10 Martie 2007 , ora 23,05 !
Aceasta ,este ora mea de Rugăciune, de aproape în fiecare seară.
În timp ce mă rugam, ca la un fulger, văd cu ochii închişi o încăpere în care se afla UN SICRIU, cu cel fără de viaţă în el, adică , cu mortul în el.
Acest sicriu se afla aşezat ca pe o masă, iar în încăperea alăturată ,pe un scăunel, se aflau câţiva colăcei împletiţi ,aşezaţi unul peste altul.În camera.,pe pat ,pe masă , erau pregătite toate cele necesare ,pentru o înmormântare. Dar aici, sub primul colăcel văd ceva ce mişcă, clipeşte continuu.
Acum îl văd mai îndeaproape, şi văd că este UN OCHI, un ochi adevărat, fără pleoapă însă.
Cu toate că, acest OCHI, albastru precum Cerul senin, nu avea pleoapă, punctuleţul negru din mijlocul lui, se mişca într-una ,în toate părţile,
Ochiul albastru, care era ca un CERC albastru , cu acel punctuleţ negru, se mişca el însuşi în toate părţile, se rotea de parcă ar fi vrut să vadă tot ce se întâmplă în încăpere.
Dar de ce stătea sub colăcel, eu nu ştiu.
Ştiu doar ,că privea la toate câte umpluseră camera, pentru înmormântarea mortului din sicriul din camera alăturată.
Dragii mei, viaţa este foarte scurtă, şi aveţi grijă mare cum o cheltuiţi, ca să vă fie vouă bine, în viaţa veşnică.
Cu dragoste, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu