9 MARTIE - ACATISTUL CELOR 40 DE SFINTI MUCENICI !

                             .

      ACATISTUL Sfinţilor 40 de Mucenici !

( 9 MARTIE)

Rugaciunile incepatoare:

     In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
     Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

     Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
     Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

     Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.

      Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
      Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
      Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie Imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

      Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Apoi se zic Condacele si Icoasele:

Condacul 1

  Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de inchinătorii la idoli, veniţi să praznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu şi să cântăm: Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Icosul 1

  Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului, că suferind răbdaţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile laudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii! Pentru aceasta şi noi cântăm aşa: 

Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale Lui învăţături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ţi s-au deschis uşile Raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viaţa cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduinţele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioşi;
Bucură-te, în suferinţă cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruinţă multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârşit neruşinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neaplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristata;
Bucură-te, visteria lui Hristos cea nedeşartă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 2

  Voievodului ce vă îndeamna din porunca împăratului să aduceţi jertfă capiştii idoleşti, cu un gând i-aţi răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pământesc, întru razboaie aţi biruit pe vrăjmaşi, cu atât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veţi surpa şi veţi birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icosul 2

  Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinţi: una din două stă înaintea voastra să alegeţi: ori zeilor să aduceţi jertfe şi să luaţi mari daruri, ori nesupunându-vă să fiţi din oaste izgoniţi şi pedepsiţi, către care ei au răspuns că "Domnul se îngrijeşte de noi în cele de folos"; pentru aceasta le cântăm: 

Bucuraţi-vă, ostaşii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mucenici;
Bucuraţi-vă, răbdători de chinuri;
Bucuraţi-vă, cei binecredincioşi şi înţelepti;
Bucuraţi-vă, că aţi defăimat tăgăduinţele netrebnice;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe cei necredincioşi;
Bucuraţi-vă, că aţi luptat împotriva iernii;
Bucuraţi-vă, că aţi năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit mila şi dragostea Lui;
Bucuraţi-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi învrednicit de asemenea dar;
Bucuraţi-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 3
  De vreme ce singur mărturiseşti, au zis Sfinţii ostaşi voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubeşti pe noi căci eşti fără de lege şi de întunericul rătăcirii cuprins; ci mila lui Dumnezeu cel atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 3

  Mărturia Sfinţilor umplând de mânie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniţă. Iar sfântul Kyrion a zis către dansul că de la împărat nu ai stăpânire a ne munci, fără numai a cerceta plecările noastre. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă îndată i-a întemniţat; iar noi, cu evlavie, cântăm aşa: 

Bucură-te, Kyrion înţeleptule;
Bucură-te, al frăţiei apărătorule;
Bucură-te, al semeţiei învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credinţă cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale ;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trambiţă insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 4

  În temniţă şezând Sfinţii, înţeleptul Kriton nu înceta a-i povăţui zicând că precum cu un suflet şi cu un gând am vieţuit, aşa şi mucenicia să o săvârşim împreună; şi precum am plăcut împăratului celui muritor, aşa şi Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiţi şi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul 4

  Petrecând ostaşii închişi şapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de împăratul trimis, că să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoşa, mergând la înfăţişare, se rugau împreună citind psalmul lui David: "Dumnezeule, întru numele Tău mărturiseşte-ne şi întru puterea Ta ne judecă"; iar noi le cântăm acestea:

Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceata Sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râvnitoare;
Bucură-te, şi în trup cu un gând pătimitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrajmaşi vrednică învingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi pătimitoare;
Bucură-te, de eresuri straşnică prigonitoare;
Bucură-te, creştinilor veşnică apărătoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 5

  Stând Sfinţii înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: voi poate mai mari dregătorii aşteptaţi de la împăratul? eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veţi supune legilor ţării ca să jertfiţi zeilor. Iar Sfântul Candidus i-a răspuns: Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar şi trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul 5

  Îndată dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau şi tot asupra celor ce le azvârleau se întorceau, încăt se ucideau unii pe alţii. O, minune! strigau Sfinţii, întărindu-se în credinţă; iar noi le cântăm: 
Bucuraţi-vă, că aţi biruit pe satana;
Bucuraţi-vă, că aţi ruşinat pe Licie;
Bucuraţi-vă, că aţi uimit pe străjerii lui;
Bucuraţi-vă, că aţi îmbărbătat toată oştirea;
Bucuraţi-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucuraţi-vă, că aţi făcut a se minuna popoarele;
Bucuraţi-vă, că aţi luminat înţelegerea privitorilor;
Bucuraţi-vă, că aţi îngrozit pe închinătorii la idoli;
Bucuraţi-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucuraţi-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-au întors mulţi eretici la credinţă;
Bucuraţi-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 6

  Voievodul ruşinat văzându-se şi neştiind ce să mai zică, striga către popor că vrajitori sunt. Iar Sfântul Domnus i-a răspuns cu îndrăzneală, că Dumnezeu a voit ca feţele celor fără de ruşine ce hulesc pe Fiul Său, să se zdrobească, şi astfel să cunoască puterea lui Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul 6

  Şi iarăşi ducându-i pe Sfinţi la închisoare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: "Precum sunt ochii slugilor la mâna stăpânilor, aşa sunt ochii noştri către Domnul...". Atunci glasul Domnului a grăit către dânşii zicând: "Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este"; pentru aceasta să-i cinstim şi să zicem aşa: 
Bucuraţi-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi învrednicit de asemenea cinste;
Bucuraţi-vă, că v-aţi întărit prin putere de sus;
Bucuraţi-vă, că v-aţi socotit întocmai cu Apostolii;
Bucuraţi-vă, că cuvântul lui Dumnezeu s-a rostit către voi;
Bucuraţi-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât şi în temniţă;
Bucuraţi-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălăşluit;
Bucuraţi-vă, că biruitori v-aţi arătat cu puterea Crucii;
Bucuraţi-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Sa;
Bucuraţi-vă, cântăreţilor de cântări duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, organe bine răsunătoare;
Bucuraţi-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 7

  După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinţi, s-au dus ei din temniţă înaintea tiranilor, cărora le-au grăit aşa: Faceţi-ne nouă ce veţi voi, că suntem creştini şi nu ne vom închina zeilor vostri. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând şi la urechi şoptind. După care, iarăşi cu credinţă au strigat: Aliluia!

Icosul 7

  Neputând a suferi mai mult Agricola şi Licie defăimarea ce le făceau Sfinţii, au poruncit ostaşilor să-i lege şi să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare şi nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostaşi; ei însă cu faţă veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cântăm: 
Bucuraţi-vă, că aţi ieşit din cetele păgâneşti;
Bucuraţi-vă, că intraţi în legiunile cereşti;
Bucuraţi-vă, că vă gonesc voievozii întunericului;
Bucuraţi-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucuraţi-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucuraţi-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucuraţi-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucuraţi-vă, că puterea iadului se zdrobeşte de sfaturile voastre;
Bucuraţi-vă, că serafimii cântă şi prăznuiesc;
Bucuraţi-vă, că Agricola şi Licie se ocărăsc;
Bucuraţi-vă, că apele Sevastiei v-au spălat de păcate;
Bucuraţi-vă, că în ele aţi primit botezul;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 8

  După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupurile Sfinţilor îngheţaseră încăt se puteau frânge. Unul, însă, dîntr-înşii, nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credinţă, s-a despărţit de ceata cea sfântă şi a alergat la o baie pe care o făcuse voievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credinţa sa, dar toţi ceilalţi cu un glas ziceau: Aliluia!

Icosul 8

  Punându-se Sfinţii la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a încălzit văzduhul, gheaţa s-a topit şi apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceara de căldura focului; pentru care să cântăm Sfinţilor acestea:

Bucuraţi-vă, că aţi îmblânzit stihiile;
Bucuraţi-vă, că iezerul de gheaţă s-a topit;
Bucuraţi-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucuraţi-vă, că crivăţul şi-a schimbat puterea sa;
Bucuraţi-vă, că v-aţi izbăvit de iarna suferinţei;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit căldura Raiului;
Bucuraţi-vă, că din întuneric aţi ieşit la lumină;
Bucuraţi-vă, că lepra păcatelor s-a curăţit de pe voi;
Bucuraţi-vă, că Soarele dreptăţii v-a strălucit vouă;
Bucuraţi-vă, că dorinţa barbarilor a rămas ruşinată;
Bucuraţi-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucuraţi-vă, că aţi dobândit dumnezeiasca bunăvoinţă;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 9

  În acea vreme mai marele temniţei, văzând lumina şi uitându-se la cer, a văzut treizeci şi nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinţi şi înţelegând ca a patruzecea lipsea pentru acel ce se îndoise, a strigat către străjeri aruncându-se în iezer: şi eu mărturisesc pe Hristos de adevăratul Dumnezeu şi îi cânt Lui: Aliluia!

Icosul 9

   Cu această urmare a temnicierului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după râduiala de sus hotărâtă, diavolul nemaiputând răbda mărimea de suflet al lor, în chip de om se tânguia pe ţărmuri, zicând: Cum boierii de au lăsat nechinuiţi pe aceşti ostaşi semeţi până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind numele lor, cântăm: 

Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 10

  Iar a doua zi venind necuraţii tirani la iezer, au văzut pe Sfinţi vii şi nevătămaţi de asprimea gerului cu temnicierul dimpreună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostaşi pricina şi ei le-au povestit ceea ce urmase după lumină, şi cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos şi cântând: Aliluia!

Icosul 10

  Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal şi ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfarâme gleznele cu ciocane, care munca săvârşindu-se cu multă cruzime, maica unuia din Sfinţi ce se numea Meliton şi era tânăr foarte, întâmplându-se de faţă, cu jale mare îl imbărbăta, strigând către dânsul şi către ceilalţi:

Bucură-te, fiul meu cel iubit care astăzi te preaslăveşti;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înţeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învăţătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrajmaşi risipitor;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 11

  Când Mucenicii erau chinuiţi de ostaşi, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta: Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru este întru numele Domnului; şi aşa grăind şi-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icosul 11

  Dar după ce s-au săvârşit din viaţă ca nişte jertfe ale lui Hristos, voievozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinţilor în căruţe şi să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creştinilor nici o nădejde de mângâiere, neştiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea: 

Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei;
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împărăţilor;
Bucură-te, Atanasie, dulceaţa preoţilor;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinţei;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 12

  Şi după ce s-au săvârşit Sfinţii, acel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viaţă, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maica sa, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalţi, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum şi-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icosul 12

  Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaşte ale Mucenicilor. Că, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Şi în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopţii, ca nişte lumini strălucind, de unde i-au scos şi i-au aşezat la locuri de cinste, cântând: 

Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Agalae, bucuria celor întristaţi;
Bucuraţi-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucuraţi-vă, crini neveştejiţi ai Sevastiei;
Bucuraţi-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucuraţi-vă, că v-aţi încununat prin îngeri;
Bucuraţi-vă, că aţi surpat puterea idolească;
Bucuraţi-vă, că aţi sporit gloria creştinească;
Bucuraţi-vă, odraslele nemuritoare;
Bucuraţi-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceata prealuminată a Mucenicilor!

Condacul 13

  O, de trei ori fericită şi preanevinovată ceată a Mucenicilor! ţie ne rugăm, grăbeşte de întăreşte credinţa noastră cu ajutorul tău cel Sfânt, ca printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii şi de alte răutăţi, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 (   Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveştejite de durerea trupului , ...) si Condacul 1 (Apărătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei, ...).