LA 5 DECEMBRIE 2013, SFÂNTUL SAVA CEL SFINŢIT !
VIAŢA SFÂNTULUI SAVA CEL SFINŢIT !
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit
Manastirea Sfantul Sava - Marea Lavra a Sfantului Sava - cunoscuta si sub denumirea locala de "Mar Saba", este o manastire greco-ortodoxa din Pustiul Iudeii, Israel. Manastirea este asezata pe defileul Paraului Cedrilor - Chedron sau Wadi en-Nar - care porneste de la poalele muntelui pe care se inalta orasul Ierusalim; locul se afla la noua mile spre est de Betleem, de unde si porneste drumul.
Pornind initial de la o singura chilie si ajungand mai apoi la sute de chilii, asezamantul sihastresc din Pustia Iudeii a devenit un imens centru religios al lumii ortodoxe. Manastirea a fost intemeiata de catre Sfantul Sava cel Sfintit in anul 478, ca asezamant al calugarilor anahoreti din jurul sau.
Manastirea din Pustiul Iudeii, cunoscuta initial drept Marea Lavra, a influentat puternic dezvoltarea serviciilor religioase si a cultului Bisericii Ortodoxe. In aceasta privinta este renumit "Tipicul Sfantului Sava cel Sfintit", care cuprindea mai toate randuielile de slujbe savarsite in biserica.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - istoric
Manastirea Sfantul Sava a luat fiinta in secolul al V-lea si s-a dezvoltat in jurul chiliei Sfantului Sava, localizata in peretele de piatra din partea stanga a Paraului Cedrilor, la mica distanta de Ierusalim.
Comunitatea monahala din jurul marelui nevoitor Sava traia o viata de puternica rugaciune, calugarii vietuind in chilii sapate in piatra (mici deschizaturi in peretele de piatra). Acesti calugari s-au strans in jurul parintelui, gasind in acesta un adevarat conducator duhovnicesc si lucrator al rugaciunii neincetate.
Initial, ucenicii Sfantului Sava si-au sapat si randuit chiliile in roca bruta din jurul chiliei parintelui. Chiliile ucenicilor se intindeau pe o distanta de aproximativ doi kilometri, in jurul actualei manastiri. Mai tarziu, ei se vor uni intr-o manastire cu viata de obste.
Crescand numarul vietuitorilor, multe dintre aceste chilii au fost marite si transformate in asezaminte cu mai multe camere, cu chilii mai mici de rugaciune si cu capele. In cadrul lucrarilor arheologice, intreprinse pe la sfarsitul secolului al XX-lea, s-au cercetat si conservat in jur de 45 de astfel de chilii, din jurul Marei Lavre a Sfantului Sava.
Cu timpul, doua biserici au fost construite in varful peretelui de piatra, pe marginea rapei. Acestea au strans in ele toti calugarii si ucenicii din chiliile imprastiate in jur, toti traind ca si inainte, in mare nevointa si rugaciune.
In biblioteca din Manastirea Sfantul Sava se pastreaza un codice cu inscriptia care confirma ca Manastirea Sfantul Sava, ctitorita de Imparatul Iustinian al Bizantului, a fost refacuta "dupa staruintele domnilor Valahiei" si cu banii lor. Pentru refacerea manastirii, domnitorul Neagoe Basarab l-a trimis cu bani pe egumenul Ioachim Valahul, care traia de multa vreme la Manastirea din Sinai.
Dintr-o scrisoare trimisa de calugarii romani de la Manastirea Sfantul Sava domnitei Ruxandra, sotia domnitorului Alexandru Lapusneanu si fiica lui Petru Rares, aflam de generozitatea domnului roman. Piosenia domnitorilor romani s-a exprimat in numeroasele danii prin care manastiri si sate romanesti erau "inchinate" Bisericii Sfantului Mormant, sau altor asezaminte religioase din Tara Sfanta.
Astazi, complexul monahal din Pustiul Iudeii pastreaza inca cele doua biserici, alaturi de Mormantul Sfantului Sava cel Sfintit, localizat in curtea ce le separa. Pe langa cele doua biserici, manastirea mai are si cateva capele, o trapeza si o bucatarie, o magazie si o mare cisterna pentru apa - sapata in piatra, alaturi de multe chilii sapate in piatra, pentru calugari. De ziua de praznuire a Sfantului Sava cel Sfintit, la 5 dcembrie, manastirea se umple de credinciosi din toata lumea.
Biserica centrala a manastirii este inchinata Maicii Domnului. Cea de-a doua biserica, construita intr-o pestera si numita initial "Theoktistos", este inchinata astazi Sfantului Ierarh Nicolae. Pe langa cele doua biserici mari ale manastirii, aceasta mai pastreaza si o serie de capele, unele dintre ele fiind de o seama cu primele chilii ale Sfantului Sava.
Capelele manastirii sunt urmatoarele: Capela Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Capela Sfantul Ioan Gura de Aur (acestea au fost infiintate in doua dintre vechili chilii ale manastirii, sapate de primii ucenici), Capela Sfantul Ioan Damaschin (aceasta mai este inchinata si Sfantului Ioan Botezatorul, insa numele ii vine de la faptul ca aici a vietuit Sfantul Ioan Damaschin, pe la inceputul secolului al XVIII-lea; tot in acest loc el a fost tuns in monahism, primind si harul Preotiei), Capela Sfantul Gheorghe si Capela Sfintii Arhangheli. Ultima capela este relativ noua, ea fiind construita abia pe la jumatatea secolului al XX-lea, de catre Parintele Arhimandrit Serafim.
  |
Aceasta manastire este considerata a fi printre cele mai vechi din lume, fiind printre putinele locasuri cu viata neintrerupta de rugaciune si cu pastrarea intocmai a traditiilor sfinte. O trasatura particulara a manastirii este aceea ce in ea nu au acces femeile, ci doar barbatii. Femeile pot merge doar la "Turnul Femeilor", de unde pot privi o panorama a manastirii. Pentru a le mangaia pe acestea, un parinte scoate la poarta manastirii Moastele Sfantului Sava, ele putand sa se inchine si sa le sarute.
Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit
Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit s-a nascut in Capadocia, in mitropolia Cezareei, intr-un sat ce se numea Mutalasc. Datorita sfantului vlastar rasarit din acesta, satul a devenit in scurt timp unul dintre cele mai renumite si importante din zona, depasind chiar si localitatea Armatem, care a odraslit pe dumnezeiescul Prooroc Samuel.
Parintii fericitului Sava se chemau Ioan si Sofia si erau de bun neam si binecredinciosi. Pe cand era pruncul de cinci ani, s-au dus parintii lui in Alexandria, la slujba imparateasca, pentru ca Ioan era ostas. Prin pronia lui Dumnezeu, Sava a ramas cu averea parintilor la Eremia, fratele mamei sale. Si intrucat Eremia avea o femeie cu narav rau si sfadnica, suparandu-se copilul, s-a dus la Grigorie, fratele tatalui-sau, care vietuia intr-alt sat, ce se numea Scanda, pentru care pricina s-a ridicat vrajba intre unchii lui.
Parintii lui zabovind multa vreme in Alexandria, Eremia si cu Grigorie se certau intre dansii, caci fiecare dintr-insii voia sa-l aiba la el, nu atat pentru ca il iubeau pe copil, pe cat ca sa fie partas avutiei tatalui sau.
Fericitul copil, avand intelegere de batran si vazand galceava si sfada unchilor lui, s-a lepadat de toata averea parintilor si a mers in Manastirea lui Flavian, ce era departe de satul Mutalasc ca de douazeci de stadii, a luat chipul ingeresc, fiind atunci abia de opt ani. Vietuind acolo, a invatat repede Psaltirea si celelalte Sfinte Scripturi si sporea in fapte bune, luand aminte la randuiala monahiceasca.
Nu dupa multa vreme impacandu-se intre dansii, unchii fericitului Sava au venit la dansul in manastire si au inceput a-l razvrati, sfatuindu-l sa iasa din acea sfanta ograda si sa-si ia femeie cu care sa vietuiasca in averea parinteasca. El nu asculta de unchii sai si sfatul lor cel inselator il lepada, zicand: "Eu fug ca de un balaur de acei care imi poruncesc a ma lepada de calea lui Dumnezeu. Pentru ca ma tem ca nu cumva, cu vorba lor cea rea, sa-mi strice obiceiurile mele bune si apoi sa aduc asupra mea blestemul cu care blestema proorocul pe cei care se dedau la indaratnicii, despre care zice: Blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale." Cu aceste cuvinte izgonind de la dansul pe unchii sai, se sarguia in mai mari nevointe, cu osteneli si infranari chinuindu-si trupul si robindu-l pe el duhului.
La varsta de 18 ani, sfantul a plecat in Palestina, alaturandu-se marilor nevoitori Eftimie si Teoctist - Euthymius si Theoctistus. Dupa multi ani de nevointe si nespuse bucurii duhovnicesti, Sfantul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiasca, vestindu-i despre mutarea sa ce avea sa fie in curand. Culcandu-se in chilia sa, a chemat pe toti parintii si fratii si le-a dat sarutarea cea mai de pe urma, punandu-le egumen in locul sau pe un barbat vrednic, cu numele Melit, poruncindu-i sa pazeasca fara vatamare toate asezamintele manastirii date de dansul. Apoi au trecut patru zile, negustand nimic, nici vorbind cu nimeni.
Iar in seara sambetei, cerand Preacuratele Taine si impartasindu-se, a zis cuvantul cel mai de pe urma: "Doamne, in mainile Tale imi dau duhul meu". Si asa s-a savarsit in ziua de 5 decembrie 532. Deci, vietuind 94 de ani, a trecut la viata cea neimbatranita, petrecandu-l ingerii lui Dumnezeu si sfintii mucenici.
Dupa aceea, indata s-a auzit in toate hotarele Ierusalimului despre adormirea cuviosului si s-au adunat de prin toate lavrele si manastirile multime mare de monahi si a venit patriarhul cu episcopii si cu dregatorii cetatii. Cantandu-se cele de ingropare s-a pus trupul lui cu cinste, intre amandoua bisericile.
In secolul al XII-lea, trupul Sfantului Sava a fost luat de cruciati si dus in Venetia. Acesta a fost adus inapoi in manastire abia dupa intelegerea dintre Papa Paul al VI-lea si Patriarhul ortodox grec Atenagora - Athinagorus, in cadrul vizitei papei in Tara Sfanta, in anul 1965. Sfintii Cuviosi Parinti ucisi in Pustiul Iudeii, in Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, sunt praznuiti la data de 20 martie.
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - Tipicul Sfantului Sava
Pe masura ce manastirea crestea, s-a simtit nevoia tot mai mare de o randuiala exacta a sfintelor slujbe. Randuielile si traditiile monahale practicate de catre comunitatile monastice din Palestina, Egipt si Anatolia, cat si cele intalnite in Biserica mare din Ierusalim, au fost adunate si puse la un loc de catre Sfantul Sava cel Sfintit. Rezultatul muncii sale s-a concretizat in extrem de valoroasa carte "Tipicul Sfantului Sava cel Sfintit". Aceasta se numeste cu numele complet de "Slujbele Marii Lavre din Ierusalim (Manastirea Sfantul Sava) scrise de catre de-Dumnezeu-purtatorul Parintele nostru Sfantul Sava".
In scurt timp, Tipicul a fost preluat si aplicat de mai toate Bisericile Ortodoxe. Acesta a fost dezvoltat in cadrul secolelor al VII-lea si al VIII-lea, iar mai tarziu a fost imbinat cu cele provenite din Palestina si Constantinopol. Tipicul Sfantului Sava, dezvoltat si completat, a fost preluat definitiv prin secolul al XV-lea, el inlocuind Tipicul de laManastirea Studion, din Constantinopol. In anul 1545, acesta avea sa fie primul Tipic tiparit.
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu