MĂTUŞA MEA , S - A ÎNTORS DIN MORŢI , CA SĂ -ŞI IA RĂMAS BUN DE LA MINE !

                                           8  Octombrie 2006 , ora 4,50  zori de zi !

                                                                    Dragii mei, 

                Există  Viaţă, după  Moarte !

                     Niciodată să nu vă îndoiţi , de acest lucru !

                         O  Poveste adevărată,
                                     trăită live de mine !

Dormeam la această oră, din zorii  zilei de 8 octombrie 2006 !
Brusc, O Lumină albă ,orbitor de strălucitoare, imi luminează ochii mei, si mă trezesc ,dar nu eram în patul meu, ci eram în hol, deschizând uşa spre afară.
Văd dragilor, cum din curte, de afară vine spre mine ,O altă Lumină albă ,orbitor de strălucitoare, ca o rază conică.
Din acea Rază conică, vine spre mine Mătusa mea, care murise cu doi ani înainte. Adică în 2004!
Mătusa mea, a fost un excelent  Profesor Medic Pediatru, la Spitalul Sfanta Maria din Iasi.
Într-o zi de vară, când a venit de la serviciu, a intrat în cadă sa facă o baie caldă.
Iar nu după prea mult timp, de când intrase în cada, a fost gasita inconstientă în apa din cadă;făcuse un accident cerebral.
În circa 2 saptamani s-a stins, dar fară ca sa ne putem lua rămas bun, una de la alta.
Dragilor,  mătuşa mea nu stia ceea ce eu traiam si traiesc zilnic, din Minunile  Lui Dumnezeu si ale Maicii Domnlui. Eu nu spuneam la nimeni, pentru ca m-ar fi crezut nebună.
Si iată dragilor, cum in această dimineaţă, deschid uşa de la holul casei mele, si din Raza de LUMINA albă, vine într-o rochie albă, tot din lumină, vine spre mine, păşind ca pe valuri, vine mătusa mea.
                            
                                                    
Cand a ajuns la prag, rochia ei de lumina albă, s-a transformat într-o rochie bleu, pe care eu o cunosteam, ca fiind a ei.
Matusa mea, întinde mâinile spre mine, dar nu putea ajunge la mine, desi trecuse pragul si eu eram în faţa ei. 
Atunci fac eu un pas spre dânsa, moment în care ,ea mă prinde de mijloc, în braţele ei, si mă ridică în sus de la pământ, şi strigă plângând de bucurie :

                      "Luminate !
     Şi aşa strângându-mă la pieptul ei, priveste spre Cer, căci nu mai existau ziduri, ci numai Cerul senin, si strigă iar mătuşa mea:

                  Luminate, am văzut-o !
             Am văzut-o, Luminate !"

Şi mă privea în ochi, mă mângâia pe obraji, si continua sa privească Cerul senin si orbitor de stralucitor, strigând la Mântuitorul : 
                       Luminate, am văzut-o !

Preţ de câteva secunde , m-a ţinut mătusa mea în braţele sale, după care Lumina albă orbitoare, ce venea din Raza conică, a absorbit-o pe un fond muzical dumnezeiesc, în care auzeam aceste cuvinte :

                 "Lăudaţi-L pe El !
               Lăudaţi-L pe El !
     Lăudaţi-L pe El, în chimvale şi în alăută ! 
     Fericiţi cei smeriţi , şi săraci şi bogaţi !
     Numai binecuvântaţi!"
                    
                 
Apoi dragii mei, tresalt puternic de parca as fi cazut dintr-un copac, deschid ochii mei si cu lacrimi de bucurie, scriu toate cele vazute si auzite. Eram uimită, uluită !
Matusa mea , s-a întors din morţi, si m-a îmbratisat vorbind în acelasi timp cu Mântuitorul, arătându-I cât este de fericită că m-a găsit ,si că eram in bratele ei.
Asa cum am mai spus, mătusa mea ,medic fiind, nu a stiut niciodată ceea ce eu traiam, si-mi notam în caietele de suflet.
Si iată dragilor, că după ce a murit , sufletul ei ajungând acolo Sus la Mântuitorul, a aflat ceea ce Bunul Dumnezeu si Maica Domnului, îmi îngăduie a vedea si a auzi.
Iar pentru viaţa ei smerită, si pentru salvarea multor vieţi, a mii de copilasi, pentru bunătatea sufletului ei, Mântuitorul i-a îngăduit să ajungă la mine, să ajungă pe Pământ, pentru doar câteva clipe.
Dragii mei , dacă ar fi să aleg,între viaţa de acum si viaţa veşnică, aş alege cu toată dragostea sufletească ,viaţa cea vesnică.
Dar , cum nu pot eu să hotărăsc pentru mine, las pe BUNUL si PREA MILOSTIVUL  DUMNEZEU, să hotărască ceea ce voieste El cu mine, cu viaţa mea ,de pe acest Pământ.
Eu mă supun trup si suflet ,Voii  Sale, si cu buna stiinţă ,niciodată nu voi ieşi din al Său Cuvânt .
    Şi voi dragilor, să fiţi smeriţi cu sufletul ,să fiţi buni cu inima, şi să nu vă abateţi, de la împlinirea Poruncilor Lui Dumnezeu.
Dăruiţi dragoste si bunătatea inimii voastre ,si veti primi de la DUMNEZEU si de la MAICA  DOMNULUI  , însutit ,din ceea ce ati dăruit Aproapelui vostru, si chiar dusmanilor vostri.
                               Cu dragoste, Maria.