UN CER DE NOAPTE , ŞI UN SOARE CARE , LUMINA ,DOAR SCARA, CE DUCEA PÂNĂ LA CER !

                                                     5 decembrie 2009, ora 23, 10 !

Ca in fiecare seara si noapte, nu ma culc, pana nu imi fac RUGACIUNEA, si in timpul Rugaciunii mele, ochii mi se inchid, ca la comanda si....e ca si cum, nu as mai fi cu sufletul acolo unde imi este trupul.
Astfel, vad UN CER, de noapte albastra, fara stele, fara LUNĂ, ci noapte, noapte .
În faţa mea, la circa 2 metri, văd UN SOARE, stralucitor,  deşi era noapte, totuşi,. eu am în faţa mea ,UN SOARE, altfel decat cel, care ne încălzeste pe noi, mai stralucitor, si mai mare, dar care SOARE, nu raspandea LUMINĂ, şi nici RAZE, ci.., acest SOARE, lumina, O SCARĂ , de LUMINA, albastră violet, SCARĂ care, ducea de la PĂMÂNT, pâna la CER.
Acest SOARE, din faţa ochilor mei inchişi, îşi trimetea RAZELE sale, numai pe SCARA CEREASCĂ, numai pe SCARA LUI DUMNEZEU, care ne-a trimis-o, din CER, pentru ca noi, sa ne invrednicim, a urca, treapta cu treapta, pana la CERUL SFANT, prin post si Rugaciune, prin a face, fapte de milostenie, prin a fi buni la inima si la suflet, si neaparat, prin a merge, duminica de duminica, la SFANTA si DUMNEZEIASCA LITURGHIE !
Închipuiti -va, dragii mei, acest CER de noapte, UN SOARE, stralucitor si dumnezeiesc, pe Pamant, la picioarele SCĂRII, şi aceasta SCARA, numai din LUMINĂ albastra violet, luminata fiind, de SOARELE de pe Pamant.
Nu-i asa ca, ar fi dumnezeiesc de frumos ?
Fiecare dintre noi, putem urca, treapta cu treapta, SCARA CEREASCA, avand drept calauza  ,SOARELE DREPTATII !
                                               Cu dragoste si cu pretuire Maria