UN SUFLET DIN CER, CITEA , CU DRAGOSTE , CU EMOTII SI LACRIMI , TOT CE EU , SCRIAM..., CUVANT DIN CUVANTUL ,LUI DUMNEZEU !

                                                      HRISTOS  A  INVIAT, fratilor !

Cu mai bine de 12 ani in urma, am luat legatura, intamplator, as putea spune, cu o revista de paranormal, si am scris, directorului, acestei reviste,despre ceea ce eu traiam.
Am fost sfatuita, sa scriu, tot ceea ce vad si aud, si sa nu pun intrebari. M-am conformat, si zi de zi,scriam scrisori, cu toate cate imi arata, BUNUL DUMNEZEU.
Dupa cativa ani, am zis, hai sa sun,sa vad si eu ce se intampla cu scrisorile mele. Si iarasi ,mi s-a spus, sa ma detasez de ele, si sa nu pun intrebari, ci doar, sa imi fac datoria de a scrie. Si timp de zece ani, am trimis scrisoare, dupa scrisosre, care contineau, cel mai putin 20 de pagini, si cel mai mult 50 pagini.
La un moment dat.,in anul 2010, scrisorile, au inceput sa-mi vina retur, cu destinatar necunoscut.Am incercat,sa sun, nu mai raspundea nimeni, la acel nr.,iar ,mai mult, revista ,disparuse total de pe piata. Deci, nu mai aveam, cu cine lua legatura.
In sufletul meu, eram totusi, fericita, ca am impartasit si altora, din TAINELE LUI DUMNEZEU, chiar daca, cei carora le-am scris ,timp de 11 ani, si le-au insusit si s-au imbogatit material. Eu, oricum, nu voiam, niciun fele de recompensa. Pe directorul adjunct, al acestei REVISTE (nu o sa-i dau numele ), o chema OANA.
Si...intr-o dimineata de octombrie, ora 5,50, aud UN GLAS, bland, care intreba asa:

                          "OANA, CUM NU TRESARI, DE FIECARE DATA, CAND VEZI, CE CONTINE SCRISOAREA ??? CĂCI EU , TRESAR, DE FIECARE DATA, CAND TE VAD ,CA CITESTI "!

Clipa in care, vad ,cu ochii inchisi, sus, in CER, intr-o lumina alb -galbena, stralucitoare, O bunicuta, cu parul carunt, cu trasaturi fine, cu chipul luminat,,alb, inalta si supla, cam la 80 de ani, care, tinea, a mirare, degetele de la mana dreapta, pe buzele ei, si in mana stanga, avea o scrisoare ,de -a mea, din acele care, eu le trimeteam, eu, nepoatei sale, OANA, care era director adjunct, la acea revista,.
Bunicuta,era imbracat cu ceva roziu, cu floricele, si s-a asezat, in LUMINA ,din CER, ca pe un scaun, si cu lacrimile-i curgandu-i pe obraza, citea randurile, mele,ce erau adresate nepoatei, la redactia revistei.
Incaperea, unde se afla bunicuta, era inundata de LUMINA, cereasca, dumnezeiasca, iar, ea, se plimba, dintr-o parte in alta, a incaperii, citind si plangand, de fericire, de cele ce scriam eu, acolo, TAINE DIN TAINELE LUI DUMNEZEU, dar si de durere, pentru nepoata ei, OANA, care nu stiu, ce a facut, timp de 11 ani cu scrisorile mele, dar, pana la urma, nu mai conteaza, atat timp, cat, au fost scrise, publicate probabil, in alta Ţara, si au fost citite de multi oameni ,credinciosi, sau mai putin, credinciosi.
                         IN DAR, AM LUAT, IN DAR, AM DAT SI DAU IN CONTINUARE !
Asadar, fratilor, nu va intristati, cand daruiti, si nu primiti niciun semn, d-apoi recompensa ! Vom primi, recompensa de la BUNUL DUMNEZEU si MAICA DOMNULUI, ca, am facut, cunoscut, CUVANTULUI LUI, semenilor nostri.
                                                             Cu dragoste,
                                                                                Maria