SFANTA MUCENITA FILOFTEIA ! 7 DECEMBRIE 2024 !

SFÂNTA  MUCENIŢĂ  FILOFTEIA,

DE  LA  CURTEA  DE  ARGEŞ !

SĂRBĂTORITĂ  DE  BISERICA  CRESTIN

ORTODOXĂ  ROMÂNĂ,  LA  

7  DECEMBRIE  2024!

VIAŢA  SFINTEI  MUCENIŢE 

 FILOFTEIA!

Aceasta frumoasa stâlpare, aducatoare de roade vrednice de împaratia cerurilor, Sfânta Filofteia fecioara, s-a nascut în marea cetate Târnova, din parinti crestini, bulgari cu neamul, lucratori de pamânt cu mestesugul si simpli cu cunostinta. Maica-sa s-a mutat la Domnul dupa ce copila a ajuns în vârsta cea primitoare de învataturile faptei bune si dupa ce a semanat în inima si în sufletul ei cel bun semintele faptelor bune ale fecioriei si ale milosteniei, ca din rod se cunoaste pomul.

Iar copila ramânând orfana de maica ei cea fireasca si având în inima ei întiparite învataturile ei, a început a lucra cu osârdie faptele bune cele începatoare, înteleptind-o Duhul Sfânt, adica: a merge la biserica, a asculta dumnezeiestile Scripturi cu luare aminte, a posti, a pazi neîntinata fecioria cea trupeasca si cea sufleteasca, a milui pe cei saraci, a satura pe cei flamânzi, a adapa pe cei însetati si a îmbraca pe cei goi. Îsi împodobea cu acestea candela sufletului ei, îsi agonisea untdelemn în vasele ei si se gatea catre intrarea în camara de Mire cea cereasca, ca fecioarele cele întelepte. Toate faptele bune le savârsea copila cu statornicie si cu rabdare, nebagând în seama ispitele si necazurile cele de la urâtorii binelui, asa precum graieste Scriptura: “Gatitu-m-am si nu m-am tulburat a pazi poruncile Tale”. Dar, fiindca fapta buna totdeauna este pizmuita de cei rai, n-a fost cu putinta sa nu patimeasca si sfânta mii de ispite, pâna si moarte muceniceasca.

                 

Si iata cum: dupa ce a murit mama sfintei, tatal ei si-a luat alta sotie si fiindca mai totdeauna se întâmpla ca mamele vitrege nu iubesc pe fiicele ce nu sunt ale lor, aceasta s-a întâmplat si fericitei. Ca mama vitrega vazându-i milostivirea si alte fapte bune ale ei, îndemnata fiind de diavolul, urâtorul binelui, îi facea necazuri neîncetate, batând-o si pârând-o tatalui ei si pornindu-l spre mânie. De multe ori vazând fericita pe saraci si pe flamânzi, biruita de milostivire îsi da hainele ei si le împartea din bucatele pe care mama vitrega i le da sa le duca la tarina, tatalui ei.

Pentru fapta aceasta a ei de multe ori el o batea fara mila pâna ce, în cele din urma si moarte a patimit din mâinile tatalui ei.

Mergând ea dupa obicei în toate zilele sa duca bucate tatalui, care era cu plugul la tarina, si iesindu-i înainte saracii si flamânzii, ca stiindu-i milostivirea si asezarea sufletului cea iubitoare de saraci, de-a pururea îi ieseau înainte cerându-i milostenie, si ea neavând altceva sa le dea, le împartea din bucatele ce le ducea tatalui sau, si îi hranea. Aceasta facând-o de multe ori, si tatal ei ramânând flamând, a certat pe femeia sa, care l-a încredintat ca trimite totdeauna bucate de ajuns, înca si de prisos. Si diavolul a pus în mintea lui sa pândeasca pe fericita ca sa vada ce face cu bucatele.

Deci mergând la vremea la care stia ca vine fericita cu bucatele, s-a asezat la loc potrivit si, pândind-o, a vazut ce facea fiica-sa cu bucatele, fiind de mânie biruit si uitând dragostea parinteasca, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, sa o apuce de cosite si sa o bata pâna ce îsi va astâmpara fierberea mâniei sale dobitocesti; si fiind în mare aprindere a azvârlit în ea cu barda ce o avea la brâu si lovind-o a ranit-o la un picior, si îndata, o, minune! si-a dat sfântul si fericitul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Iar sfântul si feciorescul ei trup ramânând pe pamânt si înca sânge din piciorul cel taiat curgând, cu slava cereasca a stralucit ca se lumina si locul dimprejur. Iar ticalosul tata vazând întâmplarea, a fost cuprins de spaima si de cutremur, întâi pentru ca a ajuns ucigasul fiicei sale, apoi din pricina stralucirii celei dumnezeiesti care se revarsase în jurul sfintelor ei moaste. Si vrând sa ridice sfântul ei trup, nu putea sa se atinga si nici sa se apropie de el.

Deci a alergat în cetate si a spus arhiepiscopului si mai-marilor cetatii toate pe rând cum s-au întâmplat si cum acum trupul fericitei zace pe pamânt, si ca este cinstit de Dumnezeu cu stralucire cereasca. Aceasta auzind arhiepiscopul împreuna cu cei mai mari ai cetatii si cu popor, au alergat cu faclii si cu tamâie si cu rugaciuni, si vazând sfântul trup stralucind cu acea dumnezeiasca lumina, s-au minunat cu totii si au laudat pe Dumnezeul minunilor, Care si acum, în vremurile noastre cele mai de pe urma, preamareste pe robii Sai, care împlinesc cu fapta sfintele Lui porunci.

Apoi vrând sa ridice sfântul ei trup, dupa porunca arhiepiscopului si sa-l duca în cetate, nicidecum n-au putut, nici chiar sa-l miste din loc. Deci, mai mult s-au spaimântat. Si cu multa evlavie au început a se ruga lui Dumnezeu si Sfintei Filofteia, dar nici asa nu au putut s-o ridice. Ca vrând Dumnezeu sa preamareasca cu minune pe roaba Sa, a îngreuiat ca o piatra trupul ei.

Apoi, întelegând ca aiurea voieste sa fie dusa au început a-i pomeni ca unei fiinte vii tarile, manastirile, bisericile de peste Dunare si cele de aceasta parte de Dunare si nicaieri n-a voit. Dar cum a pomenit de Biserica Domneasca cea din Târgul Argesului, îndata s-a usurat mai mult decât greutatea cea fireasca si întelegând toti ca acolo este voia lui Dumnezeu si a sfintei a merge, îndata a înstiintat cu scrisoare pe Radu Voda, cel poreclit Negru (de care si biserica este zidita) de toate cele despre sfânta. Acesta cum a fost înstiintat, fiind binecredincios si râvnitor a-si împodobi tara si poporul sau cu odoare de mult pret ca acestea, îndata cu mult alai, cu faclii si cu tamâieri, cu multa evlavie mergând la Dunare, a adus sfintele ei moaste în Tara Româneasca si le-a asezat în Biserica Domneasca, cea zidita de el în orasul Arges. Acolo au stat sfintele ei moaste pâna la zidirea Manastirii Curtea de Arges, de catre Neagoe Basarab. Aici au fost trecute sfintele moaste. Iar acum se afla asezate în Paraclisul Manastirii Curtea de Arges. Si acolo fiind, da tamaduiri de tot felul de boli celor ce alearga cu credinta la sfintele ei moaste.

                         Cu dragoste, Maria.