AM FOST LUATĂ DIN TRUPUL DE CARNE , SI DUSĂ CU SUFLETUL ÎN LUMEA DE DINCOLO ! ÎN ORASUL LUI DUMNEZEU ! O ÎNTÂLNIRE CU MAMA , DUPĂ 17 ANI DE LA MOARTE !

                         25 - 26 Octombrie 2014 , ora 18,33 !

                                                                       Dragii mei, 

Multi dintre voi vă îndoiti că ar exista LUMEA  DE  DINCOLO, VIATA  CEA  DE VECI !
Ceea ce urmează a vă spune, va avea DARUL de a vă alunga îndoiala din suflet, si mai ales, vă va alina durerea inimii si a sufletului, atunci când cineva drag, va trece la DOMNUL.
 În această zi premergătoare Sarbatorii Sfântului Dimitrie ,Izvorâtorul de Mir , era prima mea zi, la Spitalul judetean din BRAILA, in care m-am dus cu o flebită profundă la piciorul stang.
                     
                      
Piciorul meu,arăta si mai rău decât aceasta poza pe care am gasit-o pe net :

                                  ..
Din talpă si până deasupra genunchiului era butuc de umflat, era sângerând si cu dureri cumplite.
Fireste, ca am primit cele mai bune ingrijiri, dovada fiind ca m-am facut bine.
Dar in aceasta după amiaza , internata doar de o oră, eram tare trista si necăjită în sufletul meu. Lacrimile-mi curgeau si de durerile cumplite pe care le aveam, dar si de gândurile negre ,că e posibil să rămân fără picior.   În gândul meu, ÎL imploram pe Dumnezeu ca sa ajute si nu mă lase fara picior.
Brusc, văd în plafonul salonului, O Lumină  ca o umbra ,si care pulseaza, se misca de colo-colo . Am închis ochii ca să văd ce este, si din acel moment am văzut de fapt, un Nor alb-galben stralucitor ,care era chiar deasupra mea, deasupra patului meu.
Simteam in suflet o bucurie imensa, stiind ca DUMNEZEU mi-a trimis o alinare. 
Priveam Lumina cu infinita dragoste, si vedeam cum a coborât până deasupra trupului meu, dându-mi un sentiment de siguranţă si învăluindu-mi tot trupul.
                       
                         
Din acest moment, nu mai sunt în patul meu, ci sunt smulsă cu sufletul din trup, si dusă într-un mare oras spre Răsărit.
Cand am pasit in acest oras necunoscut mie, am simtit ca si cum as fi sarit  de pe unTărâm, pe un alt Tărâm.
De pe Tărâmul vietii trecatoare, pe Tărâmul vietii  vesnice.
Era daca vreti dragilor, ca atunci cand iti doresti cu ardoare ,ca sa poti sări peste un râu curgator, si poti până la urmă, si simti bucurie imensa in suflet ,ca ai reusit.
La fel am simtit eu ,având în dreapta mea în permanenţă o prezenţă Divină, pe care chiar daca nu O vedeam, simteam ca este lângă mine.
În oras fratilor, eram la O Rascruce de drumuri, aici unde am fost lasata ca sa astept ,si priveam in faţa mea, spre clădirile înalte. Acest oras, avea ceva aparte! Însuşi Orasul intreg, cu tot ce cuprindea el, era învaluit într-o Lumina aurie, transparenta si stralucitoare. Asa cum vedem ceaţa pe timp de toamna, o ceaţa transparenta, tot asa si acest Oras Dumnezeiesc , era învelit într-o Lumina aurie. Imi vad trupul, dar nu ca si cum ar fi fost din carne, ci transparent ca o fereastra.
Din depărtări văd că alearga spre mine o femeie. O recunosc din prima, si vad ca este Mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca în pace.
Mă bucur mult că o văd, si in timp ce eu stateam pe loc, Mama ajunge la mine.
Îşi întinde mâinile ca să mă îmbrăţişeze si le aseaza pe umerii mei . În acest moment ,vad cum bratele ei, cad de pe umerii mei, si trec prin trupul meu.
Acum realizez cu adevărat,că Mama nu putea ca sa ma atinga, ci eram doar cu trup ca de lumina, transparent.
Din acest motiv stateam si pe loc, asteptându-o ca sa ajunga ea la mine.
Mi-am ridicat bratele ca s-o îmbratisez,  si spre uimirea mea, mâinile mele ,doar mâinile, au luat forma trupeasca.
Erau din carne si oase, erau rozii, si astfel am putut sa-mi îmbratisez Mama. 
Dar nu oricum! Pentru că între noi doua, stătea neclintita ,O  LUMINA  aurie; era ca si un perete de Lumina, doar cât sa ne vedem si sa vorbim, desi eram la 5 cm ,una în faţa celeilalte.
Mama era fericita, si ma sorbea cu bucurie dar si cu durere din ochii ei verzi - albastri . Comunicam cu MAMA, fara cuvinte, doar prin gandul meu ,si ea de asemenea.
Mâna mea dreaptă, trece peste ferestra de lumina aurie dintre noi, si acum o pot mângâia pe obrajii ei frumosi, spunându-i fără cuvinte :

                     "Ştiu de ce ai venit ,Mamă!
                Dar nu te îngrijora, voi fi bine !
                Ai să vezi ,c-o sa ma fac bine! 
 
   Mama fericita,isi intinde iar mâinile  ca sa ma îmbratiseze, dar mainile-i cad in gol ,fara sa ma poata atinge. Atunci o mai imbratisez eu încă o dată , o mângâi din nou pe obrajii ei frumosi, si-i spun, îi promit ,ca ma voi face bine . Si-i mai spun ca nu trebuia sa plang atât, si sa ma infricosez ca-mi voi pierde piciorul, pentru ca DUMNEZEU si MAICA  DOMNULUI, nu va lăsa ca sa se intample asta.
Mă mai priveste inca o dată în ochi, era fericita , eu la fel, si în clipa urmatoare dispare, iar eu fratilor  am tresăltat de o jumatate de metru in patul meu de spital, asa încat colegele de salon, s-au speriat atât de tare, că se si uitau pe jos ca  sa vada daca nu cumva am cazut din pat.
Revenirea in trup,  a fost precum o cadere dintr-un copac inalt de circa 2 metri.
Colegele mele din salon, vreo patru la numar , m-au intrebat uimite,ce s-a intamplat de am tresaltat atât de puternic de pe pat? Iar eu le-am raspuns ,doar printr-un zâmbet.
Nu stiam cum sa le spun in acel moment, nu ar fi inteles.
Dar voi dragilor, stiti acum ca EXISTA  VIATA  DUPĂ  MOARTE, si ca nu trebuie niciodata. ca sa deznadajduim asa cum am facut eu,in aceast ajun al SARBATORII SFINTE, SFANTUL DIMITRIE IZVORÂTORUL  DE  MIR.
Am multumit cu şiruri de lacrimi la propriu, LUI  DUMNEZEU si MAICII  DOMNULUI, precum si Îngerului meu păzitor, si Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, ca m-au ajutat ca sa cunosc LUMEA, VIATA de DINCOLO, si ca mi-am putut strange Mama in brate, care era trista si nelinistita in viata ei vesnica. 
Cu adevarat cei dragi, cunosc tot ce se intampla in viata noastra ,cei ramasi in urma pe Pământ. Sa nu va indoiti de acest lucru niciodata !!!
Sa ne rugam pentru cei plecati din lumea aceasta, si sa credem cu toata fiinta noastra, ca ei acolo Sus, sunt in Sânul lui Avraam.
Sunt in Împărătia  Lui Dumnezeu !
Fiecare are locul său acolo in viata vesnica, după faptele bune, sau mai putin bune, săvârşite în viata aceasta grabnic trecatoare.  
Sa avem mare grija fratilor, sa fim buni, sa fim milostivi, sa ne iubim Aproapele, si sa nu ne lepădam de Hristos, nici daca ar trebui ca sa platim cu viaţa ,acest lucru. 
BISERICA  SFANTA a Lui HRISTOS, să fie plina măcat în ziua Duminicii, si numai după Slujba Sfanta,a Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii ,sa mergem la piata. Dar sa nu lenevim in pat, in faţa televizorului sau a calculatorului. Ci sa mergem smeriti la Sfanta Biserica, unde ne vom intari in Credinţa Întru Iisus Hristos si Maica Domnului.
                               Cu dragoste si preţuire, MARIA.