SFANTA EVANGHELIE DIN MAREA SI SFANTA ZI DE MARTI !

Sfânta Evanghelie după Matei Capitole:1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17  18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 Capitolul 25 1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare,  care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea  mirelui. 2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci  înţelepte. 3. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu  sine untdelemn. 4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase,  odată cu candelele lor. 5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. 6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată,  mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! 7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi  au împodobit candelele lor. 8. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte:  aţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele  noastre. 9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând:  Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi  nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi  cumpăraţi pentru voi. 10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele  şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa  -a închis. 11. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare,  zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. 12. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă:  Nu vă cunosc pe voi. 13. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici  ceasul când vine Fiul Omului. 14. Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. 15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul,  fiecăruia după puterea lui şi a plecat. 16. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a  lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. 17. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. 18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă  în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. 19. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi  şi a făcut socoteala cu ele. 20. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi,  a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat  cu ei. 21. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, este puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi  pune; intră întru bucuria domnului tău. 22. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne,  doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat  cu ei. 23. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă,  peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi  pune; intră întru bucuria domnului tău. 24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant,  a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care  seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai  împrăştiat. 25. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul  tău în pământ; iată ai ce este al tău. 26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană  şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi  adun de unde n-am împrăştiat? 27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi,  şi eu,  venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. 28. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece  talanţi. 29. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de  la cel ce n-are şi ce are i se va lua. 30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul el mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea  dinţilor. 31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii  îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. 32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va  despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul  oile de capre. 33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a  stânga. 34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui:  Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi  împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat  am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi  M-aţi primit; 36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne,  când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit,  sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi  am venit la Tine? 40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei:  Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia  dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. 41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la  Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este  gătit diavolului şi îngerilor lui. 42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc;  însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; 43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi  îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. 44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când  Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol,  sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă:  Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici,  nici Mie nu Mi-aţi făcut. 46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii  la viaţă veşnică.

SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MARŢI (Denia de luni seara)

În Sfânta şi Marea Marţi se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim şi Se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, şi în acelaşi timp, spre a ne învăţa să fim pregătiţi oricând înainte de sfârşitul vieţii.

Domnul a vorbit mult despre fecioare şi despre femei - şi fecioria are mult merit şi este într-adevăr cinstită; dar pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai cu seamă de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci dintre ele Ie numeşte înţelepte, căci împreună cu fecioria au avut şi îmbelşugatul untdelemn al milosteniei.

Pe celelalte cinci Ie numeşte nebune, căci, deşi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură şi milostenia. Deci sunt numite nebune chiar dacă au săvârşit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai importantă, aşa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi, au adormit toate fecioarele, adică au murit.

In adevăr moartea se numeşte somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care aveau untdelemn din belşug au intrat cu Mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belşug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înţelepte, deşi voiau, n-au putut să Ie dea untdelemn în clipa intrării, aşa că le-au răspuns zicând: «Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceţi-vă Ia cei ce vând - adică la săraci - şi cumpăraţi». Dar nu era uşor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putinţă. Acelaşi lucru îl arată învederat Iisus şi în parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină şi, bătând în uşă, strigă aşa: «Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!». Iar însuşi Domnul Ie dă acest răspuns înfrico­şător zicându-le: «Duceţi-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veţi putea vedea pe Mire dacă nu aveţi ca zestre milostenia?».

Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinţi să se aşeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neştiute sunt ziua şi ceasul sfârşitului vieţii. Tot astfel prin istoria vieţii lui Iosif, să trăim în curăţie, iar prin minu­nea uscării smochinului, să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom griji de celelalte, şi mai cu seamă de miloste­nie, nu vom intra cu Hristos în odihna veşnică, ci vom fi întorşi ruşinaţi. Şi în adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfinţenie şi mai plin de ruşine decât ca fecioria să fie biruită de bani.

Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înţelepte, rânduieşte-ne în aleasa Ta turmă şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

În a doua zi din Săptămâna Patimilor, la Denia din Marţea Mare, Sfinţii părinţi au rânduit să se citească două teme religioase din Evanghelie: prima temă din seara acestei Denii ne pregăteşte sufleteşte pentru venirea Mântuitorului prin parabola Celor zece fecioare.

A doua temă religioasă, Înmulţirea talanţilor, îl îndeamnă pe fiecare credincios cum să folosească darurile primite de la Dumnezeu şi cum să le înmulţească în folosul său, dar şi al semenilor.

Parabola Celor zece fecioare

În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănătoare cu o nuntă. Însuşi Hristos se numeşte pe Sine Mirele, Apostolii sunt prietenii Mirelui, iar Biserica este mireasa lui Hristos.

În această pildă care se citeşte la Denia din Marţea Mare, referindu-se la parabola Celor zece fecioare, Mântuitorul arată că Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu cele zece fecioare care au plecat la nuntă. Fiecare şi-a luat candela şi a ieşit în întâmpinarea Mirelui. Însă, cinci dintre fecioare au fost nechibzuite şi au uitat să umple candelele cu untdelemn şi de aceea lumina acestora s-a stins înainte de venirea Mirelui. Atunci ele au hotărât să plece să cumpere ulei; pentru că au întîrziat, mirele nu le-a mai primit, deoarece veniseră prea târziu.

În schimb, cele Cinci fecioare înţelepte l-au întâmpinat pe Mire, care este Domnul Hristos, cu candele pline de untdelemn şi au intrat cu el în camera nunţii şi s-au bucurat. Fecioarele înţelepte erau renumite pentru credinţa lor şi l-au întâmpinat pe Iisus cu „uleiul milosteniei, smereniei şi luminii". Fiecare faptă demnă de laudă - virtutea fecioriei şi credinţa- simbolizează o candelă călăuzitoare pe drumul spre lumină. Candela plină cu ulei înseamnă evlavia însoţită de milostenie.

Parabola aminteşte că fecioarele neînţelepte (nebune, cum le numeşte Evanghelia lui Matei) au uitat ce este milostenia şi candela fiecăreia dintre ele era goală. Fără candela aprinsă (făclia credinţei), nimeni nu vede drumul spre Iisus, spre "Cămara Mirelui". În Marea şi Sfâna zi de Marţi, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze drumul spre credinţă şi spre fapte bune de milostenie.

Pilda celor zece fecioare, adusă în atenţia noastră de Mântuitorul Iisus, ne îndeamnă la priveghere: „Vegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi când vine Fiul Omului (Matei: 25, 13)". Sfânta zi de Marţi din Săptămâna Patimilor ne binecuvântează cu un îndemn călăuzitor: să-l aşteptăm totdeauna pe Mirele ceresc cu fapte bune şi cu inima iubitoare, luând mereu aminte la datoriile noastre.

„Prin această parabolă, Biserica îi îndeamnă pe toţi credincioşii să se pregătească duhovniceşte prin post, prin rugăciune şi milostenie pentru a-L întâmpina cu bucurie sfântă pe Mântuitorul sufletelor noastre", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.

Pilda înmulţirii talanţilor

A doua pildă, a înmulţirii talanţilor, amintită în Sfânta şi Marea Marţi, îndeamnă la folosirea eficientă a tuturor darurilor primite de fiecare creştin de la Dumnezeu. Creştinul trebuie folosească aceste daruri şi să le îmbogăţească, pentru folosul său şi al semenilor : Un om mai înstărit a plecat pentru o vreme din localitatea natală.

La plecare şi-a chemat slugile şi le-a dăruit bani : unuia- cinci talanţi, altuia-doi talanţi şi celui de- al treilea-un talant. Când a revenit acasă, şi-a chemat slugile şi le-a întrebat cum au valorificat banii. Cel care a primit cinci talanţi a mai câştigat încă cinci talanţi; cel care a avut doi talanţi i-a înmulţit şi el câştigând tot pe- atât,; în schimb, cel care a avut un talant l-a îngropat în pământ şi n-a câştigat nimic. Celor două slugi stăpânul le-a mulţumit şi s-a bucurat de câştigul adus; cel care a îngropat talantul a fost mustrat cu asprime de stăpân, iar banul lui a fost dăruit celui care a câştigat mai mult. Pilda aceasta ne învaţă că, pentru fiecare dar primit, avem datoria să-l folosim şi să-l înmulţim.

Dumnezeu le împarte unora mai multe daruri, iar altora mai puţine. De aceea, Dumnezeu aşteaptă mai mult de la cei care au primit mai multe daruri, iar de la ceilalţi, care au primit mai puţine daruri, Dumnezeu aşteaptă ca ei să împlinească atât cât poate face fiecare credincios în parte.

Credincioşii trebuie să nu uite că omul leneş ţine darurile îngropate şi nu le foloseşte nici pentru sine, nici pentru semeni, iar acest refuz de a le înmulţi este un mare păcat, pe care Dumnezeu îl pedepseşte.

Tradiţii în Marţea Mare

Marţea Mare este ultima zi când se mai prestează muncă la câmp, când se spală şi se face curăţenie generală în gospodării. Gospodarii curăţă curţile, adună toate gunoaiele şi repară gardurile.  În Marţea Mare, candela trebuie să ardă toată ziua.