DENIA DE DUMINICĂ SEARA !

SFANTA SI MAREA ZI DE LUNI – Denia de duminica seara !

In Sfanta si Marea luni se face pomenire de fericitul Iosif 

cel preafrumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul

 Domnului.

De astazi incep Sfintele Patimi ale Domnului nostru 

Iisus Hristos. Inainte de altele, este luat ca preinchipuire a

 Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, nascut din Rahila. Invidiat de fratii sai din pricina

 unor visuri, a fost ascuns mai intai intr-o groapa. Tatal lui este inselat 

de fiii lui printr-o haina muiata in sange, spunandu-i-se ca

 a fost rapit si a fost mancat de fiare salbatice. In urma a fost vandut ismailitilor cu treizeci de arginti, iar acestia la randul lor il vand lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului.

Pentru ca stapana lui s-a maniat pe el din cauza curateniei tanarului, ca n-a voit sa savarseasca nelegiuirea, a fugit lasand in mana ei haina sa. Ea l-a grait de rau stapanului sau, asa ca Iosif a capatat temnita grea si lanturi. Apoi, in urma talmacirii unor visuri, a fost scos din inchisoare, infatisat faraonului si a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul impartirii graului a fost cunoscut iarasi de fratii sai. Traind intr-un chip minunat toata viala lui, a murit in Egipt si s-a aratat un om mare prin intelepciune, pe langa alte fapte bune ale sale.

Iosif este preinchipuirea lui Hristos. Si Hristos a fost invidiat de iudeii cei de acelasi neam cu el, a fost vandut de ucenicul lui cu treizeci de arginti, a fost inchis intr-o groapa intunecoasa, in mormant. Sculandu-se de acolo prin El insusi imparateste peste Egipt, adica peste tot pacatul, il invinge cu putere, conduce toata lumea si ca un iubitor de oameni ne rascumpara prin darea hranei celei de taina, dandu-se pe El insusi pentru noi si ne hraneste cu painea cereasca, cu trupul Lui cel purtator de viata.

Pentru acesata pricina facem in aceasta zi pomenire de preafrumosul Iosif.

In aceeasi zi mai facem pomenire si de smochinul cel care s-a uscat, pentru ca dumnezeiestii evanghelisti Matei si Marcu adauga dupa intampinarea Domnului cu stalpari in Ierusalim aceasta minune. Marcu spune: “Iar a doua zi iesind ei din Betania, Domnul a flamanzit. Si vazand un smochin de departe, avand frunze, a mers sa vada de va gasi ceva in el. Venind la el, n-a gasit nimic decat frunze, ca nu era inca vremea smochinelor. Si a zis Iisus smochinului: Nimeni sa mai manance rod din tine in veac.” Iar Matei spune: “Iar a doua zi intorcandu-se in cetate a flamanzit. Si vazand un smochin langa cale, a venit la el si n-a gasit nimic in el decat numai frunze. Si a zis lui: In veci sa nu se mai faca rod in tine. Si indata s-a uscat smochinul”.

Sinagoga iudeilor este un smochin, in care Mantuitorul n-a gasit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat si legea de la ei si i-a facut cu totul netrebnici.

Dar daca cineva ar intreba: Pentru ce oare un pom neinsufletit s-a uscat prin blestem daca n-a gresit cu nimic?
Unul ca acestia sa afle ca iudeii care-L vedeau pe Hristos ca facea tuturor totdeauna bine si ca n-a facut nimanui nici cel mai mic rau, socoteau ca are numai puterea de a face bine si niciodecum puterea de a face rau. Dar Stapanul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut sa arate asupra oamenilor ca poate face rau. Ca sa convinga deci poporul cel nerecunoscator ca are putere indestulatoare si spre a pedepsi, ca un bun nu vrea sa-si arate puterea Sa de a pedepsi cu omul, ci cu ceva care are o fire neinsufletita si nesimtitoare.

Mai este insa si o pricina tainica a uscarii smochinului ajunsa pana la noi din batrani intelepti, dupa cum zice Isidor Pelusiotul. 

Pomul calcarii poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui si-au facut acoperamant stramosii nostri calcatori de porunca. Din pricina ca n-a fost blestemat atunci a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni ca sa nu mai faca rod, care este pricina pacatului. Iar ca pacatul se aseamana cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceata placerii, lipiciunea pacatului, iar in urma usturimea si iutimea constiintei.

Istoria smochinului a fost asezata aici pentru a ne indemna la umilinta, dupa cum istoria lui Iosif a fost asezata pentru a ne infatisa pe Hristos.. Fiecare suflet lipsit de orice roada duhovniceasca este un smochin. Daca Domnul nu gaseste in el odihna, a doua zi, adica dupa viata aceasta de acum, il usuca prin bluestem si il trimite in focul vesnic. Smochinul uscat din Sfanta Evanghelie este ca un stalp cu totul uscat, care ingrozeste pe cei care nu fac rod potrivit de virtute.
Pentru rugaciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.