DE-AŞ FI O STEA !
De-aş fi o Stea,în înaltul Cerului
Aş călători dincolo de pământ.
Aş încerca să fac Lumea mai bună,
Şi-aşa ,aş deveni o Stea străbună.
De-aş fi o Stea, aş coborâ
Încet înspre Pământ,
La fiecare Om aş spune
C-aici, unde trăim,
Pământul este Sfânt !
Să aibă grijă de el
Să nu-l mai rănească.
Căci DUMNEZEU ne-a dat, acest Pământ,
Ca el,să ne hrănească.
De-aş fi o Stea
Eu aş zbura în inima fiecărui om.
Acolo, eu l-aş întreba
De ce nu poate fi mai bun ?
De ce sunt boli, de ce războaie ?
De ce să plângem,suferim?
Când am putea încrezători
Să fim mai buni, mai răbdători.
Să ştim ca să iubim o floare
Să ştim ca să iubim un răsărit,
Să ştim să ne iubim pe noi,
Şi-acest Pământ, ce e sfinţit !
De-aş fi o Stea
Mai mare între Stele,
Le-aş aduna pe toate-n jurul meu.
Şi-aş deveni, o Stea mai mare
Ce-o luminează DUMNEZEU !
De Sus, de-acolo -aş străluci
Precum străluce Soarele.
Eu sufletele-aş încălzi, şi-aş spune :
Uitaţi-vă,aceasta-s eu ,
În jurul meu e DUMNEZEU !
De vreţi şi voi ca să-L vedeţi
Rugaţi-vă din suflet,şi....credeţi!
De-aş fi o Stea
Aş spune oamenilor
Că nimic nu-i veşnic pe Pământ.
Că veşnic e doar DUMNEZEU !
Cu EL, avem un legământ.
De-aş fi o Stea
Aş învăţa pe fiecare om,ca să zâmbească
Să simtă, că nu-i singur pe Pământ.
De va munci cu drag
Şi-i va iubi pe cei din jur,
Cu DUMNEZEU în suflet,
Mereu o să trăiască!
De-aş fi o Stea,
Apele n-ar mai ieşi din matcă.
Căci le-aş opri, le-aş spune ca să tacă.
Le-aş spune, că oamenii sunt buni.
Căci BUNUL DUMNEZEU
Lor sufletul le-adapă.
Şi-atunci, la ce e bun
Ca ele, să-şi iese din matcă ?
De-aş fi o Stea,
Eu vântul aş opri.
Aş sta în faţa lui şi l-aş ruga
Să se oprească şi să nu mai trosnească
Copacii seculari din rădăcini.
Să-i lase să trăiască,
Căci ei hrănesc cu drag
Fiinţele din lume
Cu aerul curat !
De-aş fi o Stea,
Pământul aş opri, a se cutremura.
M-aş strecura în scoarţa lui
Cu strălucirea mea, eu l-aş suda.
Cutremure, nu ar mai exista
De eu, aş fi o Stea !
De-as fi o Stea,
Atunci când pe Pământ
Apare o nouă viaţă,
Aş coborâ îndată
Pentru a-i da povaţă!
De-aş fi o Stea, aş alina
Orice durere, din orice suflet.
Pe veci aş vrea ,să mă încumet,
Dacă aş deveni o Stea !
De-aş fi o Stea
Aş vrea să vindec
Să vindec rănile ce dor.
S-aduc din nou Lumina Vieţii
Să râd, să plâng, să mă-nfior
De farmecul adânc al tinereţii.
De-aş fi o Stea,
Aş vrea ca să răsar
În fiecare clipă,
Pe Bolta cea Cereasca!
Şi fiecare suflet, eu îl voi lumina
CREDINŢA să-nflorească !
De-aş fi o Stea
Eu mi-aş dori,
Ca Lumea să nu moară.
Şi L-aş ruga pe DUMNEZEU
Să lase, cum a fost la început.
Iar scut, aş vrea să fiu chiar eu !
Dar nu sunt Stea
Sunt muritor de rând.
Şi inima în piept îmi bate,
Iar sufletul îmi este
Precum a fiecărui om,
Adica,plin e de păcate .
Mă rog şi eu la fel ca voi,
Mă rog la BUNUL DUMNEZEU
Păcatele să-mi izbăvească.
Şi-atunci ,când EL mă va chema
Si de voi fi iertată
În Rai să mă primească !
Dar de-aş fi fost o Stea
Aş fi schimbat Lumea!
Aş fi păzit-o de tot ce este rău
Şi aş fi convins-o
Că este DUMNEZEU !
Cum Stea nu sunt
Şi nici voi fi,
ÎL rog pe BUNUL DUMNEZEU
C-atunci când voi păşi
De pe al Vieţii prag,
Să-mi împlinească
O singura dorinta.
Aceea ,ca eu,în Stea să mă prefac.
Şi-atunci aş deveni
Adevărată Stea
Pe Cerul plin cu Stele,
Doar strălucirea mea
Deosebească-se de ele.
Şi locul meu ar fi
Chiar lângă mândra LUNĂ
Şi-am să o rog ,ca să m-ajute
Să fac, Lumea mai bună !
Dar sunt un suflet
Sunt doar eu !
Ce vă aduc Dovezi,
Că este DUMNEZEU !
Aşa ,cum Steaua sus
Ne străluceşte,
LUMINA ÎNVIERII,
Pe veci ne însoţeşte !
În fiecare suflet
Există cate-o Stea
Care va străluci.
Numai ,de vei iubi
Pe BUNUL DUMNEZEU
Şi pe Aproapele tău!
Voi fi aici mereu cu voi
Şi dintr-un infinit de Stele,
Vă voi vorbi cu drag
Dar,voi dormi cu ele!
Maria Ghiorghiu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu