sâmbătă, 17 august 2013

MORMÂNTUL MAICII DOMNULUI , LA AL CĂRUI CĂPĂTÂI , STĂ RASTIGNIT, ÎN CARNE ŞI OASE, IISUS HRISTOS , FIUL Ei , MULT PREA IUBIT !

                                                19  Octombrie  2006 , ora 23, 40 !

Eram singura, în camera mea, şi în genunchi fiind, mă rugam, la BUNUL DUMNEZEU şi la MĂICUŢA  DOMNULUI.
Brusc, mă aflu în altă parte ; într-un loc minunat şi dumnezeiesc de frumos şi luminos.
Văd , UN MORMÂNT, alb - argintiu, foarte stralucitor, aşa cum sunt cavourile, ca forma, din zilele noastre.
Numai că, acest MORMÂNT, avea ,de-a stânga si de-a dreapta sa, câte UN MÂNER, din STELE ,ca rupte din SOARE, atât de tare străluceau.
La căpătâiul MORMÂNTULUI, de LUMINĂ alba-argintie, stralucitoare, a apărut din CER, O SFÂNTĂ CRUCE, albă, orbitor de strălucitoare, pe care era ,RASTIGNIT, IISUS HRISTOS, în carne şi oase, viu fiind şi rastignit, pe CRUCEA SFÂNTĂ, de LUMINA, venită din CERUL SFÂNT.
Afară, CERUL ,era ca de noapte albastra, transparenta.
ÎN MOMÂNTUL DE LUMINĂ, ALBĂ-ARGINTIE, stătea întinsa, ca si în carne si oase, MAICA DOMNULUI, având pe braţul stâng, pe PRUNCUL  IISUS !
MAICA DOMNULUI CU PRUNCUL IISUS, în braţe, întinsă ,ca şi în MORMÂNT, stralucea mai tare decât SOARELE.
Daca la SOARE, mai îndrăznim să ridicăm ochii şi îl vedem, la MAICA LUI DUMNEZEU, întinsă în MORMÂNTUL de LUMINĂ, cu MÂNERE de STELE, şi cu IISUS ,FIUL EI, PREA SCUMP, rastignit pe SFANTA CRUCE, venită din CER, nu am putea privi, căci ne-ar orbi LUMINA, dacă s-ar întâmpla în viaţa noastra pământească.
Mie păcătoasa, mi-a îngaduit BUNUL DUMNEZEU şi MĂICUŢA DOMNULUI, a le vedea, ca apoi, să fie MĂRTURIE, de la mine, pentru voi toţi.
Din CERUL SFÂNT, s-a făcut ca UN TUNEL, DE LUMINĂ ALBĂ, ORBITOR DE STRALUCITOARE, ca o punte, ce se revărsa, peste MORMÂNTUL  MAICII LUI DUMNEZEU, şi peste SFANTA CRUCE, pe care era RASTIGNIT, în carne şi oase, IISUS HRISTOS, la căpătâiul, MAMEI SALE, şi a MAICII NOASTRE, PURUREA FECIOARA MARIA. Izvor necontenit, izvor nesecat ,  de LUMINĂ albă,orbitoare, curgea din CERUL SFÂNT, de noapte, peste MORMÂNTUL  MAICII DOMNULUI, cu IISUS RASTIGNIT, la căpătâiul Ei.
Ştim cu toţii că, PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE  DE  DUMNEZEU, A FOST RIDICATĂ LA CER, CU TOT, CU TRUP.
Eu am văzut această MARE TAINĂ, dar când voi găsi, caietul în care mi-am notat, voi scrie aici, întocmai cum mi s-a arătat.
Închipuiţi-vă fraţilor, UN CER, de noapte albastra, din care se revarsa O LUMINA ALBĂ ORBITOARE, peste MORMÂNTUL ALB-ARGINTIU, cu MÂNERE din STELE, rupte ca din SOARE,  MORMÂNT în care, se vedea, ca si in carne si oase, MAICA LUI DUMNEZEU, cu PRUNCUŢUL IISUS, în braţe, stralucind mai tare ca Soarele, şi care are la căpătâiul Ei, pe FIUL Ei, mult  PREA IUBIT, RASTIGNIT FIIND, VIU FIIND, pe SFANTA CRUCE DE LUMINA ALBĂ ORBITOARE !
Cam ce aţi simţi ? Cum s-ar schimba, viaţa fiecăruia dintre voi?
Vă spun eu, fraţilor : nu aţi mai avea, absolut nicio îndoială, în ceea ce priveşte EXISTENŢA LUI DUMNEZEU, A MAICII DOMNULUI ,PRECUM ŞI A TAINELOR SALE !
                                          Cu dragoste şi cu preţuire, Maria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu