ULUITOR ! AM FOST SMULSĂ DIN TRUP, ŞI DUSĂ ÎN IADUL DE SUB PĂMÂNT ! AICI , AM SALVAT O FETIŢĂ , DE LA CHINURILE LA CARE URMA SĂ FIE SUPUSĂ !

c                                    30  Iulie 2002 , ora 3,15 noaptea !
 Abia îmi terminasem Rugăciunea şi mă băgasem în pat.
Şi stând cu ochii închişi, aşteptând ca să adorm, s-a întâmplat altceva. Brusc, nu mai sunt în patul  meu, cu sufletul nu mai sunt în patul meu. Am fost smulsă din trup şi dusă  sub Pământ.
Şi când spun sub Pământ, mă refer la dincolo de Pământ; la trecerea prin tot Pământul  şi ieşirea  pe un alt tărâm.
Deci  pentru început ,am  fost dusă  pe o câmpie frumoasă şi verde, unde se jucau mulţi  copilaşi. 
Printre aceşti copilaşi, văd o fetiţă tare frumoasă; cam la 7 - 8 anişori. Este creolă la ten , bucălată, părul castaniu ,lung şi inelat, şi era cea mai vioaie si cea mai frumoasă dintre toţi copiii. Era sufletul lor, în joaca pe câmpie.
Brusc , apar mai multe persoane adulte, în mijlocul copiilor ! Aceste persoane se opresc în dreptul acestei fetiţe ,şi o iau cu forţa din mijlocul copiilor !
Fetiţa ţipă, se zbate, vrea să scape,dar nu avea nicio şansă , deoarece călăii o ţineau strâns. 
Copiii ţipă şi ei, plâng şi strigă :

                      " Au furat-o  pe Evi !
                        Au furat-o  pe Evi "!

Şi Îngerul pe care îl simţeam că este  cu mine, în dreapta mea, îmi spune :

                  " Ei cred că ,Iisus  are nevoie  de Jertfă "!

Glasul Îngerului dispare, nu-l mai simt în dreapta mea, şi în schimb îmi văd copilaşii mei, pe care îi am, numai că atunci erau mici ,până să meargă la şcoală. Au apărut brusc, ca prin Minune, cei doi copii ai mei. Îngerul nu mai era, dar aveam copilaşii mei lângă mine.
Fetiţa luată de la joacă ţipa, iar eu nu ştiam ce să fac, să merg după ea, sau să am grijă de copilaşii mei.
Până la urmă, le spun copiilor mei, staţi aici ,că eu vin repede !
I-am lăsat pe acea câmpie,departe de ceilalţi copii, şi într-o clipită m-am strecurat în adâncul Pământului. Treceam prin Pământ cu viteza gândului, şi nu era pământ, nu era ţărână, deşi eu intrasem în pământ când am început a coborâ; ci era un abur alb dens, precum norii, când trecem cu avionul printre ei.
Pe unde treceam fraţilor, zburam , mă strecuram ca dusă de vânt, prin orice gaură, vedeam numai Lacăte mari , de culoarea argintului alb.
Am ajuns pe o întindere de Pământ, care era parcelată, împrejmuită cu multă sârmă ghimpată; toate parcelele Pământului aveau Lacate mari, argintii. Pământul aici fraţilor, era ars circa 70 %, din ceea ce vedeam . Ars ca de foc, ca atunci când dăm foc la mirişte.
Pe lungimea lui, era ars pământul.
Doar pe ici pe colo ,se mai vedea câte un fir de iarba verde. 
Ajung la o căsuţă, care era dincolo de sârma ghimpată !
Îi văd pe cei care au luat fetiţa, o au încă în mâinile lor, dar eu nu puteam ajunge la ea, deoarece în această casă, erau numai câini.Dulăi mari de toate culorile, dar cei mai mulţi erau negri !
Doi câini se desprind de ceilalţi şi vin fioroşi spre mine. Văd nişte tineri în apropierea casei, ca niste soldaţi erau îmbrăcaţi. 
Doar unul dintre ei, m-au văzut acolo. Ceilalţi nu mă vedeau.
Câinele negru, se apropia de mine, şi-mi arâta colţii fioroşi. Şi atunci îl întreb pe acest tânăr care mă văzuse, cu puterea gândului îl întreb fără cuvinte, aşa :

                         "Ce  să  fac cu ei ?
                          Cum intru să scap fetiţa ?

Iar el îmi spune tot fără cuvinte  aşa :

                     "Strigă la ei, Hăis "!

Am strigat Hăis, şi am constatat că m-a păcălit, deoarece câinele negru a devenit şi mai agresiv şi mai ,mai, să mă apuce .
Văzînd aceasta, întorc privirea în jurul meu, ca să mă apăr cu ceva. 
Şi ca printr-o Minune, apar în stânga mea ,nişte ramuri  subţiri, ca de trandafir.
Şi Minunea acum se întâmplă ! Ramurile care apăruse din senin,în stânga mea, erau pline cu spini lungi şi groşi !
Dragilor, spinii erau exact ca şi cei din COROANA  DE  SPINI ai Mântuitorului, când a fost pe CRUCE  Răstignit .
Mă aplec şi apuc o ramură din aceea cu spini groşi şi lungi,  câinele negru era chiar în faţa mea, şi gata să mă muşte. Iar eu îmi zic :
Până la Hăis, ia să iau eu aceasta; şi ridic ramura cu spini de jos, privesc câinele negru în ochi, având ramura de spini în mâna stângă.
Câinele negru dispare  pur şi simplu , la fel cum şi ceilalţi câini dispar ca prin Minune, şi văd din nou câmpia verde cu acei copilaşi jucându-se, iar în mijlocul lor, era din nou fetiţa creolă şi bucălată, jucându-se ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat .
Evi, era foarte fericită, şi era din nou sufletul copiilor de joacă .
Iar eu dragilor, tresalt puternic cu trupul, se clatină la propriu şi patul, deschid ochii, şi am în minte tot firul călătoriei ,cu toate Minunile şi cu toate peripeţiile.
Am plâns de bucurie, de fericire, şi am ştiut că acea ramură cu spini lungi şi groşi, era din ramura Coroanei  de spini a Mântuitorului.
Iar acum , mi-a venit în ajutor ca să pot s-o salvez pe EVI, din ghearele acelor oameni, dacă se pot numi aşa, şi care credeau că aduce Jertfa Lui Iisus, dacă duceau copila ,acelor câini ucigaşi, acelor diavoli.
Să avem Credinţă şi Nădejde dragilor, să fim buni şi milostivi, să iubim pe Aproapele nostru, asa cum ne iubim pe noi, şi astfel vom dobândi un loc pentru veşnicie ,în Împărăţia Cerească !
                                 Cu dragoste, Maria.