PREDICA PARINTELUI CLEOPA ,LA DUMINICA A XXVII A DUPĂ RUSALII !

Predica la Duminica a XXVII-a dupa Rusalii
( Despre zavistie si fatarnicie )

Zavistia este maica uciderii si decit preadesfrinarea este mai rea
(Sfintul Ioan Gura de Aur, "Impartire de griu", Buzau, 1833, p. 164)

 

Iubiti credinciosi,

Ati auzit in Sfinta Evanghelie de azi, cum mai-marele sinagogii, din rivna pentru cinstirea simbetei, si-a ascuns zavistia si fatarnicia sa, zicind: Sase zile sint in care se cade a lucra. Deci in acele zile venind, vindecati-va, iar nu in ziua simbetei(Luca 13, 14). Vedeti, fratii mei, ce zavistie si fatarnicie acoperita? Vedeti ce viclenie ascunsa, sub rivna pentru lege? Oare credea el cele ce zicea? Oare erau in mintea si in inima lui cele ce avea pe buzele lui? Zavistia stapinea pe acest om, nu rivna pentru cele sfinte. Oare nu stia el ca Dumnezeu a rinduit simbata ca incetare de lucrul miinilor, iar nu incetarea lucrarii faptelor bune si, mai ales, vindecarea unei femei bolnave?

Niciodata Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos, nu a mustrat pe pacatosi asa de aspru ca pe carturari, pe farisei si pe legiuitorii fatarnici si plini de zavistie. Caci pacatosii cind se intorceau la pocainta din toata inima, cu mare mila si iubire ii primea Dumnezeu. Iar cind era invinuit de carturari si farisei ca umbla cu pacatosii si sta la masa cu ei, El le zicea: N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta (Matei 9, 13). Si iarasi: N-au trebuinta cei sanatosi de doctori, ci cei bolnavi(Matei 9, 12). Insa carturarilor le zicea:Vamesii si desfrinatele merg inaintea voastra intru Imparatia Cerurilor (Matei 21, 31), fiindca in inima lor Fiul lui Dumnezeu a vazut cele mai cumplite patimi, ca: mindria, zavistia, ura, viclenia, slava desarta, fatarnicia si altele multe de acest fel. Dar sa revenim la cuvintul nostru si sa vorbim despre zavistie si fatarnicie, de care v-am amintit.

Zavistia este patima cea mai cumplita, care, dupa invatatura Sfintilor Parinti se zice "nastere a diavolului" si mai rea decit insusi diavolul.

Pentru a arata ca zavistia este mai rea si decit diavolul, sa ne ducem cu mintea la imparatul Saul si la David. Saul zavistuia foarte mult pe David si cauta in tot chipul sa-l omoare. Pentru ce? Pentru ca David a ucis pe Goliat Filisteanul, vrajmasul de temut al poporului lui Israel (I Regi 17, 24), iar cind David se intorcea biruitor de la uciderea lui Goliat, au iesit femeile in intimpinarea lui David din toate cetatile lui Israel, cintind si jucind cu timpane, cu fluiere si alaute, si ziceau: Batut-au Saul cu miile si David cu zecile de mii. Si s-a miniat Saul foarte tare si nu a placut in ochii lui Saul cuvintul acesta si a zis: Lui David i s-au dat zecile de mii si mie numai mii? Si ce mai lipseste fara numai imparatia? Si s-a uitat rau Saul din ziua aceea la David (I Regi 18, 7-9). Si din ziua aceea, zavistuia Saul foarte pe David si cauta in tot chipul sa-l piarda, iar a doua zi a cazut duh rau de la Dumnezeu peste Saul si a ramas uimit in mijlocul casei lui. Si David cinta din harfa cu mina sa si gonea duhul rau de la Saul. Duhul rau auzind cintarea lui David, fugea de la Saul, dar zavistia din inima lui nu fugea, caci indata ce se trezea din chinurile duhului rau, lua sulita ca sa-l omoare pe David si David, ferindu-se din fata lui Saul, acesta a lovit cu sulita in peretele casei (I Regi 18, 10-11; 19, 9-10).

De aici oricine poate cunoaste ca zavistia este mai rea decit diavolul, deoarece diavolul fugea de la Saul, cind cinta David, dar nu si zavistia din inima lui.

Auzim si pe dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur care zice asa: "Zavistia este maica a uciderii si mai rea decit preadesfrinarea. Caci aceasta sta la om cit timp este robit de ea, iar tirania zavistiei biserici intregi a rasturnat si toata lumea a vatamat-o. Aceasta, cum am zis, este maica uciderii, caci a facut pe Cain sa ucida pe fratele sau (Facere 4, 8). Aceasta a facut pe Isav sa urasca si sa prigonesca pe fratele sau Iacov (Facere 27, 41). Aceasta a facut pe diavol sa insele pe om in Rai" (Sfintul Ioan Gura de Aur, op. cit., p. 168) (Facere 3, 1-5). Apoi continua: "Dar tu acum nu omori, ci mult mai multe si mai cumplite decit uciderea faci, caci te rogi ca fratele tau sa patimeasca cele de ocara si curse dinspre toate partile ii intinzi ca sa vatami pe fratele tau.

Deci, ori de miluiesti, ori de priveghezi, ori de postesti, cu acest scop te-ai facut mai necurat decit toti daca zavistuiesti pe fratele tau. Deci sa stii ca lucru rau este zavistia si lipsita de toata iertarea si mai cumplita si decit radacina tuturor rautatilor, ca iubitorul de argint atunci se bucura cind ia, iar zavistnicul atunci se bucura cind altul nu ia.

Diavolul zavistuieste numai pe om, iar dintre diavoli pe nici unul. Iar tu pe om zavistuiesti si impotriva celui de un neam cu tine stai. Si ce iertare vei dobindi? Care cuvint de indreptare vei da tu, cel ce, cind vezi pe fratele tau in indestulare, tremuri si te ingalbenesti in loc sa te veselesti? Deci aceasta sa intelegi, ca cela ce este zavistuit, se va trezi si mai stralucit se va face; iar zavistuitorul mai multe rele va aduna asupra sa... Pentru care pricina, spune-mi, zavistuiesti pe fratele tau? Ca a luat mare dar duhovnicesc? Si de la cine a luat, spune-mi? Au nu de la Dumnezeu?

Deci catre Acela primesti gindul zavistiei in inima ta, care a dat Darul? Vazut-ai de unde se trage raul si ce virf al pacatelor se face si cit iti sapa tie prapastia muncii? Si ce poate fi mai ticalos decit sufletul acela, care ieri era prieten cu prietenul tau si se impartasea cu el de cuvinte si de masa, apoi indata, pentru ca a vazut pe fratele sau slavindu-se, a aruncat de la sine masca prieteniei si a intrat sub fata vrajmasului, mai bine zis a turbarii!" (Sfintul Ioan Gura de Aur, op cit., p. 174).

Apoi zice: "Ce faci omule? Socotesti ca este de mare folos a surpa bunatatile aproapelui? Dar mai inainte de acelea, surpi pe ale tale". Si iar zice: "Macar semne de va face cineva, macar feciorie de ar avea, macar post sau culcare pe jos, si pentru faptele sale cele bune de va ajunge la ingeri, daca va avea aceasta boala si meteahna a zavistiei, va fi mai necurat decit toti" (Sf. Ioan Gura de Aur, op cit., Cuvint pentru zavistie).

Iubiti credinciosi,

Aceste cuvinte si invataturi pe care le-ati auzit pina aici, despre zavistie, nu sint ale mele, ci ale Sfintului si dumnezeiescului parinte Ioan Gura de Aur. De aceea ele sint vrednice de tinut minte cu toata evlavia, spre folosul nostru.

Si acum sa aratam citeva lucruri despre cea de-a doua patima, despre fatarnicie.

Mintuitorul nostru Iisus Hristos, descoperind aceasta blestemata patima in inima mai-marelui sinagogii, i-a zis: Fatarnicilor, fiecare din voi nu-si dezleaga simbata boul sau asinul sau de la iesle si il duce de il adapa? Dar pe aceasta fiica a lui Avraam, pe care a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cadea a o dezlega din legatura aceasta in ziua simbetei? (Luca 13, 15-16). Iata, fratii mei, cum stiutorul de inimi Iisus Hristos vadeste patima fatarniciei ce era incuibata in inima mai-marelui sinagogii si cu cita intelepciune ii arata lui si tuturor celor de fata, datoria sfinta de a ajuta pe cei bolnavi si de a-i scoate din primejdiile care vor fi, fara a tine seama ca este sarbatoare sau nu.

Ca spune: "Daca fiecare din voi dezleaga dobitocul sau sa-l duca la apa in ziua simbetei, apoi cu cit mai cuviincios si de nevoie este a dezlega un suflet din legatura satanei in ziua simbetei?" Si in alt loc a aratat ca nu omul s-a facut pentru simbata, ci simbata pentru om (Marcu 2, 27), aratind cit de mare cinste are omul de la Dumnezeu, fata de sarbatorile ce i s-au rinduit a le tine si ca mai mare este fapta milostivirii fata de om, decit insasi tinerea sarbatorii in care se cuvine bine a face.

Dar, fratii mei, este bine sa adincim mai mult cele despre fatarnicie. Sa stim ca "fatarnicia este un greu si cumplit pacat, care are ca radacina viclesugul, iar ca roade: minciuna, amagirea, maiestria, agoniseala cea rea, necinstea si vatamarea aproapelui" (Cazania, Bucuresti, 1857, p. 555). Dictionarul Noului Testament spune ca "omul fatarnic este nesincer, prefacut, mincinos si viclean" (Pr. Ioan Mircea, op. cit., p. 155). Iar in Sfinta Scriptura citim urmatoarele: oamenii fatarnici cinstesc pe Dumnezeu "numai cu buzele" (Isaia 29, 13; Ieremia 12, 2). Oamenii fatarnici nu fac cele ce zic (Iezechiel 33, 31). Oamenii fatarnici sint cucernici numai la aratare (II Timotei 3, 5). Oamenii fatarnici se ingrijesc numai de curatenia cea din afara (Matei 15, 2-6). Oamenii fatarnici sint observatori numai la lucrurile cele mici si neinsemnate (Matei 23, 23-24; Luca 11, 42). Iata pentru ce Mintuitorul nostru Iisus Hristos, ca un adevarat Dumnezeu si stiutor al inimilor a mustrat cu asprime pe carturari, pe farisei si pe legiuitorii poporului lui Israel, care erau bolnavi si orbiti foarte de aceasta blestemata patima si de atitea ori cu vaiul i-a amenintat, zicindu-le: Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici, ca inchideti Imparatia Cerurilor inaintea oamenilor ca nici voi nu intrati, nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati (Matei 23, 13). Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici, ca mincati casele vaduvelor si cu fatarnicie indelung va rugati. Pentru aceasta mai multa osinda veti lua (Matei 23, 14), si iarasi: Vai voua, carturarilor si fariseilor, ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei indoit decit voi (Matei 23, 15). Iar vazind orbirea lor spirituala, le zicea: Calauze oarbe (Matei 23, 16), Nebuni si orbi (Matei 23, 17), Serpi, pui de vipere (Matei 23, 33) si alte nume de ocara, prin care facea cunoscuta rautatea, viclenia si fatarnicia lor.

Daca luam aminte la invatatura Domnului din Sfinta Evanghelie, putem cunoaste ca nici un pacat nu a fost mustrat asa de aspru si amenintat cu vaiul si cu osinda vesnica, mai mult ca pacatul fatarniciei, pe care Mintuitorul l-a descoperit in inimile carturarilor, ale fariseilor si ale legiuitorilor poporului Israel. Dar pentru care pricina acest lucru? Pentru ca nici un pacat al firii omenesti nu este mai complicat cu alte multe pacate, ca fatarnicia. De aceea, Mintuitorul, in alt loc, acest pacat cumplit l-a asemanat cu aluatul, zicind: Feriti-va de aluatul fariseilor, care este fatarnicia (Luca 12, 1), caci precum aluatul dospeste toata framintatura, asa si pacatul fatarniciei strica si otraveste toata asezarea sufletului celui ce se imbolnaveste de acest pacat.

In continuare va voi spune doua istorioare, una despre zavistie si alta despre fatarnicie.

Imparatul Leon cel Intelept, stind odata de vorba cu niste filosofi crestini, aceia i-au spus ca pacatul zavistiei si al iubirii de argint sint egale in rautate. Iar imparatul a poruncit sa-i caute doi oameni care ar fi vatamati la suflet de aceste doua patimi. Cei trimisi de imparat au gasit ce cautau si le-au zis: "Va cheama imparatul sa va cunoasca si sa va dea cite un dar mare". Aceia s-au bucurat mult de aceasta chemare, nestiind la ce sint chemati. Si indata au venit. "Vreau sa fac mila cu voi si sa va dau cite un dar". Si a chemat mai intii pe iubitorul de argint si i-a zis: "Tie o sa-ti dau daruri mari, iar celui ce vine dupa tine ii vor da indoit decit tie. Ce vrei sa-ti dau?" Iar iubitorul de argint, stind putin pe ginduri, a zis: "Maria Ta, eu vreau sa-mi iei jumatate din averea mea!" Imparatul a tacut si i-a zis: "Du-te si sa vina celalalt (zavisnicul)". Si i-a zis si acelui: "Cere de la mine orice dar, insa sa stii ca celuilalt ii voi da indoit ca tie!" Iar omul cel zavistnic, gindin-du-se putin, a zis: "Maria Ta, mie sa-mi scoti un ochi!" Apoi chemindu-i pe amindoi, le-a zis: "Vai de voi, oameni blestemati, am facut cu voi o experienta si rau ati iesit inaintea mea amindoi! Mergeti si va indreptati viata prin spovedanie curata si prin pocainta adevarata, ca sa nu va pierdeti sufletele voastre!"

Apoi chemind pe filosofi le-a spus din cercare, cum iubitorul de argint a cerut sa i se ia jumatate din avere cu scopul ca celuilalt sa i se ia toata averea si sa nu aiba cumva mai mult decit el. Iar cel zavistnic, cum a cerut sa i se scoata un ochi, spre a-i scoate celui de-al doilea pe amindoi. Si a zis catre filosofi: "Acum am vazut ca mare dreptate aveti voi, ca zavistia si iubirea de argint, sint egale in rautate".

Iata si a doua istorioara. Un calugar se fatarnicea in toata vremea ca este sfint si, la aratare, postea mult si se infrina la toate, ca sa-l laude oamenii si ceilalti calugari; iar pe ascuns minca si bea mult si facea si alte rautati, ferindu-se de ochii oamenilor, ca sa nu afle rautatile lui.

Dar venind fara de veste peste el o boala grea si, apropiindu-se de moarte, a chemat pe calugari si pe frati la el. Si venind multi din soborul manastirii, a inceput a plinge cu amar si tremurind de frica, a zis catre dinsii: "Fratii mei, vai mie, caci eu impreuna cu voi de atitia ani petrecind, ma aratam ca sint mare postitor, dar acest lucru il faceam numai de fatarnicie, spre a fi laudat de voi si de oameni. Iar eu mincam pe ascuns si beam mult, si alte pacate grele am facut. Si iata acum sint dat spre mincare balaurului, care a legat picioarele si genunchii mei cu coada sa, iar capul lui la gura mea sta si asteapta sa smulga sufletul meu si sa-l duca la pierzare!" Si zicind acestea a murit.

Astfel, mare spaima a cuprins pe toti cei de fata, iar staretul acelor calugari, care venise si el acolo, a zis catre toti: "Vedeti, fratilor, cit de mare este prapastia pacatului fatarniciei si al mincarii pe ascuns?" (din Everghetinos, al Sf. Grigorie Dialogul, p. 129-131).

Iubiti credinciosi,

Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mintuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Timotei 2, 4). El ne-a invatat in Sfinta si dumnezeiasca Evanghelie, cum trebuie sa vietuim in aceasta lume si cum sa fie cuvintul nostru, fata de altii, cind a zis: Fie cuvintul vostru: da, da si nu, nu, iar ce este mai mult decit aceasta, de la cel viclean este (Matei 5, 37). Adica ce cugeta inima ta si simte inima ta aceea sa graiasca si gura ta. Ca daca una gindim si avem in inima si alta facem si vorbim sintem fatarnici si nu vom scapa de osinda. Acestea sint lucruri ale diavolului si ale fatarniciei, despre care zice Sfintul Apostol Iacob: Sa fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata (Iacob 5, 12).

Sa ne izbavim cu ajutorul lui Hristos si de pacatul ucigas de suflet al zavistiei care robeste si omoara multe suflete. De amindoua aceste pacate putem scapa numai prin multa rugaciune, prin deasa spovedanie, prin milostenie si cugetare la moarte. Sa cerem harul lui Dumnezeu in toate, sa ne rugam mereu, sa ne socotim mai pacatosi decit altii si sa iubim din inima pe toti.

Acestea intelegindu-le, fratii mei, sa ne rugam din toata inima noastra catre preamilostivul Dumnezeu, sa ne pazeasca de toate pacatele, dar mai ales de aceste doua patimi prea cumplite, adica zavistia si fatarnicia, ca sa ne mintuim sufletele noastre. Amin.