2 Iulie 2011, zori de zi !
Ce dulce este somnul, la 4 dimineaţa, dar mai dulce şi mai de folos sufletului, este GLASUL LUI DUMNEZEU.
Deci ,mă trezeşte din somn O Lumină albă strălucitoare, care mă face să tresalt şi să văd ceva. Deci, văd cu ochii închişi, acolo sus în CER, un hol imens, fără de capăt, cu uşi de-o parte şi de alta, care aveau culoarea verde.
Apoi văd un bărbat, ca şi siluietă ,nu-i vedeam chipul, care ar vrea să deschidă o uşă de pe partea stângă, dar ezită şi întreabă mai întâi :
"AICI CE ESTE ? (şi imediat răspunsul vine ):
SUFLETE NORMALE "!
Aaaaa! SUFLETE NORMALE "!
(se miră glasul care întrebase ).
Şi iarăşi văd holul imens, care nu ducea nicăieri, dar care găzduia multe suflete, închise în încăperile de după uşile verzi, şi care sufereau aici fiecare după faptele lor, pe care le-au făcut, cât au fost pe Pământ într-un trup de carne.
Şi un alt Glas, întreabă :
"UNDE MI-S MURIBUNZII ?
UNDE SUNT ?
SĂ ŞTII ! SĂ CREZI MURIBUNZII "!
Dragii mei, oamenii muribunzi , acei oameni despre care spunem...e pe moarte nu mai scapă; deci ace;ti MURIBUNZI, îi auzim cum vorbesc multe lucruri neobişnuite, despre care noi zicem că, delirează.Sau strigă pe cei dragi care nu mai sunt, întind mâinile lor prin aer. Toţi aceşti MURIBUNZI, nici nu delirează şi nici nu întind mâinile lor degeaba prin aer. Ei aud GLASUL LUI DUMNEZEU; ei văd pe MAICA DOMNULUI, spre care întind mâinile lor ,ca să fie ajutaţi;tot ei văd pe rudele decedate care le vin în ajutor.
MURIBUNZII fraţilor, pe patul de moarte, văd cu adevărat ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU, văd cu adevărat viaţa cea veşnică de pe tărâmul vieţii veşnice!Văd pe ÎNGERUL păzitor, care le vine în ajutor ,pentru ca lor să nu le fie teamă, şi să lase în urmă hoitul de carne,şi să meargă în mâinile ÎNGERILOR, care îi vor păzi de duhurile cele rele.
Aşadar fraţilor, ....SĂ CREDEŢI ÎN VORBELE ŞI-N GESTURILE MURIBUNZILOR !
SĂ CREDEŢI , PE CEI CARE SE TREZESC DIN COMĂ, ŞI VĂ POVESTESC VOUĂ, CELE CE AU VĂZUT ŞI AU TRĂIT, CÂT TIMP AU STAT ÎN COMĂ. CĂCI ADEVĂR ADUC Ei, DIN CERUL SFÂNT !
Căci ei ne aduc VEŞTI de pe Tărâmul VIEŢII veşnice !
Cu dragoste şi cu preţuire, Maria.
Cei care vad oameni murind,oameni in suferinte mari,oameni care poate mai au o zi din viata lor...sa ia aminte la ceea ce rostesc acestia...va pot spune eu din propria mea experienta ca de la acei oameni foarte dragi mie atunci cand s-au aflat pe patul de moarte fie ca suferinta a durat 4 zile sau 1 luna,am invatat sa vad viata prin ochii lor,am primit sfaturi care mereu imi vor rasuna in suflet,care ma vor insotii de-a lungul vietii,iar cei pe care ii intalnesc zilnic si viata lor se apropie de final,bolnavi care in mod normal nu rosteau un cuvant atunci vorbesc,cei care nu vedeau atunci vad...
RăspundețiȘtergereSa fiti altaturi de cei care sunt pe moarte sa nu ii neglijati,sa le fiti un sprijin,sa le alinati durerea...sa le sarutati mainile si sa le multumiti pt tot ajutorul pe care vi l-au dat..pt ca durerea nu va mai fi asa de mare,iar regretele nu vor exista ci linistea va salaslui in sufletul vostru!
Daniela