13 Martie 2005, după amiaza !
Eram la birou acasă, în camera mea. Scriam la nişte acte, când brusc, aud GLAS, care strigă pur şi simplu :
"DUMNEZEULE !
SUNT ÎNCHISE TARE "!
Clipă în care, văd cu ochii închişi SFANTA ICOANĂ cu MÂNTUITORUL ,de pe peretele din camera mea, în care IISUS, deschide ochii SĂI albaştri, îi deschide cât poate EL de tare, şi din OCHIUL DREPT, al LUI IISUS, cade spre mine, ceva rotund ,mic cât un bob de mazăre.
Numai că acest cerculeţ mic, era transparent şi stralucitor, precum roua dimineţii, şi ţesut în mijloc, ca o pânză de păianjen.
Acest cerculeţ transparent şi stralucitor, alunecă uşor ,pe obrazul drept al MÂNTUITORULUI, şi dispare ca prin topire când ajunge deasupra măsuţei cu cărţile sfinte.
Un GLAS, spune cu dragoste aşa :
"NĂDEJDEA - MI ESTE LA TINE, ŞI LA SFÂNTUL DUH !
(şi un alt Glas, corectează ):
"PREA DUH ! PREA SFÂNTUL DUH
"! Dragii mei, cu toţii ne punem nădejdea, în PREA SFÂNTA TREIME şi în PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU !
CREDINŢA, NĂDEJDEA ŞI DRAGOSTEA , sunt cele trei virtuţi, de care fiecare dintre noi, nu trebuie să se despartă niciodată, absolut niciodată !
Ca întotdeauna, cu dragoste şi cu preţuire, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu