SFANTA BISERICA , ERA ASEZATA, CA PE UN PAT , DE LUMINA ALBA , STRALUCITOARE !

                                           HRISTOS  A INVIAT, dragi mei !
                                                   14 noiembrie 2003, ora 21,38 !

Ma rugam, singura fiind in camera mea, si brusc, RUGACINUEA, imi este intrerupta, si astfel, vad cu ochii, inchisi,  O MINUNATA SI PREA SFANTA BISERICA, sub mijloc de CER, dar pe PAMANT.
SFANTA BISERICA, era inconjurata de arbori inalti, dezgoliti, fara frunze, iar peretii exteriori, ai SFINTEI BISERICI, erau din caramida rosie, de jur imprejur.
Dintr-odata ,SFANTA BISERICA, la exterior, de jur imprejur, este luminata toata, de la PAMANT si pana la 1 metru inaltime de Pamant, de O LUMINA alba, orbitor de stralucitoare, LUMINA ,care venea, din CERUL SFANT, si care strabatea ,printre copacii inalti si dezgoliti, ca niste RAZE, foarte puternice si precise.
Era ca si cum, dragii mei, SOARELE, nu unul, ci 100 de SORI, si-ar fi revarsat, toate RAZELE, numai peste SFANTA BISERICA, incepand de la PAMANT, si pana la 1m, inaltime de PAMANT.
SFANTA BISERICA, la partea de jos, era scufundata, IN LUMINA ALBA, orbitor de stralucitoare, circa 1 m de la PAMANT.
PAMANTUL, nu mai exista, ci numai.."BAIA "DE LUMINA ALBA, orbitor de stralucitoare, si mai sus, de 1 metru de LUMINA, pe care plutea SFANTA BISERICA, peretii, nu erau luminati, ci erau din caramida rosie, obisnuita.
Chiar, ca intr-o "baie ",de 1 m, a fost scufundata SFANTA BISERICA, iar PAMANTUL, parca nici nu exista.
Dragii mei, DUMNEZEU, ne-a aratat astfel, ca SFINTELE BISERICI, sunt ale LUI, nu ale noastre !
Ale noastre sunt, atat timp, cat IL CINSTIM, IL MARTUSIM  ,SI-L IUBIM ! 
Mai sunt ale noastre, atata timp ,cat, mergem in zi de sarbatoare, la SFANTA BISERICA, si ne contopim, inima si sufletul cu SFANTA SI DUMNEZEIASCA, LITURGHIE !
                                           Ca intotdeauna, cu pretuire si cu dragoste,
                                                                                                           Maria