Aducerea moastelor Sfantului Arhidiacon Stefan Sfantul Arhidiacon Stefan este pomenit in fiecare an pe 27 decembrie. Pentru ca a proclamat intr-un mod public si solemn divinitatea Mantuitorului, a fost dat mortii. Moastele Sfantului Arhidiacon Stefan au fost duse spre ingropare de catre Gamaliel, in satul Cafargamala, de langa Ierusalim. Gamaliel, renumitul invatator al legii evreiesti, va primi credinta in Hristos si tot el va fi cel care il va inmormanta si pe Nicodim, prietenul lui Stefan, care a plans la mormantul Sfantului Stefan pana a murit. Dupa sute de ani, Gamaliel s-a infatisat de trei ori in vis lui Lucian, preotul din Cafargamala. Miscat de visul lui, Lucian s-a dus la Patriarh si luand binecuvantare, a venit cu oameni si a dezgropat oasemintele sale. Moastele Sfantului Mucenic si Arhidiacon Stefan au fost mutate cu procesiune in Sion si inmormantate intr-o biserica ridicata de boierul Alexandru. Cand acest boier a murit, i s-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu cel al sfantului si a fost ingropat langa mormantul Sfantului Stefan. Iuliana, sotia boierului Alexandru, dorind sa ia trupul barbatului ei si sa-l duca in tara sa, la Constantinopol, fiind cuprinsa de pronia dumnezeiasca a lasat sicriul sotului, si varsand multe lacrimi, a luat racla sfantului. Racla a fost asezata de imparatul Constantin in palatul imparatesc.
Aducerea moastelor Sfantului Mucenic si Arhidiacon Stefan
Sfantul Arhidiacon Stefan fiind ucis cu pietre de catre evrei, cinstitul lui trup a stat neingropat o zi si o noapte, fiind aruncat spre mancarea cainilor, a fiarelor si a pasarilor; insa nimic nu s-a atins de dansul, pentru ca Domnul il pazea pe el. Iar in a doua noapte, Gamaliei, slavitul invatator de lege al Ierusalimului, cel ce se pomeneste in Faptele Apostolilor, care incepuse a se pleca spre dreapta credinta in Hristos si se aratase in taina prieten al Sfintilor Apostoli, a trimis barbati cucernici ca sa ia pe ascuns trupul intaiului mucenic, si l-a dus in satul sau, care, dupa numele lui, se chema Cafargamala, adica satul lui Gamaliel. Acel sat era departe de Ierusalim ca la douazeci de stadii si acolo i-a facut Sfantului Stefan cinstita ingropare, punandu-l intr-o pestera, in mormantul sau cel nou. Dupa aceea Nicodim, boierul evreiesc care venise noaptea la Domnul Hristos, plangand deasupra mormantului Sfantului Stefan, s-a mutat catre Domnul; si tot acolo aproape de mormantul mucenicului a fost ingropat de Gamaliel. Dupa aceasta si Gamaliel, primind Sfantul Botez impreuna cu fiul sau Aviv si vietuind catava vreme cu buna placere in buna cinstire crestineasca, s-a sfarsit. Deci in aceeasi pestera, langa mormantul lui Stefan si a lui Nicodim, i-au ingropat pe amandoi. Si trecand multi ani si pierind chinuitorii care mult au prigonit Biserica lui Hristos, a sosit imparatia crestineasca, prin luminarea marelui Constantin; si, facandu-se alinare Bisericii si dreapta credinta stralucind pretutindenea, s-au aflat prin dumnezeiasca descoperire cinstitele moaste ale Sfantului Intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan si langa dansul moastele barbatilor celor de Dumnezeu placuti, ale lui Nicodim, Gamaliel si Aviv. Si le-a aflat pe ele preotul satului acela, cu numele Luchian, dupa o aratare ce i s-a facut lui in acest chip: In noaptea unei vineri, in ceasul al treilea, odihnindu-se el, i s-a aratat in vedenia visului un barbat batran, inalt la stat, bineincuviintat si infrumusetat cu caruntetile, avand barba lunga, imbracat cu o haina alba, care era impestritata cu picaturi in chipul aurului, inchipuind asemanari de cruci pe ea, iar in mana sa avea un toiag de aur, cu care imboldind in coaste pe preot, l-a strigat de trei ori, chemandu-l pe nume: „Luchiane, Luchiane, Luchiane!”, si a inceput a grai: „Mergi in cetatea Ierusalimului si spune Sfantului Ioan arhiepiscopul: «Pana cand vom sta inchisi si nu ne deschizi noua? Caci in vremea arhieriei tale ni se cade noua sa fim aratati! Deci deschide fara de zabava mormantul nostru, unde, din nebagare de seama, zac moastele noastre, pe de o parte fiind udate de ploi, iar pe de alta fiind calcate de picioarele celor necredinciosi! Si nu ma ingrijesc atata de mine, pe cat de acei sfinti vrednici de mare cinste, care zac impreuna cu mine. Deschide-le pe acelea, ca sa deschida Dumnezeu lumii usile milostivirii Sale, fiindca este cuprinsa de multe primejdii!»”
Iar preotul Luchian, inspaimantandu-se, a intrebat pe barbatul ce i se aratase lui, zicandu-i: „Cine esti tu, domnule, si cine sunt cei ce zici ca sunt cu tine?” Iar acela a raspuns: „Eu sunt Gamaliel, invatatorul lui Pavel, apostolul lui Hristos, si impreuna cu mine se odihneste Stefan arhidiaconul, cel ucis cu pietre de evrei si de arhiereii Ierusalimului, pentru credinta lui in Hristos. Acela fiind aruncat spre mancarea cainilor, a fiarelor si a pasarilor, l-am luat noaptea si, aducandu-l in acest sat al meu, l-am pus in pestera mea in mormantul gatit mie, vrand sa am parte cu dansul intru inviere si in darul lui Dumnezeu. Iar in alt mormant, in aceeasi pestera, este pus Nicodim, cel ce a fost invatat sfanta credinta de Insusi Domnul Hristos si a primit Sfantul Botez de la apostoli, dupa inaltarea Domnului. De al carui botez si de credinta sa cea intru Hristos afland evreii, s-au umplut de manie si voiau sa-l ucida pe dansul, ca si pe Stefan, insa n-au facut aceasta pentru cinstea mea, fiindca imi era rudenie; ci au luat de la dansul dregatoria, iar averea lui au adaugat-o la averile bisericesti. Apoi, blestemandu-l, l-au izgonit din cetate cu multe ocari si cu necinste, iar eu l-am primit pe dansul in satul meu si l-am hranit pana la sfarsitul lui. Si sfarsindu-se, l-am ingropat aproape de moastele intaiului Mucenic Stefan. Tot acolo am ingropat in al treilea mormant si pe Aviv, prea iubitul meu fiu, care, impreuna cu mine, a primit Sfantul Botez de la apostolii lui Hristos, cand era in varsta de douazeci de ani. El murind inainte de mine, l-am ingropat in mormantul al treilea, cel sapat in peretele pesterii, cu care impreuna am pus sa fie asezat si trupul meu, pe cand muream”.
Preotul iarasi l-a intrebat, zicandu-i: „Unde va vom cauta pe voi?” Gamaliel a raspuns: „Cauta-ne inaintea satului spre partea de miazazi, la tarina care se numeste de la Gravi, adica tarina barbatilor lui Dumnezeu”. Zicand aceasta, s-a facut nevazut, iar preotul, desteptandu-se, a laudat pe Dumnezeu si s-a rugat, zicand: „Doamne, Iisuse Hristoase, de este de la Tine aratarea aceasta, iar nu o inselaciune, porunceste dar, ca si a doua oara si a treia oara sa mi se faca aceeasi aratare!” Si a inceput a posti cu mancare uscata pana la urmatoarea vineri, petrecand in rugaciune si nespunand cuiva de vedenia aceea. Iar in noaptea celeilalte vineri, in ceasul al treilea, Gamaliel iarasi s-a aratat lui Luchian preotul in acelasi chip ca intaia oara, si i-a zis: „Pentru ce n-ai luat seama ca sa mergi si sa spui Sfantului Ioan arhiepiscopul, precum ti-am zis?” Preotul i-a raspuns: „Iarta-ma, Domnul meu, ca m-am temut sa merg indata dupa cea dintai vedenie si sa-i spun, ca sa nu ma aflu mincinos; ci m-am rugat Domnului sa te trimita a doua oara si a treia oara la mine, ca sa ma pot incredinta despre acest adevar”. Iar el, facandu-i cu mana, i-a zis: „Pace tie, preote, odihneste-te!” Si se vedea ca si cum pleca din ochii preotului. Apoi iarasi, intorcandu-se catre dansul, i-a zis: „Luchiane, de vreme ce te gandesti cum vei afla si vei cunoaste moastele fiecaruia din noi, cauta, vezi si cunoaste cele ce se vor arata tie!”
Zicand aceasta, cel ce se aratase a adus preotului patru cosnite: trei de aur, iar a patra de argint. Drept aceea, una dintre acele cosnite de aur era plina de flori rosii, a doua si a treia din cele de aur erau pline de flori albe, iar a patra cosnita, cea de argint, era plina de sofran galben binemirositor. Cosnita cea dintai de aur, cu florile cele rosii, a pus-o de-a dreapta preotului, spre rasarit, pe cea de-a doua, cu florile cele albe, a pus-o in partea dinspre miazazi, iar pe a treia si pe a patra, le-a pus impreuna in partea dinspre apus, in dreptul celei dintai ce era spre rasarit. Preotul a intrebat pe cel ce-i arata lui acelea, zicandu-i: „Ce sunt acestea, domnul meu?” El i-a raspuns: „Acestea sunt mormintele noastre, in care ne odihnim noi. Cosnita cea de aur cu flori rosii dinspre rasarit este mormantul Sfantului Stefan, care s-a rosit cu sangele mucenicesc pentru Hristos. Cealalta cosnita de aur, cu florile cele albe, care sta spre miazazi, este mormantul Sfantului Nicodim. A treia cosnita, asemenea cu flori albe, care sta spre apus, este mormantul meu. Iar a patra cosnita, cea de argint, cu sofranul cel binemirositor, care sta impreuna cu a mea, este mormantul fiului meu Aviv, care a fost curat din pantecele maicii sale, cu trupul si cu sufletul, si s-a sfarsit in feciorie fara de prihana”.
Aceasta zicand Gamaliel, s-a facut nevazut impreuna cu cosnitele. Iar preotul, dupa acea vedenie, a multumit lui Dumnezeu si s-a silit la rugaciune si la postire pana in vinerea a treia, asteptand ca si a treia oara sa se invredniceasca de acea aratare. Si in noaptea vinerii a treia, Gamaliel, acelasi barbat cinstit si cu sfanta podoaba, a stat inaintea preotului in vedenie, zicandu-i cu ingrozire: „Pentru ce nu ai bagat de seama pana acum, ca sa mergi la arhiepiscop si sa-i vestesti lui cele aratate si cele zise tie? Oare nu vezi cata seceta si mahnire este in cele de sub cer? Iar tu nu te ingrijesti! Oare nu sunt in pustietati barbati sfinti mai buni si mai vrednici de aceasta descoperire decat tine? Iar noi, trecandu-i pe aceia, am voit sa fim aratati prin tine; deci, sculandu-te, mergi si spune arhiepiscopului ca sa deschida locul in care ne odihnim si sa faca o biserica, ca, prin rugaciunile noastre, Domnul sa fie milostiv spre poporul Sau”.
Deci, sculandu-se preotul si multumind Domnului, a mers cu sarguinta la Ierusalim si i-a spus sfantului arhiepiscop Ioan acea vedenie si porunca pe care o primise de trei ori. Iar arhiepiscopul, plangand de bucurie, a zis: „Bine este cuvantat Dumnezeu, iubitorul de oameni, Care voieste sa ne arate noua mila Sa, prin descoperirea sfintilor Sai, pe care, de ne vom invrednici a-i afla, apoi mi se cade mie sa aduc moastele Sfantului intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan aici in cetatea in care s-a nevoit impotriva iudeilor si a vazut cerurile deschise si pe Hristos stand in slava Sa. Iar tu, fiule – a zis catre preot -, du-te la tarina aceea, cauta locul unde zac sfintii, sapa pana dai de mormintele lor si vesteste-ma cand ii vei gasi pe ei!”
Si intorcandu-se preotul de la cetate in satul sau, a chemat niste barbati cucernici, si a mers cu dansii la tarina ce se numea „de la Gavri”. in mijlocul acelei tarine era o movila. Deci, socotind ca acolo se odihnesc moastele sfintilor, a voit sa sape, dar mai intai a facut rugaciune de toata noaptea pe acea movila. Si intr-acea noapte s-a aratat Sfantul Gamaliel unui monah ce locuia acolo pe aproape, cu numele Nughetie, zicandu-i: „Du-te si spune preotului Luchian sa nu se osteneasca sapand pe acea movila, caci noi nu zacem acolo, ci sa ne caute langa valea din partea dinspre miazazi, ca acolo suntem ingropati. Iar pe acea movila am fost pusi cand ne duceau la ingropare si se facea acolo deasupra noastra plangere, dupa obiceiul cel vechi. De aceea s-a facut acea movila, intru marturia plansului ce s-a facut deasupra noastra”. Deci monahul acela, sculandu-se, s-a dus si a gasit pe preotul Luchian cu multi oameni, incepand a sapa la acea movila, si i-a spus lui ceea ce a vazut si a auzit. Iar preotul a proslavit pe Dumnezeu, ca a aratat si pe un alt martor al descoperirii. Si mergand spre vale, au gasit langa ea o piatra, pe care era Scris cu slove evreiesti „Heliil”, care se talcuieste „Robii lui Dumnezeu”. Deci, sapand piatra aceea si luand-o de acolo, au gasit o intrare stramta in pestera si intrand in ea cu lumanare, au vazut in pereti mormintele sapate si intr-insele moastele sfintilor. Intrarea in pestera era dinspre miazazi si in dreapta spre rasarit era mormantul Sfantului Arhidiacon Stefan; in dreptul intrarii dinspre miazanoapte era mormantul Sfantului Nicodim, iar in partea dinspre apus, in dreptul Sfantului Stefan, se odihnea Sfantul Gamaliel cu fiul sau, precum mai inainte se facuse aratare preotului in vedenie prin cosni-te. Atunci indata preotul a spus lui Ioan, arhiepiscopul Ierusalimului, despre aflarea sfintilor. Iar arhiepiscopul luand doi episcopi care se intamplasera acolo, pe Elefterie al Sevastiei si pe un alt Elefterie al Ierihonului, a mers cu sarguinta la locul acela unde erau moastele sfintilor si, sapand intrarea pesterii larga, au intrat inauntru. Si cand au deschis mormantul Sfantului intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan, indata s-a cutremurat pamantul si s-a auzit de cei vrednici un glas de ingeri care cantau: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace. Si atat de buna mireasma a iesit din moastele sfantului, precum nimeni din oameni nu a mirosit candva mai inainte. Si li se parea tuturor ca stau ca in rai, umplandu-se vazduhul de acea buna mireasma negraita, incat si pana la zece stadii se simtea mirosul acela. impreuna cu arhiepiscopul venise de la Ierusalim si din satele de primprejur mult popor, intre care erau si multi cuprinsi de felurite boli – unii orbi, altii schiopi, altii patimeau cu neputinte dinlauntru, altii erau munciti de diavoli, iar altii patimeau de felurite vatamari si rani. Si in acelasi ceas au primit toti tamaduiri, iar numarul celor care se tamaduisera era saptezeci si trei. Deci luand moastele acestor patru sfinti, le-au scos cu cantari de psalmi pe movila, iar poporul se atingea de ele, sarutandu-le cu cucernicie. Dupa aceasta, arhiepiscopul a zidit degraba pe locul acela o biserica in numele sfintilor celor aflati si a pus intr-insa pe Nicodim, pe Gamaliel si pe Aviv, iar moastele Sfantului Arhidiacon Stefan le-a dus cu cinste in Ierusalim si le-a pus in biserica din Sfantul Sion. In aceeasi vreme, un oarecare barbat din sfatul imparatesc, cu numele Alexandru, impreuna cu femeia sa, Iuliana, au plecat de la Constantinopol la Ierusalim spre inchinare la Sfintele Locuri. Si vazand ei minunile cele ce se faceau la mormantul Sfantului Intaiului Mucenic Stefan, au zidit in cetate o biserica de piatra in numele lui si au rugat mult pe arhiereu sa mute moastele Sfantului Stefan in biserica cea nou zidita. Iar arhiereul, fiind silit de rugamintea cea cu dinadinsul, a facut ceea ce cereau. Iar dupa catva timp, Alexandru s-a imbolnavit de moarte in Ierusalim si a poruncit femeii sale cu juramant, sa-i faca o racla asemenea cu racla intaiului mucenic si in ea sa-l puna pe el langa moastele Sfantului Stefan. Aceasta poruncindu-i, a murit. Si a facut femeia, dupa porunca barbatului sau, o racla asemenea intru totul cu racla sfantului, si a pus in ea cu slavita ingropare trupul barbatului ei langa racla sfantului. Apoi ea a ramas in Ierusalim langa biserica aceea, nevrand sa se desparta de barbatul sau, macar ca el murise, deoarece credea ca el este viu intru Domnul. Iar de vreme ce acea Iuliana, sotia lui Alexandru, era inca tanara, frumoasa si bogata, multi din cei de neam bun o sileau sa o ia in a doua nunta; insa ea, fiind intreg inteleapta, nicidecum nu voia sa se insoteasca dupa alt barbat, pazind neschimbata credinta insotirii cu barbatul cel dintai, cu care astepta sa aiba parte la inviere in randuiala dreptilor. Iar cand un oarecare din puternicii stapanitori o supara pe ea foarte, vrand sa o ia de sotie, dansa, ca sa scape de el, s-a gandit sa ia trupul barbatului sau si sa se intoarca la Constantinopol in patria sa. Si acum trecusera opt ani de la pristavirea barbatului si a rugat pe arhiepiscopul Ierusalimului sa n-o opreasca sa ia trupul barbatului sau, dar el n-a voit. Atunci ea a scris degraba o scrisoare tatalui sau, care traia in Constantinopol, rugandu-l sa mijloceasca pe langa imparatul Constantin cel Mare, care imparatea pe atunci, ca sa poata fara de oprire sa ia din Ierusalim trupul barbatului sau si sa vina la Constantinopol. Si nu dupa lunga vreme a venit o porunca de la imparat, dupa cum cerea ea si a aratat-o arhiepiscopului. Iar arhiepiscopul, vazand scrisoarea imparateasca, nu a mai putut raspunde nimic impotriva si a binecuvantat sa fie dupa dorinta ei. Atunci Iuliana, descoperind cu binecuvantare pamantul in care erau amandoua raclele, a Sfantului Mucenic Stefan si a barbatului ei, Alexandru, a luat din greseala racla cu moastele sfantului, in loc de aceea a barbatului, Dumnezeu voind asa si Intaiul Mucenic astfel dorind. Deci, punand-o in carul tras de catari, a plecat in cale. Si era seara cand a pornit din Ierusalim si, in acea noapte, deasupra moastelor care erau duse, s-a auzit din vazduh glasul ingerilor care cantau doxologia si o buna mireasma mare iesea din racla ca din niste mir mult varsat. Si se auzeau de departe si glasuri diavolesti, strigand: „Amar noua, ca Stefan trece si ne bate pe noi!” Iar slugile Iulianei, auzind unele ca acestea, s-au cutremurat si au zis catre dansa: „Ce este aceasta, doamna, ca se aud felurite glasuri, care spun de numele lui Stefan? Oare nu cumva ducem noi racla Intaiului Mucenic in loc de aceea a domnului nostru Alexandru?” Iar ea, lacrimand de bucurie, a zis: „Taceti, fiilor, ca asa si este, precum a voit Dumnezeu si precum a dorit sfantul, robul Sau”.
Apoi ajungand la Ascalon, cetatea cea de langa mare, au aflat o corabie mergand spre Constantinopol. Si dand plata carmaciului, au stat in corabie cu moastele sfantului si astfel au pornit in cale. Dar cand erau ei in mijlocul marii, s-a ridicat o furtuna mare, incat si corabia se acoperea cu valuri, iar cei din corabie se temeau de invaluirea cea cumplita. Dar iata ca li s-a aratat lor in vederea ochilor Sfantul Intaiul Mucenic Stefan si le-a zis: „Eu sunt cu voi, nu va temeti!” Aceasta zicand-o, s-a facut nevazut. Si indata marea s-a schimbat intru alinare si au mers de acolo fara de primejdie. Iar noaptea se arata lumina deasupra moastelor sfantului si multa buna mireasma iesea din sicriu si cantari ingeresti se auzeau in vazduh. Apoi sosind la Calcedon, au ramas acolo cinci zile si s-a facut instiintare cetatenilor despre moastele Sfantului Stefan. Deci s-au adunat la corabie, aducandu-si pe neputinciosii lor, si toti cati erau bolnavi au castigat tamaduire prin venirea intaiului mucenic, iar diavolii au fost izgoniti din oameni si, fugind, strigau: „Stefan cel ucis de iudei cu pietre a venit si ne munceste pe noi cumplit si de pretutindeni ne izgoneste, de pe pamant si de pe mare”.
Dupa aceasta, corabia, plecand de la Calcedon si mergand cu bine, a ajuns la Constantinopol. Iar binecredincioasa femeie Iuliana s-a dus la tatal sau si i-a spus amanuntit toate despre moastele Sfantului Arhidiacon Stefan. Atunci mergand impreuna cu tatal sau, s-au dus si au spus imparatului si patriarhului acestea, si toti s-au umplut de mare bucurie. Deci patriarhul cu clerul si cu tot poporul au mers la malul marii, intru intampinarea moastelor Intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan, si, scotand din corabie racla cu moastele sfantului, au pus-o in careta imparateasca si au petrecut-o cu cinste si cu cantari de psalmi, vrand sa o aduca in palatele imparatesti, pentru ca asa poruncise imparatul. Iar cat de multe minuni s-au facut in acea vreme de la sfintele moaste, nu este cu putinta a le spune, pentru ca toti cati erau cuprinsi de orice neputinte si de boli, primeau tamaduiri. Cu acest fel de cinste petrecandu-le, au ajuns la locul care se numea „Baile lui Constantin”. Acolo au stat catarii care trageau carul imparatesc in care erau moastele, iar slugile ii bateau, silindu-i sa mearga, dar ei nu puteau sa paseasca din loc nicidecum. Atunci un catar, luand glas omenesc, prin dumnezeiasca porunca, a grait astfel: „Pentru ce ne bateti in zadar, caci in acest loc a voit Sfantul Intaiul Mucenic Stefan sa i se puna moastele?”
Auzind un glas ca acesta, toti s-au mirat foarte si s-au inspaimantat, si au proslavit pe Dumnezeu cu glas mare. Deci indata imparatul a poruncit ca sa se zideasca o biserica de piatra in acel loc, si in scurta vreme s-a zidit o biserica prea frumoasa in numele intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan si au pus in ea cinstitele lui moaste intru slava si lauda Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel slavit impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, Caruia si de la noi pacatosii sa-I fie cinste si slava, inchinaciune si multumire, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Troparul sarbatoarii aducerii moastelor Sfantului Mucenic si Arhidiacon Stefan
Cu imparateasca cununa a fost incununat crestetul tau, din chinurile cele pe care le-ai rabdat pentru Hristos Dumnezeu, intai patimitorule intre mucenici. Ca tu, mustrand nebunia iudeilor, ai vazut pe Mantuitorul tau de-a dreapta Tatalui. Pe Acela roaga-L pentru sufletele noastre.

Condacul sarbatoarii aducerii moastelor Sfantului Mucenic si Arhidiacon Stefan
Intai tu ai fost semanat pe pamant de Cerescul Lucrator de pamant, prealaudate. Cel dintai tu pe pamant ti-ai varsat pentru Hristos sangele, fericite. Cel dintai tu cu cununa de biruinta de Dansul ai fost incununat in ceruri, incepatorule al patimitorilor, purtatorule de cununa, cel ce mai inainte decat mucenicii ai patimit.
11
Canon de rugăciune la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan (2 august)
Tropar la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, glasul al 4-lea:
Cu împărătească cunună a fost încununat creştetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.
Condac la Sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan:
Întâi tu ai fost semănat pe pământ de Cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ţi-ai vărsat pentru Hristos sângele, fericite. Cel dintâi tu cu cunună de biruinţă de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.
Condacul Sfântului Apostol și Arhidiacon Ștefan
Fecioara astăzi …
Stăpânul nostru, ieri a venit la noi cu trup, iar astăzi sluga Lui a ieșit cu totul din trup; ieri Împăratul noastru S-a născut cu trup, astăzi sluga cu pietre este ucisă; că pentru Dânsul se și sfârșește întâiul mucenic și dumnezeiescul Ștefan.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.Irmosul:
Pe Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea; iar pe Israel, cel ce fugea, l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit fiind cu fulgerele Duhului cele strălucitoare, prin pătimirile cele mai presus de fire şi prin nevoinţa cea tare te-ai arătat purtător de cunună înaintea Stăpânului. Luminează pe cei ce-ţi cântă ţie, Preafericite Ştefan, încununarea mucenicilor.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te începătură celor alergători către nevoinţe şi pârgă a cununei celei muceniceşti, mărite, te-ai învrednicit a vedea pe Dătătorul de pătimire, întinzându-ţi ţie cu dreapta cea purtătoare de viaţă cunună de Dumnezeu împletită, Dumnezeiescule Ştefan.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Singur tu fiind Vistierie a bunătăţii, Mântuitorule, ai arătat din sânurile pământului vistieria cea de mult preţ, bogăţia cea necheltuită, comoara cea nerăpită, avuţia cea nestricată, pe Sfântul Ştefan, întâiul mucenic al tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strălucit fiind de strălucirea cea cu chip îngeresc, întâiule Mucenic Ştefan şi Preaalesule între diaconi, cu cântări îngereşti după vrednicie ai fost cinstit cu adevărat, mărite, înfrumuseţarea mucenicilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai, Preacurată, pe Cel mai înainte fără de trup, Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui Întrupat pentru noi. O, Locaş al fecioriei şi Vas al curăţiei şi Biserică a sfinţeniei, Stăpâna lumii, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 3-a. Irmos:
Cel Ce ai întărit din început…
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împotrivindu-te în cuvânt mulţimii iudeilor, te-ai arătat sfinţit grăitor cu sfinţenie şi de Dumnezeu cuvântător, mustrând cu tărie necredinţa acestora şi mintea lor luptătoare împotriva lui Dumnezeu, Sfinte Ştefan, Preaalesule mucenic.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe întâiul mucenic al lui Hristos şi întâiul dintre diaconi, pe cel ce a arătat lămurit începerea alergării mucenicilor, pe cel împreună vorbitor cu îngerii, veniţi, toţi, cu un glas cu cântări dumnezeieşti să-l cinstim.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vistieria cea ascunsă sub pământ s-a arătat şi a umplut lumea de mireasmă dumnezeiască şi de daruri bogate întâiul dintre mucenici şi preaales între diaconi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu lucrarea vieţii celei propovăduite prin tine, înviază mintea cea omorâtă, ca înţelepţeşte să laud prăznuirea ta cea cinstită şi mă învredniceşte să merg pe urma ta Sfinte Ştefan, Preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai, Fecioară, Uşă Înţelegătoare a Răsăritului Celui ce din înălţime S-a arătat pe pământ, că prin tine, Preacurată, a venit Cuvântul către noi, ca să mântuiască pe toţi din necuvântare.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, mă întăreşte Hristoase, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne; Tu şi Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu; Tu, Bucuria mea, Cel Ce nu ai părăsit sânurile părinteşti şi ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta, cu proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râul Mirului de bună mireasmă ne-a izvorât nouă astăzi; fântâna şi gârla bunătăţilor celor dumnezeieşti au ieşit şi pârâul desfătării s-a revărsat: pururea pomenitul, măritul, întâiul între mucenici cel plin de credinţă şi de putere dumnezeiască şi de dar.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de sfinţită şi prealuminoasă şi strălucită şi cu adevărat plină de lumină şi de duhovnicească veselie s-a arătat împărătesei cetăţilor ziua celui întâi între mucenici, păzind stăpânirea Bisericii celei cinstite şi izgonind semeţia vrăjmaşilor.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Moştenirea cea bună ai luat-o după vrednicie, Sfinte Ştefan, Fericite, sălăşluindu-te unde este şi Hristos, Împăratul tuturor. Căci diacon al Lui te-ai arătat, puterile semnelor şi ale minunilor săvârşindu-le, ai dăruit bolnavilor vindecare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stâlpul cel neplecat şi neclintit şi întărit al Bisericii s-a întins de la pământ până la cer, luminând toate marginile pământului cu lumina dreptei credinţe, Marele Mucenic Ştefan, propovăduitorul adevărului şi cu adevărat este zidul muceniciei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcutu-Te-ai pentru cel dintâi Adam, nouă Adam din Fecioară pentru strămoaşa, Tu, Izbăvitorul şi Mântuitorul tuturor, Viaţa cea cu adevărat fără de moarte împotriva morţii. Pentru aceasta, ştiind drept Născătoare de Dumnezeu pe Ceea ce Te-a născut pe Tine, după vrednicie credincioşii o fericim.
Cântarea a 5-a.Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mustrând cu tărie adunarea cea cu adevărat a deşertăciunii iudeilor celor fără de lege şi de ei cu împroşcare de pietre fiind acoperit, la ceruri ca un purtător de biruinţă te-ai înălţat cu duhul, Sfinte Ştefan, de Dumnezeu grăitorule.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cât de frumos, ca o dimineaţă te-ai arătat lumii, Mărite Mucenice Ştefan, risipind negura şi izgonind nălucirile demonilor şi vindecând patimile bolnavilor şi rănile neputinţelor sufleteşti, de Dumnezeu insuflate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Veselindu-te, fericite, împreună cu îngerii, prin înţelegere şi prin dar înmiresmându-ne cu mirurile bunei miresme duhovniceşti, cu venirea Ta sfinţeşti cu adevărat marginile lumii, izbăvindu-ne de primejdii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Având, Preacurată, către Fiul tău îndrăznirea cea de Maică, te rugăm, nu trece cu vederea Preacurată, purtarea de grija de noi cei de un neam cu tine. Căci pe tine Singură te avem creştinii Curăţire cu bună milostivire către Stăpânul.
Cântarea a 6-a. Irmos:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul care te-ai făcut de bună voie următor îngerilor, ai câştigat chip îngeresc, fericite. Cu aceia împreună bucurându-te şi petrecând, pe cei ce te laudă pe tine, miluieşte-i, fericite, cu rugăciunile tale.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Puterea graiurilor tale cele de Dumnezeu insuflate, fericite, alesule al lui Dumnezeu, ca un glas de tunet a detunat urechile celor nelegiuiţi şi a întunecat vederile lor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Învrednicitu-te-ai, Sfinte Ştefan, a vedea Slava Cea Părintească şi Raza Cea de o Fiinţă cu Dânsa, Care îţi vestea cununile cele luminoase ale pătimitorilor, preacinstite, de Dumnezeu grăitorule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiul Cel Unul-Născut, Cel Nevăzut mai înainte de veci, S-a făcut în cele mai de pe urmă Întâi-Născut, fiind văzut cu Trup din tine, Maica lui Dumnezeu, Dumnezeul mântuirii mele.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 6-lea.
Întâi tu ai fost semănat pe pământ de Cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ţi-ai vărsat pentru Hristos sângele, fericite. Cel dintâi tu cu cunună de biruinţă de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.
Cântarea a 7-a: Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu bucurie, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgerea sângiuirilor tale a deschis porţile cele cereşti şi pe Dătătorul de lupte, Care îţi sta înainte şi-ţi întindea cununile ţi L-a arătat ţie celui ce cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ucigătorii de Dumnezeu, ca nişte fiare răpind pe arătătorul de Dumnezeu, cu mâini spurcate au omorât pe cel ce se ruga fierbinte pentru ucigaşi, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tu, cel prealegiuitul următor al Mântuitorului, după lege ai mustrat pe cei fără de lege şi i-ai arătat luptători împotriva lui Dumnezeu pe ei, de care fiind lovit cu pietre, cântai: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai, Fecioară Curată, fără de ispită de nuntă sub ani, pe Cel mai presus de ani, cu luarea trupului, pe Cuvântul Cel mai înainte Neîntrupat, Căruia cu un glas cântăm, grăind: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos:
De şapte ori cuptorul…
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu, Preaalesule Ştefan, strălucit fiind de Lumina cea mai presus de fire, ai arătat chipul feţei tale asemenea cu al îngerilor, făcând vădit din destul darul cel ascuns în sufletul tău. Pentru aceea, cântai: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purtătorule de cunună, Sfinte Ştefan, rănile sufletului meu şi rănile păcatelor mele şterge-le cu picăturile sângiuirilor tale; căci, la a ta apărare şi la mintea ta cea milostivă şi următoare lui Hristos scăpând, grăiesc: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cununa darurilor cea de o numire cu tine, mărite, pe preacinstit creştetul tău a pus-o Judecătorul Cel Nemitarnic, pe Care cu dreaptă credinţă L-ai propovăduit Ziditor şi Dumnezeu şi Împărat al tuturor, neîncetat grăind: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
În mâinile Ziditorului ţi-ai pus duhul tău; iar oştile cerurilor, bucurându-se, te-au primit împreună locuitor, pe tine, cel ce mai înainte erai pe pământ asemenea cu îngerii şi acum, împreună fiind în cetele lor, neîncetat grăieşti: preoţi, binecu vântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş al Luminii Celei Neapuse te-ai făcut, Preacurată, căci ai născut pentru cei din întuneric şi din umbră Lumină care luminează marginile cu darul cunoştinţei de Dumnezeu. Acesteia neîncetat credincioşii îi cântăm: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.
Chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte de şapte ori cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul…
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Începătura pătimirii mucenicilor, cel ce lămurit ai arătat mucenicilor cărarea cea nerătăcită şi povăţuitoare la ceruri, întâiul Mucenic Ştefan, pe toţi îi cheamă duhovniceşte la dumnezeiască veselie, spre împărtăşirea luminii şi spre unirea sfinţeniei.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împuternicindu-te cu dragostea lui Hristos şi râvnind la blândeţea şi glasul Lui, grăiai: Doamne, nu socoti ucigaşilor păcatul şi primeşte duhul meu, Bunule şi mă învredniceşte a mă desfăta în Împărăţia Ta cea dumnezeiască şi negrăită.
Stih: Sfinte întâiule Mucenice şi Arhidiacon Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind frumos cu chipul îngeresc şi plin de înţelepciune şi de credinţă, ai strălucit cu razele Luminii Celei Dumnezeieşti; şi predicând ca un râu de Dumnezeu cuvântător, ai dobândit moştenirea cea de sus, de Dumnezeu fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu cununa darurilor încununându-te şi de cetele mucenicilor fiind înconjurat şi stând înaintea lui Hristos, dătătorule de lupte, roagă-te pentru noi, cei ce curat săvârşim pomenirea ta cea cu adevărat purtătoare de lumină, mucenice şi din primejdii ne scapă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca o Părtinitoare a tuturor creştinilor, Maica lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată şi ca o Milostivă, izbăveşte din primejdii şi ispite pe robii tăi cei ce se necăjesc şi se chinuiesc în durerile cele cumplite ale greşelilor şi pe cei ce sunt în dureri izbăveşte-i de durerile bătăilor.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a arătat mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună…
Cu strălucirea Duhului strălucind şi cu înţelepciunea cea adevărată înălţat fiind, ai risipit întunecimea minţii iudeilor şi muceniceşte surpând pe vrăjmaşul în privelişte, te-ai arătat cununa mucenicilor. Iar acum roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună…
Fecioară Preacurată, Părtinitoarea cea Fierbinte şi Nebiruită, Nădejdea cea Adevărată şă Neruşinată, Zidul şi Acoperământul şi Limanul celor ce aleargă la tine pururea, roagă împreună cu îngerii pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii pace, mântuire şi mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună…
Ai stat înaintea divanului celui nedrept, Doamne, Cel Ce eşti Judecătorul Preadrept al tuturor şi cei osândiţi Te-au osândit la răstignire, pe sineşi osândindu-se mai înainte de judecată. Acestea văzându-le Mieluşeaua, cea care Te-a născut pe Tine fără de sămânţă, striga: ce este aceasta, Fiule? Cel Ce vei judeca făptura pătimeşti pe nedrept. Slavă puterii Tale.
Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
– Aflarii moastelor Sfintilor Mucenici Maxim, Dada si Chintilian;
– Sfintirii Bisericii Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan;
– Sfantului Mucenic Foca;
– Binecredinciosului imparat Justinian cel Mare.