Dragii mei,
Doar ce îmi terminasem Rugaciunea dragii mei şi m-am băgat în pat ,stând cu ochii închişi ca să adorm.
Vad dragilor două Mâini care ţin multe Iconiţe Sfinte în care, este reprezentată MAICA DOMNULUI ,cu aripi mari lăsate în jos pe lângă corp.
Mâna dreaptă a Maicii Lui Dumnezeu era întinsă spre în faţă, ca si cum Măicuţa ar vrea să ajungă la Fiul Ei Mult Prea Iubit.
Pe Chipul Maicii vad lacrimi, râuri de lacrimi.
Apoi, Cerul s-a deschis şi văd pe MAICA LUI DUMNEZEU exact ca si in acele Iconiţe Sfinte din acele două Mâini!
Maica Domnului avea veşminte roşii ca de catifea, coroană de Împărăteasa pe cap şi Aripi enorm de mari, roşii-grena , asa ca în poza de mai sus, dar pe care le ţinea pe lângă corp.
Maica Domnului este într-o Lumina albă, orbitor de stralucitoare, este Vie, ca si din carne si oase.
MAICA DOMNULUI dragii mei, întinde Mâna Sa dreaptă spre în faţă ca şi cum ar vrea să ajute pe Cineva sau să ajungă la Cineva .
Acel Cineva, nu putea fi decât Mult Prea Iubit Fiul Ei.
Dragii mei, dacă ati fi văzut cum plângea Prea Curata Fecioară Maria si cum Mânuţa Ei Sfântă se întindea ca să ajungă la Fiul Ei Mult Prea Iubit, a cărui prigoană începuse, ati fi spus că nimic nu conteaza în Lumea asta, în Viata asta grabnic trecatoare, decat sa fim buni,sa avem Credinta si sa iubim cu adevărat pe Aproapele nostru, ca pe noi înşine.
Să ne închinăm fraţilor la MAICA DOMNULUI, şi s-O rugam să ducă Rugaciunile noastre la Fiul Ei mult Prea Iubit şi Mântuitorul nostru, iar în Rugaciunea noastră, să nu cerem decât :
iertare de păcate, întărire în Credinţă şi Milă ! Doar atât ! Daca avem acestea, avem tot ce ne este de folos sufletului !
Măicuţa Domnului este atât de Ocrotitoare, cu toate sufletele care ajung Sus în Cer,incat ,nici nu ne putem inchipui ! Aripile Sale cuprind tot Cerul Sfânt când Maica le întinde, iar sub ele ,cu trup de lumina stă fiecare suflet care a Crezut în MAICA DOMNULUI şi care s-a rugat Ei !
Eu am văzut aceasta, cand mătuşica mea a adormit întru cele veşnice. După 40 de zile de la înmormântare, am văzut la Rasărit Cerul deschis, şi pe MAICA DOMNULUI ocrotindu-şi puii (sufletele ),precum o cloşcă. Vedeam precum nisipul Mării ,mulţime infinită de capuri de oameni vii, toate aliniate, niciunul mai sus sau mai jos. Dar, undeva sub Aripa Dreaptă a MAICII DOMNULUI, chiar sub braţ, s-a ridicat un cap cu părul alb ,frumos aranjat, si care ,a întors privirea spre mine. Era mătuşica mea Ana, care a murit la 92 ani, iar aici, arăta ca la 40 şi era uimitor de fericita.
Mătusica mea, o viaţă întreaga s-a rugat MAICII DOMNULUI si i-a adus Slava ,LAUDA şi Închinare. Se ruga fireste şi Lui Dumnezeu ! Dar Maica Domnului era Ocrotitoarea ei. Aşa simţea în suflet. Şi asa a fost ! Pentru că după ce s-a spovedit a şi primit Sfanta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, venise Preotul acasa, iar mătusica mea a vrut sa doarma putin si apoi să mânânce.
Am fost de acord, si ea a adormit, dar nu s-a mai trezit ! Fara chinuri, fara dureri, fara vreo suferinta cat de mica ! A adormit pentru vesnicie cu Sfanta Impărtăşanie în gura şi în suflet.
Iar înmormântarea mătuşii mele a fost chiar de 9 septembrie, la Sfanta Sarbatoare a Sfintilor si Dreptilor Părinţi Dumnezeiesti Ioachim şi Ana, Părinţii Maicii Domnului.
Si ceea ce a fost mai uimitor, a fost faptul ca, eu i-am prezis sfarşitul mătuşii mele.
Se terminase Sfantul Post al Adormirii MAICII DOMNULUI la 15 august. Si i-am dat sa mânănce de dulce, dar ea nu a vrut. A zis ca vrea sa mai posteasca până pe 8 septembrie cand este NASTEREA MAICII DOMNULUI.
Eu nu am fost de acord deoarece, era tare slabita si am ridicat tonul la dansa , ceea ce eu nu am facut niciodata cu ea ,spunându-i : ai să mori până atunci, daca nu vrei sa mananci ca sa te mai intaresti. Ea s-a întristat pe moment, dar eu i-am respectat dorinţa sufletului ei si i-am dat in continuare mâncare de post. Iar pe 6 septembrie ,inainte cu 2 zile de NASTEREA MAICII DOMNULUI, mătuşica mea a adormit extrem de linistita si de fericita. Cum a spus si Preotul la înmormântarea ei: asta este cu adevărat moarte crestineasca ! Sa te culci cu Sfanta Impărtasanie in gura si sa adormi intru Vesnicie.
Iar la 40 de zile o vedeam si era fericita in Ceruri, sub Aripa Dreaptă a MAICII LUI DUMNEZEU pe care a iubit-O negrait de tare.
Fratilor, să ne învrednicim si noi ca sa putem sta întru Vesnicie sub Aripile MAICII DOMNULUI.
Nu este greu !
CREDINŢA noastra trebuie sa fie de neclintit in inima noastra si in sufletul nostru, şi sa implinim Poruncile Domnului !
Dacă vom face aşa, nu avem a ce ne teme, nici în viaţa aceasta şi nici în cea vesnică !
Cu dragoste,Maria.
Doar ce îmi terminasem Rugaciunea dragii mei şi m-am băgat în pat ,stând cu ochii închişi ca să adorm.
Vad dragilor două Mâini care ţin multe Iconiţe Sfinte în care, este reprezentată MAICA DOMNULUI ,cu aripi mari lăsate în jos pe lângă corp.
Mâna dreaptă a Maicii Lui Dumnezeu era întinsă spre în faţă, ca si cum Măicuţa ar vrea să ajungă la Fiul Ei Mult Prea Iubit.
Pe Chipul Maicii vad lacrimi, râuri de lacrimi.
Apoi, Cerul s-a deschis şi văd pe MAICA LUI DUMNEZEU exact ca si in acele Iconiţe Sfinte din acele două Mâini!
Maica Domnului avea veşminte roşii ca de catifea, coroană de Împărăteasa pe cap şi Aripi enorm de mari, roşii-grena , asa ca în poza de mai sus, dar pe care le ţinea pe lângă corp.
Maica Domnului este într-o Lumina albă, orbitor de stralucitoare, este Vie, ca si din carne si oase.
MAICA DOMNULUI dragii mei, întinde Mâna Sa dreaptă spre în faţă ca şi cum ar vrea să ajute pe Cineva sau să ajungă la Cineva .
Acel Cineva, nu putea fi decât Mult Prea Iubit Fiul Ei.
Dragii mei, dacă ati fi văzut cum plângea Prea Curata Fecioară Maria si cum Mânuţa Ei Sfântă se întindea ca să ajungă la Fiul Ei Mult Prea Iubit, a cărui prigoană începuse, ati fi spus că nimic nu conteaza în Lumea asta, în Viata asta grabnic trecatoare, decat sa fim buni,sa avem Credinta si sa iubim cu adevărat pe Aproapele nostru, ca pe noi înşine.
Să ne închinăm fraţilor la MAICA DOMNULUI, şi s-O rugam să ducă Rugaciunile noastre la Fiul Ei mult Prea Iubit şi Mântuitorul nostru, iar în Rugaciunea noastră, să nu cerem decât :
iertare de păcate, întărire în Credinţă şi Milă ! Doar atât ! Daca avem acestea, avem tot ce ne este de folos sufletului !
Măicuţa Domnului este atât de Ocrotitoare, cu toate sufletele care ajung Sus în Cer,incat ,nici nu ne putem inchipui ! Aripile Sale cuprind tot Cerul Sfânt când Maica le întinde, iar sub ele ,cu trup de lumina stă fiecare suflet care a Crezut în MAICA DOMNULUI şi care s-a rugat Ei !
Eu am văzut aceasta, cand mătuşica mea a adormit întru cele veşnice. După 40 de zile de la înmormântare, am văzut la Rasărit Cerul deschis, şi pe MAICA DOMNULUI ocrotindu-şi puii (sufletele ),precum o cloşcă. Vedeam precum nisipul Mării ,mulţime infinită de capuri de oameni vii, toate aliniate, niciunul mai sus sau mai jos. Dar, undeva sub Aripa Dreaptă a MAICII DOMNULUI, chiar sub braţ, s-a ridicat un cap cu părul alb ,frumos aranjat, si care ,a întors privirea spre mine. Era mătuşica mea Ana, care a murit la 92 ani, iar aici, arăta ca la 40 şi era uimitor de fericita.
Mătusica mea, o viaţă întreaga s-a rugat MAICII DOMNULUI si i-a adus Slava ,LAUDA şi Închinare. Se ruga fireste şi Lui Dumnezeu ! Dar Maica Domnului era Ocrotitoarea ei. Aşa simţea în suflet. Şi asa a fost ! Pentru că după ce s-a spovedit a şi primit Sfanta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, venise Preotul acasa, iar mătusica mea a vrut sa doarma putin si apoi să mânânce.
Am fost de acord, si ea a adormit, dar nu s-a mai trezit ! Fara chinuri, fara dureri, fara vreo suferinta cat de mica ! A adormit pentru vesnicie cu Sfanta Impărtăşanie în gura şi în suflet.
Iar înmormântarea mătuşii mele a fost chiar de 9 septembrie, la Sfanta Sarbatoare a Sfintilor si Dreptilor Părinţi Dumnezeiesti Ioachim şi Ana, Părinţii Maicii Domnului.
Si ceea ce a fost mai uimitor, a fost faptul ca, eu i-am prezis sfarşitul mătuşii mele.
Se terminase Sfantul Post al Adormirii MAICII DOMNULUI la 15 august. Si i-am dat sa mânănce de dulce, dar ea nu a vrut. A zis ca vrea sa mai posteasca până pe 8 septembrie cand este NASTEREA MAICII DOMNULUI.
Eu nu am fost de acord deoarece, era tare slabita si am ridicat tonul la dansa , ceea ce eu nu am facut niciodata cu ea ,spunându-i : ai să mori până atunci, daca nu vrei sa mananci ca sa te mai intaresti. Ea s-a întristat pe moment, dar eu i-am respectat dorinţa sufletului ei si i-am dat in continuare mâncare de post. Iar pe 6 septembrie ,inainte cu 2 zile de NASTEREA MAICII DOMNULUI, mătuşica mea a adormit extrem de linistita si de fericita. Cum a spus si Preotul la înmormântarea ei: asta este cu adevărat moarte crestineasca ! Sa te culci cu Sfanta Impărtasanie in gura si sa adormi intru Vesnicie.
Iar la 40 de zile o vedeam si era fericita in Ceruri, sub Aripa Dreaptă a MAICII LUI DUMNEZEU pe care a iubit-O negrait de tare.
Fratilor, să ne învrednicim si noi ca sa putem sta întru Vesnicie sub Aripile MAICII DOMNULUI.
Nu este greu !
CREDINŢA noastra trebuie sa fie de neclintit in inima noastra si in sufletul nostru, şi sa implinim Poruncile Domnului !
Dacă vom face aşa, nu avem a ce ne teme, nici în viaţa aceasta şi nici în cea vesnică !
Cu dragoste,Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu