DUMNEZEU MI-A DARUIT CRUCEA SA DIN CARE, AM BAUT APA VIE!

    

                                                 Dragii mei,

În aceasta dimineata devreme, ma trezeste o Lumina alba si stralucitoare ,Lumina ce-mi arata Luna plina de pe Cerul de ziua.
                 

Da, dragilor, nu am gresit cand am spus ca era un Cer de ziua cu Luna plina.
Asa cum privim Soarele in mijlocul amiezii,tot la fel priveam si eu cu ochii inchisi fiind (asa vad eu cel mai bine)Luna de pe Cer.
Era alba ,mare si rotunda.
Brusc, din stanga Lunii cum priveam eu, vedeam cum a apărut o Sfanta Cruce neagra si a intrat perfect in circumferinta ei.
Acum ,vedeam LUNA de pe Cer cu Sfanta Cruce a Lui Hristos perfect incadrata in ea.

In secunda urmatoare,mai apare o Sfanta Cruce tot in stanga Lunii de pe Cer,doar ca, era alba,ca de gheaţă.Era mare cat statura unui om.
Si aceasta Sfanta Cruce alba ar fi voit sa intre tot in LUNA de pe Cer,doar ca, o Fortă nevazuta o indeparteaza usor,iar SFANTA CRUCE alba coboara ca un fulger pana la mine, care eram jos pe pămant in acea clipa.
Sfanta Cruce era in faţa mea, langa ochii mei, langa chipul meu, cu partea de jos.
Fara cuvinte mi se spune ca sa deschid gura mea,iar eu o deschid si vad cum din Sfanta Cruce care era la doar o palma distanta de gura mea, incepe a curge Apa.
Gheaţa de pe Sfanta Cruce se transformase in Apă, Apă ce curgea ca un firisor de izvor in gura mea.
Era atat de buna si de racoritoare, incat nu mă mai saturam de aceasta Apă.
Aud un glas care spune:
                  "Apă vie !"
În acea clipa, spun si eu fara cuvinte:
                "Doamne,nu lua de la mine Crucea aceasta, lasa mie aceasta Cruce cu Apă vie!"
Atunci,SFANTA CRUCE ca de gheata, este atrasa de trupul meu ca de un magnet puternic,si mi se lipeste de trup, de pieptul meu.

O tineam strans la pieptul meu,asa precum am imbratisa un trunchi de copac.
Toata acea gheaţă (Apa vie) parca-mi intrase in trup,iar in locul Apei vii,a Sfintei Cruci de gheaţă,ţin la pieptul meu, tot sub forma de Cruce, Vesmantul bleu- albastru al Lui Dumnezeu Tatal.Sub vesmantul Tatalui Ceresc vedeam tot ce era al meu ca obiecte de imbracaminte sau pernuta si patura pe care eu dorm.
Dragii mei, nu va pot spune indeajuns in cuvinte,tot ce am simtit si tot ce am trait.
La fiecare Rugaciune a mea, Il implor pe MANTUITORUL HRISTOS sa-mi daruiasca mie PATIMIRILE SALE,căci El nu merita sa le patimeasca căci este DUMNEZEU,este FIUL LUI DUMNEZEU,iar eu sunt om cu pacate si doresc sa -i mai iau din Povara Sa .
Asa -mi este fiecare Rugaciune, cu lacrimi fierbinti si cu dorinta de a pătimi eu in locul Mantuitorului Hristos.
Prieteni dragi, sa nu va lepadati niciodata de HRISTOS DOMNUL si nici de MAICA PREA CURATA FECIOARA MARIA!
Sa va pastrati CREDINTA in care v-ati nascut si crescut, sa fiti buni si milostivi  si nu in ultimul rand,sa va iubiti Aproapele ca pe voi insiva.
                                 Cu dragoste,Maria.