Dragii mei,
În aceasta noapte ,am iesit in curte ca sa inchid poarta.Cand am ajuns la poarta si am privit Cerul senin ,a apărut din adâncul Cerului de noapte,o Coroana aurie,rupta ca din Soare.
O Coroana neasemuit de frumoasa si orbitor de stralucitoare.
Era Coroana Imparatului Ceresc,a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.Era mare ,cam cat o treime din Soarele de pe Cer.
La partea de sus Coroana avea numai Triunghiuri ca din aur orbitor de stralucitor, iar Coroana insasi,nu se poate descrie in cuvintele noastre lumesti si saracacioase.
.
Daca Soarele ar disparea de pe Cer dragilor, aceasta Coroana a Mantuitorului Hristos,ar straluci mai tare decat Soarele.
Nu este pentru prima oara cand mi se arata COROANA MANTUITORULUI HRISTOS,pe Cerul senin de noapte sau chiar de ziua.
Intr-alta zi dragilor, L-am vazut pe Insusi Iisus Hristos pe Bolta Cereasca, asa cum Il stim noi din Sfintele Icoane.
Iisus era doar bust ca trup, avea Sfanta Evaghelie in stanga Sa si ocupa o mare parte din Bolta Cereasca ,atat cat o puteam eu cuprinde cu privirea.
Desi eu eram pe balcon citind o Carte de Rugaciuni ziua in amiaza mare,IL vedeam pe MANTUITORUL de parca as mai fi avut un ochi in crestetul capului.
Nu-mi venea a crede ceea ce vedeam pe Cer, ziua in amiaza mare.
Am lasat Carticica de Rugaciuni,mi-am ridicat ochii spre Cer,si-L vad liber,cu ochii deschisi fiind,Il vad pe MANTUITORUL viu, era in carne si oase si privea spre mine, dar totodata in jos spre pămant.
Din ochii Lui IISUS, curgeau siruri de lacrimi in jos spre pămant.
Asa cum vedem noi ploaia cand cade ropotind,eu vedeam lacrimile MANTUITORULUI care cadeau una după alta ,una peste alta,iar in atingerea lor sau atunci cand cadeau pe pămant,lacrimile Domnului rasunau precum cristalul cel mai fin,cel mai de pret.
Fiecare lacrima sfanta,avea sunetul ei ca de cristal in cadere.
Totul a durat circa 10 -15 minute, spun aceasta deoarece,m-am ridicat in mod anume de pe scaun,ca sa ma asigur ca e totul real,am mers in casa,apoi am revenit si IISUS era tot acolo Sus pe Cer si plangea cu lacrimi ca de cristal.
Duminica in Sfanta Biserica dragilor,cand Părintele a iesit cu Sfintele Daruri iar strana canta "Am vazut Lumina Cea adevarata..", atunci deasupra Sfintei Icoane de pe peretele cu INVIEREA DOMNULUI, a apărut un Nor format din Lumini rotunde albe si orbitor de stralucitoare. Sa fi fost pana la 12-14 Lumini albe si stralucitoare,mari cat portocalele ,Lumini ce -au apărut si disparut precum un stol de pasari.
Dragii mei, Minunile se petrec la tot pasul ,doar ca, noi ca niste orbi nu le vedem si ca niste surzi nu le auzim.
Din puţina Credinta, ochii sufletului nostru nu se deschid. Trebuie sa ne intarim in Credinta,iar Credinta noastra sa fie fierbinte si-ntotdeauna statornica.
Daca avem Credinta si fapte bune nu avem, degeaba spunem ca-L iubim pe Dumnezeu,pentru ca nu este adevarat.
Credinta fratilor, trebuie insotita de fapte bune, de milostenie si de iubire faţă de Aproapele nostru.
Iata:
În aceasta noapte ,am iesit in curte ca sa inchid poarta.Cand am ajuns la poarta si am privit Cerul senin ,a apărut din adâncul Cerului de noapte,o Coroana aurie,rupta ca din Soare.
O Coroana neasemuit de frumoasa si orbitor de stralucitoare.
Era Coroana Imparatului Ceresc,a Mantuitorului nostru Iisus Hristos.Era mare ,cam cat o treime din Soarele de pe Cer.
La partea de sus Coroana avea numai Triunghiuri ca din aur orbitor de stralucitor, iar Coroana insasi,nu se poate descrie in cuvintele noastre lumesti si saracacioase.
.Daca Soarele ar disparea de pe Cer dragilor, aceasta Coroana a Mantuitorului Hristos,ar straluci mai tare decat Soarele.
Nu este pentru prima oara cand mi se arata COROANA MANTUITORULUI HRISTOS,pe Cerul senin de noapte sau chiar de ziua.
Intr-alta zi dragilor, L-am vazut pe Insusi Iisus Hristos pe Bolta Cereasca, asa cum Il stim noi din Sfintele Icoane.
Iisus era doar bust ca trup, avea Sfanta Evaghelie in stanga Sa si ocupa o mare parte din Bolta Cereasca ,atat cat o puteam eu cuprinde cu privirea.
Desi eu eram pe balcon citind o Carte de Rugaciuni ziua in amiaza mare,IL vedeam pe MANTUITORUL de parca as mai fi avut un ochi in crestetul capului.
Nu-mi venea a crede ceea ce vedeam pe Cer, ziua in amiaza mare.
Am lasat Carticica de Rugaciuni,mi-am ridicat ochii spre Cer,si-L vad liber,cu ochii deschisi fiind,Il vad pe MANTUITORUL viu, era in carne si oase si privea spre mine, dar totodata in jos spre pămant.
Din ochii Lui IISUS, curgeau siruri de lacrimi in jos spre pămant.
Asa cum vedem noi ploaia cand cade ropotind,eu vedeam lacrimile MANTUITORULUI care cadeau una după alta ,una peste alta,iar in atingerea lor sau atunci cand cadeau pe pămant,lacrimile Domnului rasunau precum cristalul cel mai fin,cel mai de pret.
Fiecare lacrima sfanta,avea sunetul ei ca de cristal in cadere.
Totul a durat circa 10 -15 minute, spun aceasta deoarece,m-am ridicat in mod anume de pe scaun,ca sa ma asigur ca e totul real,am mers in casa,apoi am revenit si IISUS era tot acolo Sus pe Cer si plangea cu lacrimi ca de cristal.
Duminica in Sfanta Biserica dragilor,cand Părintele a iesit cu Sfintele Daruri iar strana canta "Am vazut Lumina Cea adevarata..", atunci deasupra Sfintei Icoane de pe peretele cu INVIEREA DOMNULUI, a apărut un Nor format din Lumini rotunde albe si orbitor de stralucitoare. Sa fi fost pana la 12-14 Lumini albe si stralucitoare,mari cat portocalele ,Lumini ce -au apărut si disparut precum un stol de pasari.
Dragii mei, Minunile se petrec la tot pasul ,doar ca, noi ca niste orbi nu le vedem si ca niste surzi nu le auzim.
Din puţina Credinta, ochii sufletului nostru nu se deschid. Trebuie sa ne intarim in Credinta,iar Credinta noastra sa fie fierbinte si-ntotdeauna statornica.
Daca avem Credinta si fapte bune nu avem, degeaba spunem ca-L iubim pe Dumnezeu,pentru ca nu este adevarat.
Credinta fratilor, trebuie insotita de fapte bune, de milostenie si de iubire faţă de Aproapele nostru.
Iata:
Iacov 2:14-26 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)Credinţa şi fapta14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? 17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul[a]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! 20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică[b]? 21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. 23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă. Cu dragoste,Maria. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu