VIATA NU ESTE A NOASTRA ,CI A LUI DUMNEZEU !

                                     Dragii mei, 

Astazi după amiaza in timp ce scriam aici pe Blog,aud un glas plin de blândeţe,plin de Duh Sfant care spune asa :


  "DUMNEZEU ne-a dat Viaţa si numai EL ne-o ia !

Dar un alt glas intreaba:

                Vrei să plecăm la El ?

Iar glasul cel blând, îi spune cu dragoste :

               Nu acum ! 
         Numai când voieste DUMNEZEU !
        DUMNEZEU alege cum şi când să plecăm la EL !"
..

Dragii mei, asa este ! 
Viata nu este a noastra ! Nu putem noi sa hotărâm ce facem cu viata noastra. 

VIATA este un DAR de la BUNUL DUMNEZEU!

Ori ,daca ne traim VIATA aceasta de pe Pămant care este grabnic trecatoare, daca o traim numai in petreceri şi betii,numai in desfrânare si-n risipă fara a ţine cont de PORUNCILE DUMNEZEIESTI, atunci,aceasta VIATA traita in destrabalare şi-n imoralitate,ne va pregati calea catre viata vesnica din focul iadului.
Însă,daca ne vomt trai aceasta viata de pe Pămant în Dragoste si-n iubire faţă de Aproapele nostru,faţa de PREA SFANTA TREIME si MAICA LUMINII ,atunci IISUS HRISTOS DOMNUL si MANTUITORUL nostru al tuturor, ne va grăi noua tuturor asa:

„Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia gătită vouă de la întemeierea lumii”!

Asa sa facem dragilor, pentru ca sa nu mâniem pe BUNUL DUMNEZEU si pe MAICUTA  DOMNULUI, ci sa fim ocrotiti de PUTEREA  DUHULUI SFANT,iar MAICUTA DOMNULUI sa ne ocroteasca sufletul cu MILA si DRAGOSTEA SA, sub ARIPILE SALE Prea Sfinte.

Dragii mei,sa ne traim fiecare minut al vietii noastre ca şi când nu am muri niciodata , dar, sa avem grija de Suflet ca si când am muri în clipa urmatoare.

A avea grija de Suflet,inseamna a trăi după si intru PORUNCILE LUI HRISTOS.

Iata fratilor si SFANTA EVANGHELIE care ne spune despre ceea ce va face IISUS HRISTOS la a DOUA  VENIRE a SA în ROMÂNIA  VIITORULUI al DOILEA NOU IERUSALIM:

             Sfânta Evanghelie după Matei

Capitole:1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

Capitolul 25

1.	Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2.	Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
3.	Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4.	Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
5.	Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6.	Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7.	Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
8.	Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9.	Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
10.	Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.
11.	Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
12.	Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi.
13.	Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.
14.	Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.
15.	Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
16.	Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
17.	De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
18.	Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
19.	După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.
20.	Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
21.	Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22.	Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
23.	Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24.	Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
25.	Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
26.	Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
27.	Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
28.	Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29.	Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
30.	Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
31.	Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32.	Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33.	Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34.	Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35.	Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36.	Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37.	Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38.	Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39.	Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40.	Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41.	Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42.	Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43.	Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44.	Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45.	El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46.	Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

                                            Cu dragoste,Maria.