GLASUL MANTUITORULUI IISUS HRISTOS , CĂTRE MINE ROABA SA !

                                                   Dragii mei , 

             Abia imi terminasem Rugaciunea sufletului si m-am băgat în pat.
Nu stiu cum , dar mă gândeam la o prietena care lucreaza la un Ziar si -mi spuneam în gândul meu, că nu am mai vazut-o de ani de zile si nici nu am mai vorbit la telefon cu ea. 
Apoi , tot eu în gândul meu, îmi spuneam că, PRIETENA mea are serviciul ei, imaginea ei prin ceea ce face si chiar reprezintă imaginea acelui Ziar. 
Pe când eu ,nu reprezint pe nimeni. Sunt un om obisnuit si nu reprezint nicio Imagine a cuiva.
Dar brusc , aud un glas blând si dulce, un glas de care eu m-am îndragostit de un infinit de ori si pentru care eu mi-as da şi Viaţa, în orice clipă.
Acest glas spunea aşa :

               "Tu eşti Imaginea Mea !
             Eşti Imaginea a Cineva ! 

Şi în acel moment ,imi aud glasul sufletului meu care spune aşa :

                Eu nu eram Imaginea nimănui... 

(şi rămân uimită de ceea ce văd în camera mea, sub plafon).
Vedeam dragilor, vedeam pe Iisus  Hristos răstignit pe O Cruce mare din lemn gros, cioplit si nu finisat.Il vad ca  are Chipul însângerat , Coroana de Spini Îi  rănise pielea Capului Său Prea Sfânt.
Avea în jurul Trupului Sau,o pânză albă legată de mijloc, ochii Lui albastri erau aţintiţi spre Cerul albastru senin, iar Gura  Sa, era deschisă de parcă ar fi strigat la TATĂL Cel Ceresc.
Şi pieptul Său era plin cu şiroaie de Sânge.                    
Privind cu lacrimi la această Tragedie ,sufletul meu mai are puterea să spuna fără cuvinte :
             Eu nu eram Imaginea nimănui lumesc !
          Eu nu sunt Imaginea nimănui lumesc. 

Iar Scumpul nostru Mântuitor ,de acolo de pe Sfanta  Cruce, imi răspunde aşa :
                     "Tu eşti Imaginea Mea!"

Lacrimile -mi curgeau pe obraji, clipă în care, totul a disparut precum dispare fulgerul de pe Cer.
Dragii mei,a venit timpul când trebuie să avem grijă de Suflet, mai întâi de toate.
Să incercam sa fim mai buni, mai milostivi, sa mergem la Sfanta Biserică macar Duminica, sa postim mai ales de la vorbe grele, de la vorbe jignitoare, faţă de Aproapele nostru. Să ne spovedim la Părintele Duhovnic pentru a ne învrednici a primi Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie. 
Sa avem grija de strain si de sarac, si de cei bolnavi, de cei singuri si necajiti.Sa facem milostenie cu cei care sunt mai necăjiţi decât noi. 
Făcând aşa, LUI  IISUS  HRISTOS ,DOMNULUI  şi DUMNEZEUL nostru Îi facem.
Dragilor ,pe mine mă veţi găsi zilnic pe acest Blog, aducând cu dragoste MĂRTURIE,  cu si despre Existenta Lui Dumnezeu si a Maicii Sfinte.             

Să ne întoarcem la IISUS  HRISTOS, cu toata inima noastra si cu tot Sufletul nostru, si să-I cerem iertare aşa :

                  Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu şi al Pururea Prea Curatei Fecioara Maria, milostiv Fii mie păcătosul!
                        AMIN !

                               Cu dragoste, Maria.