CHINURILE , SUNT FĂCUTE , ŞI PENTRU COPII....! NU ASTEPTATI ,FRATILOR , SA VINĂ CHINURILE, PE COPII VOŞTRI !!! ÎNTOARCETI - VĂ , LA CREDINTA, DIN DRAGOSTE ,PENTRU DUMNEZEU , SI MAICA DOMNULUI !

                                             HRISTOS  A  INVIAT , dragii mei !
                                        SĂ  NU SPUNETI , CĂ NU AŢI ŞTIUT ,CĂCI EU, V-AM SPUS VOUĂ !  

Ne intrebam, de multe ori, de ce, trebuie, sa se chinuie, copiii nostri, cu diferite boli incurabile, sau cu tot felul de accidente si multe ,alte necazuri si suferinte.
Si copilasii, sufera ,se imbolnavesc si chiar mor, de foarte mici, lasand in sufletul si-n inima parintilor, un mare gol si o nesfarsita durere, ca de pumnal.
DUMNEZEU, in dragostea LUI, mare si infinita, pentru noi, fiii SĂI, atunci cand, noi, ratacim CALEA, DUMNEZEU, ne indreapta, dandu-ne semne, prin suferinte, pentru ca noi, sa ne indreptam,si sa revenim pe CALEA cea buna si bineplacuta LUI.
Fiecare dintre noi, a avut ,un necaz, mai mare ,sau mai mic. Si unde am alergat, oare, spre ajutor ? Fireste, la BUNUL si PREA MILOSTIVUL DUMNEZEU si MAICA DOMNULUI,rugandu-ne fierbinte si cu lacrimi,,ca sa fim ajutati, sa trecem mai usor, peste necaz si durere.
Dar, de ce oare, alergam la DUMNEZEU si MAICA DOMNULUI, numai la necaz si la durere ?
De ce , nu alergam ,si ca sa-I ,multumim, pentru toate cate primim, bune, sau ,mai putin bune ?
Din pacate, acesta este un crud ADEVAR, care ne aduce, multa suferinta ,atat noua, cat si celor dragi noua.  O sa citez, UN GLAS, care spunea ,asa, in timp ce ma rugam :

                  "CHINURILE , SUNT FACUTE, SI PENTRU COPII !
                    NECAZURILE, CE VA SĂ VINĂ...."! (si glasul dispare ).

Dragii mei ! Sa nu asteptam, sa vina chinurile si peste copilasii nostri ! De ce sa suferim si noi si ei, ca sa ne putem intoarce la CREDINTA?
Cu dragoste, cu smerenie, cu pocainta si cu lacrimi, sa ne intoarcem,  la BUNUL DUMNEZEU si la MAICA DOMNULUI, si la SFINTII SĂI, ca sa le fie, bine si copiilor nostri, si noua, si sa traim , ani multi si fericiti, incununati, de DRAGOSTE si CREDINTA, in PREA SFANTA TREIME, in MAICA LUI DUMNEZEU, si in toti SFINTII SAI !
Si eu, cu rusine si cu regret ,va spun, ca, m-am intors la CREDINTA, cu adevarat, in anul 1997, cand, intr-un an de zile, DUMNEZEU, mi-a luat si pe MAMA, si pe TATA, si pe un nepot. Iar pentru, sora mea si nepotica, care au stat 6 luni de zile, in spital, in urma unui grav accident, am suferit enorm. Zilnic, plangeam si marugam la BUNUL DUMNEZEU si la MAICA DOMNULUI, ca sa ma intareasca in CREDINTA, ca nu cumva, sa-mi pierd mintile si sa fac vreo prostie..
Si L-am implorat pe DUMNEZEU, ani de-a randul, ca sa faca O MINUNE cu mine, si sa fiu, O DOVADA VIE, pentru necredinta sotului meu, si apoi, a lumii intregi, promiţându-I, ca voi face si voi implini, tot ce im i porunceste, si ca, voi aduce, pe multi din semenii mei, la CREDINTA cea adevarata, la CREDINTA, CRESTIN ORTODOXA !
Si mi-am tinut PROMISIUNEA, facuta lui DUMNEZEU si MAICII DOMNULUI, si iata-ma acum, aici, scriind voua, tuturor, toate cate vad si aud, cu speranta ca, va veti intoarce, trup si suflet, inima si cuget, la DUMNEZEU, la CREDINTA cea adevarata.
                                                                     Cu dragoste si pretuire,
                                                                                                          Maria