DUMNEZEU , SE VA ODIHNI , ŞI SUFLETUL TĂU , VA DORI !

            B                                       13  Noiembrie 2007, noaptea !

Mă rugam şi brusc, aud GLAS, tare supărat, care striga , pur si simplu aşa :

                      "DOAMNE , DOAMNEeeeeeeee!  INAMICUL  VIEŢII  ! (şi un alt GLAS, bun, si vesel, striga iubitor ):
                      VIRTUTEAaaaaaa!   VIRTUTEA !

Acest din urmă GLAS, rasuna în tot CERUL şi în tot Pământul.

Şi imediat, aud UN GLAS, care vine din CERUL  SFÂNT :

               "DUMNEZEU , SE VA ODIHNI ,
                ŞI  SUFLETUL  TĂU, VA  DORI !
                PUTEM  SPUNE , CĂ NOI, VOM ALEGE ,
                CELE CE ,AI  DOBÂNDIT !
               NU , CELE CE AI ALES !".

Dragii mei, de ani de zile, sufletul meu, inima mea, mintea si cugetul, nu-mi mai aparţin, pentru că, le-am dăruit LUI DUMNEZEU, ca să facă, ceea ce voieşte cu ele.
Viaţa mea, de mai bine, de 14 ani, am dăruit-O ,LUI  HRISTOS, DOMNUL şi DUMNEZEUL nostru.
Când voiesc, sa fac un lucru, mă gândesc.,întotdeauna, şi mă întreb, oare LUI DUMNEZEU, ÎI PLACE, ceea ce voiesc eu, a face , sau a spune ?
Dac[ vreţi , e ca şi cum, te-ai sfătui cu cineva, foarte apropiat. Şi cel mai aproape de sufletul meu, de inima, mea, este MÂNTUITORUL şi MAICA DOMNULUI.  În inima mea şi în sufletul meu, le-am făcut loc, pentru vecie şi întru vecie .
          Faceţi şi voi loc, dragilor, în inima şi-n sufletul vostru, prin POST, RUGACIUNE şi multe FAPTE BUNE, Mântuitorului HRISTOS, şi PREA CURATEI MAICI, PREA SFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU.
Este minunat, să te simţi ocrotit, de PUTEREA LUI DUMNEZEU, şi să fii convins că, nimenea nu-ţi poate niciun rău, sufletului şi trupului.
                                                     15 august 2013, zori de zi !

Dormeam, şi O LUMINĂ, puternică,ma trezeste, şi astfel ,văd cu ochii închişi, UN CER de ziua, si spre EST, vad UN ORAŞ , mare, cu, clădiri mari şi frumoase, când , într-o clipită, de jos de la Pamant, se ridica, peste case, peste tot Pământul din acel loc, ceva , ca un praf dens,  ca o cenuşa alba, precum făina albă, acopera totul, si case si masini, si oamenii care era pe strada.
Precum iese fumul gros, la un incendiu, aşa se ridica de jos, spre CER, un praf, o cenuşă densa si albă, aşa încât nu se mai vedea om cu om, sau vreo clădire, sau vreo maşină, sau vreun copac. Doar praf si cenusa, era Pământul, si atmosfera.
Cu siguranţă, vom auzi, ceva de acest gen, ca s-a întâmplat pe undeva, pe acest Pământ.. Nu ştiu nici ziua nici locul, când vom afla, despre UN ORAŞ , plin de praf şi cenuşă, dar se va întâmpla.
                                                    Cu dragoste, şi cu preţuire , Maria