duminica. Ziua de vineri, în amintirea patimilor Domnului Iisus Hristos se „serbează“ prin post, dar nu şi prin a nu lucra.)
Porunca a V-a: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Dumnezeul tău ţi l-a dat ţie!“ Dumnezeu a ales ca cei doi părinţi să-ţi dea viaţă. Cinstindu-i pe ei, cinsteşti pe Dumnezeu Care aşa a voit. Iubindu-i şi ajutându-i pe ei, ei se roagă la Dumnezeu pentru tine, pentru ca viaţa ta să fie lungă şi cu sănătate. Dumnezeu ne făgăduieşte şi răsplată: „Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ.“ O! dar câţi copii, crescând mari, uită de părinţi. Nu-i ajută, nu-i hrănesc, nu-i cinstesc. Aceştia să nu se mire că nu le merge bine! Dumnezeu îi pedepseşte pe cei care-I calcă poruncile.
Porunca a VI-a: „Să nu ucizi“! Să nu iei viaţa nimănui, că nu tu i-ai dat-o, ci Dumnezeu; deci nu i-o poţi reda, în caz că te-ai răzgândit omori creatura lui Dumnezeu, omori pe cel asemenea ţie. Dar nu-l omori pe om numai cu puşca sau cuţitul. Îl poţi omorî cu o vorbă rea, neadevărată. Nu-l încurajezi, când vezi că-şi pierde nădejdea. Sau cu vorba şi fapta ta îi omori idealul. Câţi soţi necinstiţi ucid inimile tovarăşilor lor de viaţă „călcând strâmb“. A dezamăgit pe cel care crezuse în el. Unii fac glume proaste, ce duc la moartea cui îi sunt adresate. Iată atâtea moduri de a omorî, chiar dacă nu curge, sânge. Omoară încrederea, dragostea, bucuria de a trăi, a naşte ura, transformând un om bun în neom. În Noul Testament, Sfântul Apostol şi Evanghelistul Matei (5, 21) ne redă cuvintele Mântuitorului: „Aţi auzit că s-a zis celor mai de demult „să nu ucizi“ iar cine va ucide vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă.“ şi oricine va jigni sau va supăra pe fratele său va fi condamnat „vrednic“ de gheena focului“.
Porunca a VII-a: „Să nu fii desfrânat“. Poruncile decurg unele din altele. Toate se leagă. A nu fi desfrânat înseamnă a pune frâu răutăţilor, greşelilor, spre care este îndemnat de către cel rău. În zilele noastre, desfrâul a luat avânt, a devenit o obişnuinţă. Marii bogătaşi îşi au şi o altă „legătură“ în afara căsniciei. Multora le „alunecă ochii“ de la fiinţele cărora le-a jurat credinţă sfântă. Sfântul Evanghelist Matei ne învaţă că „dacă se uită cu gând necurat la femeia altuia a şi săvârşit păcat, în inima sa. „Câţi nu beau, mănâncă peste măsură! Fumează, se droghează, nu postesc din îngâmfare? Sau fac gesturi urâte, se îmbracă dezgolindu-se, nu-şi pun frâu spre a dovedi decenţă, spre a da exemplul bun! Prin toate acestea ei atrag şi pe alţii în desfrâul lor şi se fac mai vinovaţi, căci duc şi pe alţii în păcat. Cei care rostesc cuvinte de ruşine nu-şi pun frâu gurii. Şi în câte alte feluri devin desfrânaţi!
Porunca a VIII-a: „Să nu furi!“ Să nu-ţi însuşeşti ce-i aparţine altuia! Şi asta, fără voia lor. Mulţi vor fi liniştiţi. „N-am furat nimic niciodată“. Dar şi hoţia are o sferă foarte largă. „A fura“ nu înseamnă numai a deposeda pe cineva de un obiect oarecare. Câţi nu fură soţul sau soţia altuia! Câţi nu împrumută un obiect (carte, bani…) şi nu mai restituie! Câţi nu scriu copiind ce au scris alţii şi le prezintă ca propriile lor idei! (această hoţie se numeşte „plagiat“). Mulţi fură ideile altora, fie scrise, fie desenate (tablouri, proiecte…), fie doar auzite. Chiar copiatul elevilor, a studenţilor sau nedeclararea dreaptă a ceva… este tot hoţie. Dar hoţia – în stil mare – a oamenilor de afaceri! Dar hoţiile la preţuri ale unor negustori! Dar încălcările de haturi, de hotare ale altor ţări! …Ce mare este gama furturilor!
Porunca a IX-a: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău“. Toţi martorii falşi de la procese calcă această poruncă şi cad în păcat. Dar chiar şi în viaţa obişnuită, când spui minciuni despre un vecin, frate… e mărturie strâmbă. Această poruncă este ca o completare la porunca a treia.
Porunca a X-a: „Să nu doreşti casa aproapelui tău, să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău“. Este foarte clar. Să nu-ţi însuşeşti nu numai ce aparţine altuia, dar nici să nu doreşti, să nu râvneşti, să nu-l invidiezi că el are şi tu nu. Dacă te gândeşti bine, poate că Dumnezeu ţi-a dat ţie alt marte bun, mai folositor decât are aproapele tău: sănătate, înţelegere în casă, copii buni. Invidia ta te afectează pe tine în primul rând. Te înciudezi, te superi, nu mai ai linişte, îţi înveninezi sufletul şi-ţi distrugi bucuriile. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ceea ce ţi-a dat. Laudă-L pentru marea Sa bunătate şi mai ales pentru atotputernicia şi înţelepciunea cu care conduce Universul şi roagă-te, cu smerenie, recunoscând în adâncul inimii cât eşti de mic faţă de Creatorul celor văzute şi nevăzut.
Dea Domnul ca aceste îndrumări să aducă ferire de orice greşeală, mulţumire sufletească şi bucuria vieţii veşnice!
Sănătate şi mântuire!
Prof. Laetiţia pr. LEONTE
About these ads
Publicat de la 5 comentarii:
Etichete:

URMELE UNUI OZN URIAŞ , ÎNTR-UN LAN DE GRÂU DIN BAVARIA !



                                                   31 Iulie 2014 !

  • Cercuri misterioase într-un lan de grâu din Bavaria | Stiriletvr ...

    stiri.tvr.ro/cercuri-misterioase-intr-un-lan-de-grau-din-...Translate this page
    37 mins ago - Mii de turişti sunt atraşi de cercurile misterioase apărute într-un lan de grâu din Bavaria. Ele sunt acolo de câteva zile, iar unii oameni se ...

  • CERCURI MISTERIOASE pe câmpul unui fermier!

    activenews.ro/cercuri-misterioase-pe-campul-unui-fer...Translate this page
    18 hours ago - Cercuri misterioase au fost descoperite de curând pe terenul agricol al unui fermier neamţ din Bavaria, spre care mii de germani se îndreaptă ...
    • News for CERCURILE MISTERIOASE DIN BAVARIA
    1. Descopera ‎- 4 hours ago
      ... cu aer cald deasupra unui câmp care aparţine unui fermier din Weilheim, Bavaria. ... Cercuri misterioase au apărut într-un lan de grâu. Mii de ...

    Un desen de o simetrie perfecta a aparut in mijlocul unui lan de grau. Explicatia bulversanta ----> http://bit.ly/1nLEDQ5      
                      StirileProTV
    Un desen de o simetrie perfecta a aparut in mijlocul unui lan de grau. Explicatia bulversanta ----> http://bit.ly/1nLEDQ5
    Publicat de la Niciun comentariu:
    Etichete: ,

    S - A ADEVERIT ! MARE TAIFUN ÎN JAPONIA !

                                                         31 Iulie 2014 !
                                         Dragii mei,

    Scriam în noaptea de 27 spre 28  iulie 2014, despre Un mare Vârtej de apă albastră  în articolul cu titlul :
                         "Un Mare  Vârtej de Apă albastră "!

    Am copiat articolul aici mai jos, pe care îl puteţi citi dragii mei, şi apoi să-l comparaţi cu Dovezile, care au apărut astăzi, 31 iulie 2014 !
                                                               Citiţi !

    Un TAIFUN PUTERNIC loveste JAPONIA

    Joi, 31 Iulie 2014

    Taifunul puternic se indreapta spre insulele sudice ale arhipelagului japonez Okinawa, autoritatile meteorologice avertizand ca in zona se vor produce ploi abundente, valuri mari si vanturi puternice.

    Sud-estul Japoniei este traversat de un taifun puternic. Taifunul Nakri a afectat deja transporturile in prefectura Okinawa iar unele zboruri spre si din capitala prefecturii, Naha, precum si navele care leaga insula principala de celelalte au fost anulate, a anuntat ziarul Okinawa Times, citat de DPA.

    Prognozele prevad ca acest al 12-lea taifun al sezonului se va apropia joi seara de insula principala a arhipelagului Okinawa.Continuare RTV.NET


     

    luni, 28 iulie 2014

    UN MARE VÂRTEJ DE APĂ ALBASTRĂ !

                                                  27 - 28  Iulie 2014 ,ora 1,50  din  noapte !

    În timp ce scriam aici pe Blog, văd dragilor, văd cu ochii închişi ,ca şi sub plafonul camerei mele, deasupra calculatorului, văd Un Cer de noapte, şi sub Cer dragilor, văd  UN  MARE  VÂRTEJ de apă albastră.
    Vârtejul era în plină activitate ! Se învârtea de la stânga la dreapta cu repeziciune, şi forma, un mare gol în mijlocul lui.


                                                   ..

    Din nefericire dragilor, vom auzi de astfel de fenomene, ce se vor manifesta pe MARE , sau pe OCEAN cel mai probabil. 
    Omenirea ,va avea mult de suferit dragii mei, din pricina INUNDATIILOR, a Furtunilor si vijeliilor ,şi mai rău ,din pricina Taifunurilor ...., Tsunami !
    Suntem în secolul dezastrelor ,atât naturale, dar mai ales, al dezastrelor, în care oamenii se urăsc şi se omoara unii pe alţii.
    Să ne rugăm fratilor, pentru Semenii nostri, pentru conducătorii Ţărilor si pentru Pacea Lumii întregi.
    Numai aşa ne vom gasi şi noi ,linistea sufleteasca. de care avem atâta nevoie. 
                                            Cu dragoste,
                                                            Maria.
     
    Publicat de la
    Etichete:
     

    Un TAIFUN PUTERNIC loveşte JAPONIA

    Publicat: (acum 4 ore) // Actualizat: (acum 3 ore) // Sursa: romaniatv.net
    Taifunul puternic se îndreaptă spre insulele sudice ale arhipelagului japonez Okinawa, autorităţile meteorologice avertizând că în zonă se vor produce ploi abundente, valuri mari şi vânturi puternice.
    PrevNext
    Sud-estul Japoniei este traversat de un taifun puternic. Taifunul Nakri a afectat deja transporturile în prefectura Okinawa iar unele zboruri spre şi din capitala prefecturii, Naha, precum şi navele care leagă insula principală de celelalte au fost anulate, a anunţat ziarul Okinawa Times, citat de DPA.

    Prognozele prevăd că acest al 12-lea taifun al sezonului se va apropia joi seara de insula principala a arhipelagului Okinawa.

    Agenţia Meteorologică Japoneză a precizat că joi la prânz (ora 03.00 GMT) taifunul Nakri se afla la aproximativ 170 km sud-sud-vest de Naha, circulând spre nord-vest cu 20 km pe ora (kph), cu viteze maxime ale vântului de 72 kph şi rafale de 108 kph.

    Precipitaţii de până la 250 de milimetri au fost prognozate pentru vineri la prânz în prefectura Okinawa şi de până la 200 de milimetri (1 mm = 1 litri/m2) pentru partea de sud a insulei Kyushu, mai scrie DPA, citată de Agerpres.

    Articol publicat in: Extern > Asia si Oceania


    Publicat de la Niciun comentariu:
    Etichete: ,
    Abonați-vă la: Postări (Atom)