TAIFUNUL ŞI EXPLOZIA STELEI DE GHEAŢĂ DE PE CER !

                                  11 Octombrie 2013 ,ora 6,20 dimineaţa !

Dormeam, dar brusc mă trezeşte un vuiet puternic ,precum vântul de la POLUL NORD, atât de tare şuiera vântul.
Deci ,trează fiind fără să deschid ochii, văd UN CER de ziuă senin, când dintr-odată de jos , de la Pământ, de jos în sus, se ridică nori negri de fum, de ceaţă şi praf negru, totul se ridică de jos, şi înnegreşte CERUL, tot, astfel încât CERUL de la Pământ cu toată Bolta Cerească devenise negru, precum o umbrelă neagră.
Numai că,. sus pe BOLTA CEREASCA, a rămas o bucăţică din Bolta Cereasca, senină. Era mare, cât am aşeza circular 7 SORI, aşa de mare era porţiunea rămasă liberă, senină.
În clipa în care, furtuna (taifunul ) a început de jos în sus, acolo sus, tot ce era negru şi se întindea pâna la partea senină, se oprea la marginea acelei bucăţi de CER, senin, ce era ţesută cu vijelia de jos, sub formă de STEA mare, O  STEA de GHEAŢĂ adevărată.
NORII negri ce acopereau Cerul de jos în sus, se opreau acolo la STEAUA de ghiaţă, care se formase pe bucăţica senină cerămăsese din CER.
Astfel încât, se formase O STEA mare de gheaţă.cu multe colţuri, care sfârâia pur si simplu, atunci când norii negri ca de fum loveau în ea, şi îi formau toate colţurile unei STELE neobişnuit de mari.
STEAUA  de GHEAŢĂ, de pe BOLTA întunecată, era pudrată cu fum, cu zgură, la suprafaţa ei, şi sfârâia tare de tot, precum sfârâie slănina în tigaia încinsă.
Jos pe pământ era furtună mare, (un glas îmi spune acum, Taifun ),  iar sus pe BOLTA CEREASCĂ ,STEAUA DE  GHEAŢĂ ce s-a format odată cu ravagiile taifunului, creştea în relief tot mai mult şi sfârâia tot mai tare, fierbea, era gata să explodeze.
Vedeam CERUL întunecat, negru, plin de fum, praf şi zgură, STEAUA de ghiaţă de pe el, şi jos, pe Pământ,oameni care fugeau de urgie, dar nu aveu unde, auzeam ţipete şi urlete, eu fiind în mijlocul lor, dar ei nu mă vedeau, moment în care, STEAUA DE GHEAŢĂ, EXPLODEAZĂ !
Aud un BUM, puternic, se cutremura si CERUL si PĂMÂNTUL. Din CER, cădeau  pietre, praf si cenuşă, zgură, funingine,am simţit în gura mea, gustul zgurei negre, a funinginii.Un copac foarte înalt este smuls de taifun din rădăcină, este luat pe sus, până las STEAUA de ghiaţă, face tumbe prin aer, se rostogoleşte de multe ori, apoi cade pe Pământ, şi altul îi ia locul, şi este plimbat prin aerul irespirabil, până la STEAUA de GHEAŢĂ, care se făcuse praf şi pulbere, cenuşă şi zgură, coji de copac arse, de la copacii luaţi pe sus, cădeau în jos pe Pământ, pluteau în aer.
Aşa precum vulcanii noroioşi, răbufnesc, şi aruncă până la CER, cenuşă şi lavă, tot aşa, din CER , cădea în jos pe Pământ, toat ce a însemnat STEAUA  DE  GHEAŢĂ, din tot ce era ea formată, până la momentul exploziei, câd din CERUL NEGRU, ( deşi era ziua ),curgea de toate, ca si cum PĂMÂNTUL ar exploda, si toate câte sunt în el, se împrăştie până la CER, şi cad înapoi pe Pământ.
Dragii mei, nu ştiu ce înseamnă acestea care le-am văzut, dar cu siguranţă ,vom auzi de TAIFUN şi de vreo  altă PLANETĂ, sau o altă STEA , care s-a format în timp şi care, în anii ce urmează va exploda ,şi va fi un dezastru, pentru PLANETA PĂMÂNT.  Toate aceste lucruri,  ne vor duce cu gândul că, DUMNEZEU S-A MÂNIAT , pe noi toţi pentru necredinţa noastră, pentru răutatea sufletului nostru.
Să încercam, ca.,măcar de acum încolo, să fim mai buni, mai smeriţi  cu inima, să mergem la SFANTA BISERICA, şi să iubim pe Aproapele nostru ca pe noi înşine.
                    Cu dragoste, Maria