MUNTELE MASLINULUI! MAREA MINUNE DE PE MUNTE!

                                            

                                                 Hristos a Inviat,dragilor!

Era trecut de miezul noptii si dormeam, dar brusc, tresalt de pe pat, tresalt puternic şi o Lumina albă orbitoare, mă duce într-alt loc cu sufletul şi-mi arată  O mare Minune dumnezeiasca! 
Deci, numai trupul meu de carne era în pat, sufletul meu era  dus  de Lumina alba ,pe Muntele Maslinului. Da, a Maslinului si nu a măslinilor.

 Era un singur Maslin în vârful Muntelui.
Deci, mă îndreptam cu viteza Luminii spre nord, spre Locul Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos.

In dreapta mea,era Cineva nevazut de mine,dar pe care-L auzeam, imi graia in permanenta,imi explica pe unde mergem.

Lumina alba ma inconjurase ,ma cuprinsese in ea, si astfel, puteam sa zbor cu viteza Luminii.
Glasul care mă însoţea împreună cu Lumina alba, îmi spune :

                "Acesta este Muntele Maslinului !

Iar eu priveam Cerul bleu senin si exclam :
                                   "Curcubeul,Curcubeul !"
Dar glasul imi povesteste in continuare:
               Aici ! Aici este ultima oara cand a inflorit Maslinul!"

Şi zburam mai departe ca pe -o Colina,si tot urcam ,dar la un moment dat, aud Cor dumnezeiesc de Ingeri,care cântau ca la o  Orga a Lui Dumnezeu ,dar cântau şi cu glasurile lor de Îngeri ,aşa :
              "Acesta este Trupul Meu,care se frange peste voi!"

Şi aşa cântau Îngerii încontinu, cât urcam acea Colina, acel Munte care se vedea în faţa mea.
De la distanţă, vedeam sus în vârful Muntelui unde mă ducea Lumina albă, vedeam un singur copac,un singur Maslin spre care se îndreptau mulţi copilaşi şi multă lume, adulţi şi copii deopotrivă.

Cu toţii se bucurau, cu toţii glăsuiau de bucurie. Şi aud UN GLAS, care le spune şi lor aşa :

                "Acesta este Maslinul ,care a inflorit pentru ultima oara!"

La auzul acestui glas, mulţimea de oameni a tăcut, a muţit pur si simplu .

Cerul era de ziuă si era bleu senin.
Când ,glasul mi-a spus iar :
                      "Curcubeul, Curcubeul !"
Atunci,privesc spre Cer şi văd un altfel de Curcubeu.
Era un Curcubeu mai strălucitor, mai viu colorat şi cu o altă formă.
În dreapta mea, pe Cer văd un Curcubeu rotund, format din multe Cercuri concentrice. 
Era dumneziesc de frumos şi de viu colorat. 
Acest Curcubeu rotund, din multe Cercuri concentrice format, avea un capat care se alungea ,se întindea drept peste Bolta Cereasca până la rădăcina  Maslinului de pe vârful Muntelui. 
Da !Din Curcubeul Lui Dumnezeu ,Curcubeu format din Cercuri concentrice, vedeam cum un capat se întindea drept, până la Tulpina , pana la partea de la rădăcină a Maslinului de pe Munte.
Lângă mine, nu ştiu prin ce Minune, DUMNEZEU mi-l arată şi pe soţul meu, dar el nu mă putea vedea sau auzi. 

Numai eu îl vedeam .
Acolo, pe unde urcam, era un oraş şi o alee ca un trotuar care înconjura Muntele pentru a se putea ajunge în vârf.
Aud din nou glas,dar foarte trist şi îndurerat, care spune asa :

"Acesta este Maslinul ,care a inflorit pentru ultima oara!"      
Brusc, Cerul senin se tulbură, precum se tulbură apa de izvor,  deşi Curcubeul era pe el, ca la început.

Cerul a început a se tulbura , în clipa în care capătul Curcubeului s-a întins la Maslin, iar mulţimea de oameni se apropia de Măslin.
S-a făcut o învălmăşeală de nori cu ceaţă densă , gri ca de fum.
La vederea a tot ce era pe Cer, toată mulţimea de oameni s-a întristat, nu mai scoteau niciun cuvânt.
Mai erau doar câţiva metri până să ajungsi eu lângă Maslin, când, capătul întins al Curcubeului ,coboară între mine şi Maslin.
Atunci ,exclam şi eu foarte fericită :
"Curcubeul ! Curcubeul!"
Mulţimea ridică ochii spre Cer, se bucură, bate din palme,iar eu mă bucur şi bat din palme la fel ca toti prezenti la aceasta Mare Minune.
Dar, O Minune mare se întâmplă !
Cercul (Colacul)de Curcubeu de pe Cer ,scăldat în Lumina albă orbitoare, se îndrepta şi el spre Maslin, odată cu mine. Îl priveam şi -l vedeam foarte aproape de vârful Muntelui.
Din Cer, se formează până la locul unde eu eram, la circa 4-5 m de Maslin, se formează un Con de nori albastru violet cu strălucire de cristal.
O Forta nevăzută mă ridică de la pământ şi mă aşează pe asfalt cu mâinile întinse lateral, si cu faţa spre Cer. 

Deşi eram întinsă jos pe piatră,simţeam că stau cu trupul pe ceva moale, plăcut şi catifelat,nu simteam ca as sta pe piatra.
Mulţimea de oameni trecea pe lângă mine şi parcă nici nu mă vedea. Eram prinsă între CURCUBEU şi între MĂSLIN. 

Eram la mijloc.
Din Cer, Conul albastru violet care cu partea deschisă spre mine, revărsa spre mine, în pieptul meu , în trupul meu,Lumina albastră  violet, strălucitoare si sub formă de cristale.
Trupul meu absorbea tot ce venea prin acel Con şi intra în mine. Vedeam ca într-o oglindă ceea ce se întâmplă în interiorul trupului meu, în stomac, în burtă. Tot ce se revărsa din Cer, intra în trupul meu prin acel Con şi se transforma în Lumina alba orbitor de strălucitoare, Lumina care se aşeza în mine, tot sub formă de CERCURI concentrice.
CONUL care venea din Cer,cu vârful şi cu deschiderea pe trupul meu, revărsa din el ca o ploaie torenţială, Lumina albastră violet cristalizată. Până cand în interiorul trupului meu nu s-a format un CERC mare de cercuri concentrice de LUMINĂ albă orbitor de strălucitoare, CONUL care venea din CER şi până la mine, nu a contenit a-mi hrăni sufletul meu , dornic de Iubirea Lui DUMNEZEU, cu acea Lumina albastră-violet ca de cristale.
În stânga mea, îl vedeam şi pe soţul meu, dar el nu mă vedea şi nici nu mă putea atinge.
Dragilor, aşa cum ne este sete şi nu ne mai săturăm de apă, sau, aşa cum tragem în piept aer curat şi nu ne mai săturăm de el, tot aşa fraţilor, şi eu absorbeam în trupul meu tot ce venea din CER. Auzeam până şi zgomotul ca o apa curgătoare, a tot ce intra în trupul meu din Cerul sfant, prin Conul de Lumina albastră.
Priveam înlăuntrul trupului meu ca într-o oglindă.

 Vedeam Lumina albă care se aşeza în stomacul meu, în burta mea, încolăcită precum se încolăceşte şarpele.
Când trupul meu s-a umplut de Lumina albă încolăcită cercuri, cercuri, atunci m-am trezit din nou în patul meu, tresăltând foarte tare, de parcă am picat ca dintr-un pom.
În trupul meu nu exista nimic altceva,decât numai Lumina.
Nu ştiu cum puteam vedea în interiorul trupului meu, dar vedeam. Eram ca o carcasă din carne si oase, în care ,Lumina Lui Dumnezeu se salasluise.
Vedeam în continuare şi Curcubeul de pe Cer,asa cum era în Cercuri concentrice, vedeam şi capătul întins al Curcubeului precum şi Conul ce-şi avea vârful în Cer şi deschizătura pe trupul meu.
Ce aş putea să vă mai spun fraţilor ?
Decât să credeţi în toate câte vă spun şi scriu, căci nu sunt nici scorneli , nici invenţii, ci sunt,CUVÂNT  din CUVÂNTUL  Lui  DUMNEZEU. 
De aş câştiga Pamantul întreg cu toate bogăţiile lui, Lumea întreagă de -aş câştiga-o, nu-mi sunt de niciun folos. Nu -mi fac trebuinţă.
Tot ce-mi este de folos, este faptul că scriu aici tot ce Bunul  Dumnezeu îmi îngăduie a vedea şi a auzi, tot ce El îmi arată, aşa după cum chiar eu L-am implorat : 

Doamne, Te rog,Te implor,sa faci din mine, unealta Mainilor Tale!
DUMNEZEU aşa a făcut, aşa mi-a dăruit după cum am cerut, şi iată-mă astăzi cum stau şi scriu aici, şi aduc DOVEZI de necontestat de EXISTENŢĂ a Sa!
Fraţilor, să nu vă îndoiţi nicicând în inima voastră de EXISTENŢA  Lui DUMNEZEU! 

Sa ne inchinam Bunului Dumnezeu si Maicutei Domnului ,sa daruim dragoste sufleteasca si sa fim buni si iubitori.

                                         Cu dragoste,Maria.