MAMELE COPIILOR, VOR FI LUATE DIN ORAS ! COPILASII VOR RĂMÂNE FARĂ MAME !

                                       6 Septembrie 2015, ora 4,08 zori de zi !

                                                Dragii mei, 

După episodul cu Dinozaurii din articolul anterior, la scurt timp, aud un glas care spune ceva cutremurator. 
Acest glas dragii mei, foloseste in propozitie si un cuvant pe care eu nu-l înteleg; nu-i înţeleg sensul.
Glasul ,aproape că mi-a silabisit acest cuvant din propozitia de mai jos :
                     "Suntem într-o situaţie dooloceşte !
                 Do-o-lo-ceş-te !
                Iar mamele copiilor , sunt luate din acest oraş !"

Apoi glasul se stinge ca un ecou, iar eu raman iarăşi fara de glas, gandindu-ma la o viitoare tragedie, când mamele vor fi luate de langa copilasii lor. 
 
Dragii mei, unde si când se va întampla acest lucru oribil, eu nu stiu. Dar din nefericire, toate acestea se vor adeveri şi vor frânge multe inimi ale mamelor, si vor curma multe vieti ale copilasilor lor.
 
Să fim buni, iubitori si milostivi, sa ne rugam pentru noi si cei dragi noua, dar mai ales, sa ne rugam si pentru Aproapele nostru, pentru Pacea lumii intregi. 
Dumnezeu si Măicuţa Domnului ,să vă aibă pe toti în paza Sa, si sa va ocrotească cu Mila si cu Dragostea Sa !  
                               Cu dragoste, Maria. 

                

IATĂ MESAJUL DE LA SFÂNTUL PĂRINTE ARSENIE BOCA : AU MAI RĂMAS 50 DE ZILE ! DINOZAURII ATACĂ !

                                                        6 Septembrie 2015, zori de zi !

                                                   Dragii mei,

În această dimineaţă de 6 septembrie 2015, când abia imi terminasem Rugaciunea de seara, mă băgasem în pat si stateam cu ochii închisi, fireste ca sa mai apuc si eu cateva ore de somn. 
Stând asa cu ochii inchisi, zidurile dispar din câmpul meu vizual, si astfel vad cu ochii închişi un Cer de noapte albastru violet, in toata camera mea, si peste care Cer, năvalesc pur si simplu multe specii de Dinozauri.
Vedeam dragilor, aceste reptile preistorice cu trup din lumina alba densă, precum sunt norii albi si denşi de pe Bolta Cerească.
Numai ca ,acest alb al reptilelor, era de o stralucire orbitoare.
Stăteam cu ochii închisi, îi priveam uimita, uluită, si pot spune chiar cu putina teama, deorece se repezeau unii la altii, se mâncau unii pe altii. Am intins mainile mele printre aceste animale preistorice, si imi vedeam mainile albe precum lumina, si simteam atingerea, presiunea reptilelor cu trup de lumina,  asupra mainilor. Am lasat mainile mele, pe langa corp si continuam sa privesc cu uimire, lupta teribila dintre aceste animale preistorice.
Când Dinozaurii deschideau gurile uriase ,ca sa se inghita unii pe altii, in jurul gurii lor, a coltilor lor, aparea ca un lanţ, ca o botniţă,un fir de lumina aurie, care le intepenea gura. 
Un Soare orbitor, stralucea deasupra căpătâiului meu,iar acest Soare alb orbitor, venea din Sfanta Candela din camera mea.
Candela mea ,nu mai avea fitil cu flacară, ci un Soare orbitor care lumina si Cerul cu Dinozaurii, dar si ochii mei închisi. 
În mijlocul lor, văd un norisor auriu, orbitor de stralucitor.Acest norisor ca din Soare rupt, avea rolul de a a le desparti unele de altele. În stanga mea, vedeam numai DINOZAURI uriasi, cu trup urias si cozi uriase.

În dreapta mea, erau tot DINOZAURI dar cu aripi foarte mari,
aripi foarte lungi, si care aveau tot trup de lumina alba si densa.
  .

Din mijlocul acestor reptile zburătoare, isi face aparitia SFÂNTUL  PĂRINTE  ARSENIE  BOCA !
  
                          .
Arata exact asa ca în aceasta fotografie, cu chip stralucind de Lumina alba a Lui Dumnezeu. 
Pe aripa dreapta a unei reptile cu aripi lungi, apare o cifră.
Vad doar un :5.
Si atunci zic in gandul meu: dar daca mai era ceva langa 5 ?
Daca nu e numai 5 ?
Iar atunci, Sfantul PARINTE ARSENIE  BOCA, iese din nou în mijlocul reptilelor cu aripi lungi, si intinde si mai tare aripa dreapta, a acestei reptile zburătoare pe care văzusem doar un 5, scris un un maro deschis, precum nisipul umed.
Acum vad cifra toata, si-l vad si pe SFANTUL PĂRINTE, care imi zambeste si ma priveste cu blandetea si cu stralucirea ochilor săi.
I-am spus in gandul meu, Sfantului Părinte Arsenie Boca, că am inteles Mesajul pe care mi l-a adus, si ca-l voi face cunoscut Semenilor nostri.
In clipa urmatoare,totul a disparut la fel de năvalnic ,precum au apărut.   
Iară cifra pe care mi-a arătat-o SFANTUL  PĂRINTE ARSENIE  BOCA, pe aripa dreapta a reptilei zburatore era :

                         50 !

Da, cifra  50  era scrisa pe aripa dreapta a Dinozaurului cu aripi uriase.

Dragii mei, după părerea mea, acest MESAJ ne spune că, au mai rămas doar 50 de zile până la dezlantuirea Răului în lumea intreaga.
DINOZAURII  care se mancau intre ei, cred că suntem noi oamenii, care nu mai avem iubire si respect unii faţă de altii.
Aceasta este părerea mea.
Voi ce părere aveti dragilor ?
Astept cu drag si cu mult interes si Comentariile voastre.
SFÂNTUL  PĂRINTE  ARSENIE  BOCA, este SFÂNT în CEATA  LUI  HRISTOS, căci aici pe Pământ, Preotii si mai marii lor, nu voiesc ca sa-l declare Sfant, din prea multa mandrie si orgoliu total nejustificat si totalmente gresit. 
Dragii mei, DUMNEZEU vede si stie tot si toate, si va rasplati fiecaruia după faptele sale.
                                          Cu dragoste, Maria. 
 
Aceste reptile preistorice au apărut ,
acum multe milioane de ani in urma,cu mult inainte de aparitia oamenilor, au fost dinozaurii. Dinozaurii sunt una din cele cateva specii de reptile preistorice care au trait in era mezozoica, era reptilelor. Cel mai mare dinozaut avea o lungime de 30m (aproape cat un bloc cu 10 etaje) si o inaltime de 15m (Exemple: Argentinosaurus, Seismosaurus, Ultrauros, Braciosaurus si Supersaurus)

1. Cum au aparut dinozaurii pe Pamant: Cataclismul...

   www.fiicurios.ro/exploreaza/cum-au-aparut-dinozaurii-pe...Cached

   Cum au aparut dinozaurii pe Pamant: Cataclismul care a ajutat dezvoltarea acestor specii se poate repeta oricand in prezent: 25 martie 2013 13:55. Tweet. TOP 3. 

   
   

   
   

   Cand si de ce au disparut de fapt dinozaurii?

   www.ziare.com/international/stiri-externe/cand-si-de-ce...Cached

   Cand si de ce au disparut de fapt ... gainile de azi sunt urmasii inspaimantatorilor dinozauri ai trecutului. dinozaurii au disparut acum 35 de ... Este ca Au Aparut ..
   

   
   

MESAJ DE LA SFÂNTUL PĂRINTE ARSENIE BOCA !

                                                         Dragii mei, 

În această noapte ,în scurt timp ,voi publica un articol vital, cu un MESAJ de la SFANTUL  PARINTE  ARSENIE  BOCA !

                                
Am dorit sa va anunt de viitorul articol, ca nu cumva sa-l treceti cu vederea.
Este de o extrema importanta pentru ROMANIA si pentru LUMEA intreaga.
Acum lucrez la articol, si- n maxim o ora, il voi termina.
   Asadar , nu pierdeti acest acest ARTICOL, în care SFANTUL  PĂRINTE ARSENIE  BOCA ne transmite ceva de o extrema importanţă. Locul si felul in care ne transmite, vă va lăsa uluiti, uimiti.
                                         Cu dragoste, Maria. 

PREDICĂ LA DUMINICA A 14 A, DUPĂ RUSALII.

Predică la Duminica a XIV-a după Rusalii
( Despre haina de nuntă ) Versiune fara diacritice | Predici la duminici

Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? (Matei 22, 12)

Iubiţi credincioşi,

Pilda din Sfînta Evanghelie de azi, pe lîngă alte învăţături tainice ce le ascunde în ea, ne aduce aminte şi de haina de nuntă, cu care ne-am îmbrăcat la sfîntul şi dumnezeiescul Botez. De această haină ni se va cere răspuns în ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu de la sfîrşitul veacurilor.
Trebuie să înţelegem că această haină este Însuşi Iisus Hristos, Domnul şi Mîntuitorul nostru, după mărturia marelui Apostol Pavel care zice: Cîţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat! (Galateni 3, 27). Ne punem întrebarea: ce datorie avem noi, cei care ne-am îmbrăcat în Sfîntul Botez cu Hristos? Ca răspuns vom spune că toţi cei ce ne-am îmbrăcat cu Hristos, avem datoria mare de a lepăda lucrurile întunericului şi de a ne îmbrăca în hainele luminii (Romani 13, 12).
Care sînt lucrurile întunericului şi de ce se numesc aşa? Lucrurile întunericul sînt toate faptele rele fără de rod, adică păcatele pe care le facem cu voia noastră, despre care ne spune dumnezeiescul Apostol Pavel (Efeseni 5, 11).
Faptele rele se numesc aşa din două motive şi anume: întîi, pentru că ele vin de la diavolul, care se zice stăpînul întunericului (Ioan 14, 30; Efeseni 6, 12; Coloseni 1, 13) şi, în al doilea rînd, se numesc fapte fără de rod ale întunericului, fiindcă întunecă mintea şi sufletul omului şi-l despart pe om de Dumnezeu, Care este lumină: Dumnezeu este lumină şi lumina luminează tuturor şi întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 5), căci Dumnezeu locuieşte în lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16).
Care sînt hainele luminii pe care trebuie să le îmbrăcăm, după învăţătura Sfîntului Apostol Pavel? Acestea sînt toate faptele bune, care mai sînt numite şi arme ale luminii (Romani 13, 12). Cu aceste fapte bune şi arme duhovniceşti ale luminii se cade a ne îmbrăca noi creştinii, după cum ne îndeamnă acelaşi apostol, zicînd: Staţi deci tari, avînd mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcaţi-vă în platoşa dreptăţii şi vă încălţaţi picioarele voastre întru gătirea Evangheliei păcii. Întru toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse, şi coiful mîntuirii luaţi, şi sabia Duhului care este cuvîntul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 14-17). Aşadar, vedeţi ce fel de haine se cuvin nouă creştinilor a îmbrăca, şi care sînt faptele cele fără de rod ale întunericului de care trebuie a ne dezbrăca?
Noi, fraţilor, ne-am îmbrăcat în dumnezeiescul Botez cu Hristos şi prin El avem putere a lucra toată fapta bună, după cum ne învaţă Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreşte (Filipeni 4, 13). Încă şi Domnul ne-a arătat că, prin unirea cu El, toate faptele bune le putem lucra, iar fără de El, nimic bun nu putem face, după cum Însuşi spune: Rămîneţi întru Mine şi Eu întru voi, căci fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 4-5). Căci trebuie să avem în toată vremea unire cu Hristos, prin credinţa cea lucrătoare care se lucrează prin dragoste (Galateni 5, 6; II Tesaloniceni 3, 5), şi prin această credinţă, să lucrăm cu multă sîrguinţă toată fapta bună.
La dumnezeiescul Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui. Dacă după Sfîntul Botez ne vom întoarce iarăşi la păcate şi nu ne vom pocăi de ele prin mărturisire la duhovnic şi prin facerea canonului dat, atunci ne asemănăm cu cîinele care se întoarce la vărsătura sa şi cu porcul ce se scaldă din nou în mocirla lui (II Petru 2, 22; Pilde 26, 11). Căci, într-adevăr mare datorie avem noi creştinii care ne-am îmbrăcat cu Hristos la Sfîntul Botez, să-I urmăm Lui prin toate faptele bune, aşa cum ne îndeamnă Sfîntul Apostol Pavel, zicînd: Următori făceţi-vă mie, fraţilor, precum şi eu lui Hristos (I Corinteni 11, 1). Dar să întrebăm pe marele Pavel, cum urma el lui Hristos, ca să ştim şi noi în ce fel să urmăm Lui. Să ascultăm ce ne spune el: Trei ani noaptea şi ziua n-am încetat cu lacrimi a învăţa sfătuind pe fiecare. în osteneli multe, în bătăi, în temniţe, în primejdii de multe ori (Fapte 20,31). De la iudei de cinci ori am luat cîte patruzeci lovituri de bici fără una am luat, de trei ori cu toiege am fost bătut, odată cu pietre am fost împroşcat, de trei ori cu mine corabia s-a sfărîmat; o noapte şi o zi în largul mării am petrecut; în călătorii de multe ori, în primejdii pe rîuri şi de la neamuri şi de la tîlhari, în primejdii în pustie şi pe mare, în osteneală şi trudă, în privegheri, de multe ori, în frig şi în lipsă de haine, pînă în ziua şi ceasul de acum şi flămînzim şi însetăm şi sîntem goi şi sîntem bătuţi, sîntem pribegi, ne ostenim lucrînd cu mîinile; noastre, ocărîţi fiind, binecuvîntăm; prigoniţi fiind, răbdăm; huliţi fiind, mîngîiem. Am ajuns ca nişte gunoi lumii, tuturor lepădătura pînă azi (II Corinteni 11, 25-27).

Iubiţi credincioşi,

Iată în ce fel şi prin cîte necazuri şi prigoane urma lui Hristos dumnezeiescul şi marele Apostol Pavel. Să ne punem întrebarea: oare noi creştinii de azi, care ne-am îmbrăcat cu Hristos prin Sfîntul Botez, mergem noi pe urma Sfîntului Apostol Pavel, precum mergea şi el pe urma suferinţelor lui Hristos? Dacă am lua noi aminte la Sfînta Evanghelie cîte a suferit Mîntuitorul pentru noi, cîte au suferit Apostolii şi toţi sfinţii pentru dragostea lui Hristos, am cunoaşte cît de păcătoşi şi neputincioşi sîntem şi cu cîtă lenevire şi nepăsare lucrăm pentru mîntuirea sufletelor noastre, am cunoaşte cît de puţin ne îngrijim să ne împodobim haina de nuntă a sufletelor noastre, pe care am luat-o la Botez mai curată decît soarele şi care ni se va cere în ziua morţii noastre şi în vremea înfricoşatei judecăţi a lui Dumnezeu.
Sfîntul Apostol Petru, arătîndu-ne care este haina şi podoaba cea adevărată a creştinului, ne învaţă, zicînd: Podoaba voastră, să nu fie din afară, împletirea părului şi a podoabelor de aur şi îmbrăcămintea hainelor scumpe. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a Duhului, blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau odinioară sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu (I Petru 3, 3-5). Acelaşi lucru învaţă şi Sfîntul Pavel pe femeile creştine, zicînd: Asemenea şi femeile în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcîndu-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur sau din mărgăritare sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu (I Timotei 2, 9-10).
Iată cum se cuvine a se împodobi femeile creştine. Adică a nu iubi numai podoaba cea din afară, ci a se împodobi mai ales cu haina cea duhovnicească a sufletului lor, prin lucrarea faptelor bune şi să-şi aducă aminte de ameninţarea lui Dumnezeu care zice: Pentru că fiicele Sionului sînt atît de mîndre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe, cercei, brăţări, văluri, cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi, oglinzi, pînzeturi subţiri, turbane şi tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune; în loc de cingători, frînghie; în loc de cîrlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie; în loc de veşmînt preţios, zdrenţe şi în loc de frumuseţe, pecete de robie (Isaia 3, 16-24).
Dar nu numai femeile, ci şi bărbaţii trebuie să fugă de lux şi de podoabe şi să se silească fiecare a-şi împodobi cu fapte bune aurul cel dinăuntru, adică sufletul său. Fiecare creştin trebuie să-şi aducă aminte că la judecata viitoare, nu va judeca Dumnezeu hainele, ci faptele noastre. Cel ce se va sili a-şi împodobi haina sufletului său cu toată fapta cea bună, unul ca acesta nu se va ruşina cînd va fi chemat la nunta marelui Împărat (Apocalipsa 19, 7-9).
Dacă cineva dintre noi ar fi chemat să meargă înaintea unui împărat pămîntesc sau a unui mare conducător de ţară, cîtă grijă ar avea să-şi împodobească hainele sale ca să nu fie batjocorit pentru a sa neglijenţă. Dar noi cînd vom fi chemaţi la nunta mirelui Hristos înaintea Celui ce este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apocalipsa 19, 16), ce fel de ruşine, cîtă groază şi muncă vom lua, dacă nu ne vom îngriji a ne împodobi haina sufletelor noastre? Oare nu vom auzi şi noi ca omul din pilda Evangheliei de azi: Prietene, cum ai intrat aici, neavînd haină de nuntă? Oare nu vom auzi noi atunci pe dreptul Judecător şi Preaveşnicul Împărat, zicînd: Legaţi-i mîinile şi picioarele şi aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară, unde este plîngerea şi scrîşnirea dinţilor (Matei 22, 13).
Vai de noi, fraţilor, cît de puţin ne îngrijim a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre şi cîtă pedeapsă de la Dumnezeu ne aşteaptă pentru această lenevire şi negrijă! Noi, păcătoşii, uităm că vine moartea şi după moarte este judecată şi muncă veşnică pentru cel ce moare nepocăit şi nepregătit.
Dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, arătînd chinurile care îi aşteaptă acolo pe cei păcătoşi, zice: "Acolo se vor topi ochii beţivilor, acolo se vor veşteji cărnurile judecătorilor, acolo se vor chinui cu foame cumplită şi groaznic vor pătimi cei ce în alăute şi fluiere beau vinul; acolo cu mare durere se vor tîngui şi cu dinţii lor vor scrîşni şi cu amar îşi vor bate feţele lor desfrînaţii şi preadesfrînaţii, furii, ucigaşii de oameni, vrăjitorii, fermecătorii, descîntătorii, scriitorii de mincinoase scrisori, stricătorii de copii, vrăjitorii, mîncătorii de sînge. Aceştia toţi, şi cei asemenea lor, care fără pocăinţă au păcătuit pînă la sfîrşitul lor şi pe calea cea lată şi desfătată au umblat, care duce la pierzare, acolo în chinurile iadului îşi vor afla negreşit sălăşluirea" (Sf. Efrem Sirul, Tomul III, Bucureşti, 1910, p. 39).
Dumnezeiescul şi sfîntul Apostol Pavel gura lui Hristos ne arată că trebuie a ne dezbrăca de hainele răutăţilor noastre şi a ne îmbrăca cu omul cel nou, zicînd: V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit. Şi iarăşi zice: Îmbrăcaţi-vă, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţe şi cu îndelungă răbdare... Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvîrşirii (Coloseni 3, 12-15).
Aţi auzit, fraţi creştini, ce îmbrăcăminte trebuie să avem noi creştinii şi care sînt podoabele duhovniceşti ale hainelor de nuntă ale sufletelor noastre? O, de nu am uita noi păcătoşii, învăţătura şi sfătuirea marelui Apostol şi de ne-am îngriji în toată vremea a ne îmbrăca cu aceste sfinte virtuţi, care împodobesc haina cea de nuntă a sufletelor noastre, ca, în ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu, să nu ne ruşinăm şi să nu fim aruncaţi în munca cea veşnică! În ziua aceea drepţii vor străluci ca soarele. Atunci se va vedea podoaba şi frumuseţea hainelor de nuntă ale fiecăruia şi se va cunoaşte după haina cea din afară dragostea şi silinţa fiecăruia, cu care am lucrat în această viaţă la mîntuirea cea veşnică a sufletului nostru.

Iubiţi credincioşi,

Pînă aici am vorbit despre podoaba hainei de nuntă a sufletului nostru. În încheiere voi arăta cîteva istorioare sfinte, prin care veţi înţelege că oamenii sfinţi şi aleşi ai lui Dumnezeu au strălucit în viaţa lor cu lumină duhovnicească, nu numai înăuntrul lor, ci chiar în afară s-au arătat cu podoabă şi slavă dumnezeiască, prin care se arată sfinţenia şi lumina cea duhovnicească a sufletelor lor.
De exemplu, citim în istorisirile sfinte că Set patriarhul, fiul lui Adam, cînd era de patruzeci de ani, a fost răpit de îngerul Domnului la înălţime şi a învăţat ştiinţa multor taine ale lui Dumnezeu şi vestita ştiinţă a astronomiei; iar cînd s-a pogorît pe pămînt, faţa lui s-a luminat foarte mult din cereştile vederi de acolo. Această strălucire şi slavă a feţei lui, care era ca o faţă de înger, a rămas la el toată viaţa sa (Hronograf, Mînăstirea Neamţ, 1837, p. 86-87).
La fel a strălucit faţa lui Moise, robul lui Dumnezeu, cînd s-a pogorît din muntele Sinai cu Tablele legii: Atît strălucea faţa lui Moise, încît toţi fiii lui Israel se spăimîntau la vederea feţei lui şi nu puteau să sufere strălucirea feţei lui, încît proorocul Moise îşi acoperea faţa sa, pînă cînd intrau ei să grăiască cu dînsul (Ieşire 34, 29-35). Aşa strălucea şi faţa sfîntului apostol, întîiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, ca o faţă de înger, cînd vorbea către evrei (Fapte 6, 15).
Faţa Sfîntului Sisoe cel Mare a strălucit ca soarele în vremea sfîrşitului său, după cum se scrie despre aceasta în Pateric: "Cînd vrea să se sfîrşească acest mare cuvios părinte, şezînd părinţii pustiului lîngă dînsul, a strălucit faţa lui ca soarele şi le zicea lor: "Iată, Avva Antonie a venit!" După puţin timp a zis: "Iată ceata Apostolilor a venit!" Şi s-a luminat faţa lui iarăşi şi iată era ca şi cum ar fi vorbit cu oarecare, şi s-au rugat lui bătrînii, zicînd: "Cu cine vorbeşti, părinte?" El a zis: "Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc puţin!" Îi zic lui bătrînii: "Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, părinte!" Şi le-a spus bătrînul: "Cu adevărat nu mă ştiu că am pus început bun", şi au cunoscut toţi că este desăvîrşit. Şi iată că de năpraznă s-a făcut faţa lui ca soarele. El le zicea lor: "Vedeţi, Domnul a venit şi zice: Aduceţi-Mi pe vasul pustiului!" Şi îndată şi-a dat duhul şi s-a făcut cu un fel de fulger, şi s-a umplut toată casa de bună mireasmă" (Pateric, Bucureşti, 1828, p. 70).
Iată, fraţi creştini, cum slăveşte Dumnezeu încă din acest veac pe oamenii Lui cei aleşi şi sfinţi, care cu adevărat în toată viaţa lor le-a plăcut binele şi care s-au ostenit cu mari nevoinţe, cu post, cu priveghere, cu rugăciunea, cu fecioria şi cu multe alte fapte bune, şi mai ales cu smerenia şi-au împodobit haina cea de nuntă a sufletului lor.
Zice Domnul în Sfînta Scriptură: Pe cel ce Mă slăveşte pe Mine, îl voi slăvi (Filipeni 4, 19; Romani 9, 23) şi iată cum a slăvit El pe cei ce L-au iubit chiar din veacul de acum. Vedeţi cît de mare şi adîncă smerenie avea acest sfînt şi bine plăcut al lui Dumnezeu. La moartea lui au venit marele Antonie, ceata proorocilor, a îngerilor şi, mai presus de toţi, Însuşi Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, iar el se ruga să-l mai lase puţin să se pocăiască, că nu socotea în mintea lui că a pus început de faptă bună. Bine a zis sfîntul Isaac Sirul că: "Smerenia este haina lui Hristos". Cu această haină a lui Hristos era îmbrăcat sufletul acestui mare sfînt Sisoe. De aceea, smerenia, zice Sfînta Scriptură, merge înaintea slavei. (Pilde 15, 33; 29, 23). Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos atît l-a slăvit şi l-a înălţat de a strălucit faţa lui ca soarele, asemenea cu a Sa în Muntele Taborului. Aceasta ca să se adeverească cuvîntul Său Care a zis: Pe cel ce Mă slăveşte pe Mine, îl voi slăvi (Psalm 83, 12; I Regi 2, 8) şi Cel ce se smereşte pe sine se va înălţa (Matei 23, 12; Luca 9, 48; Iov 5, 11).
Aşadar, iubiţi fraţi creştini, să nu uităm şi noi nevrednicii, de slava acestor oameni sfinţi de care am amintit mai sus, şi să ne silim cu toată sîrguinţa a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre, cu toată podoaba faptelor bune, dar mai presus de toate, cu dragostea de Dumnezeu, de aproapele şi cu desăvîrşita smerenie. Amin.

SFÂNTA EVANGHELIE , DIN DUMINICA A 14 A DUPĂ RUSALII !

                               Duminica a XIV a , după Rusalii !

                 Sfânta Evanghelie  de  la Matei :
                               ( XXII, 1 - 14 ) 

Zis-a Domnul pilda aceasta :

Asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor unui împărat care a făcut nuntă fiului său şi a trimis pe slujitorii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină .Iarăşi a mai trimis alţi slujitori, zicând : spuneţi celor poftiţi că iată am pregătit ospăţul meu ;juncii mei şi cele îngrăşate ale mele s-au jertfit şi toate sunt gata;veniţi la nuntă.Dar ei , fără să ţină seama , s-au dus, unul la ţarina sa , altul la neguţătoria sa , iar ceilalti, punând mâna pe slujitorii lui , i-au batjocorit şi i-au omorât. Auzind de acestea,împăratul s-a mâniat şi, trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi oraşului lor i-au dat foc. Apoi a zis slujitorilor săi: iată nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. Deci mergeti la raspantiile drumurilor şi pe câţi veti găsi chemaţi-i la nuntă .Atunci slujitorii au ieşit la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi chemaţi-i la nuntă.Atunci slujitorii au ieşot la răspântiile drumurilor şi i-au adunat pe toţi câţi i-au găsit , şi buni şi răi;şi s-a umplut casa nunţii de oaspeţi.Iar împăratul, intrând să vadă pe oaspeţi, a văzut acolo pe un om , care nu era îmbrăcat în haine de nuntăşi i-a zis : prietene , cum ai intrat aici fără haine de nuntă ? El însă a tăcut.
Atunci împăratul a zis către slujitori: legati-l de mâini şi de picioare, luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, căci mulţi sunt chemaţi ,dar puţini aleşi.
Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! Amin!

Dragii mei, 
Cu toţii suntem chemati în fiecare Duminică, la fiecare Sărbatoare la nuntă. Este nunta LUI  HRISTOS , unde se săvârseste Sfanta si Dumnezeiasca LITURGHIE.
Să mergem asadar cu totii, ca sa ne bucuram si sa ne hranim sufletul cu aceasta Pericopa Evanghelica , si vom fi fericiti cu inima si cu sufletul, că am onorat invitatia Împăratului Iisus Hristos, si am mers din dragoste si cu dragoste, in Sfanta Biserica sa, măcar în ziua Sfintei Duminici.
                               Cu dragoste, Maria.    

MILIONARUL DIN KUWEIT , DISPĂRUT ÎN ROMÂNIA , TRĂIESTE !

                                                  4 Septembrie 2015, ora 23,05 !

                                            Dragii mei, 

 În această noapte dragii mei, în timp ce mă rugam, Cerul noptii se luminează, si astfel văd spre spre Sud un Cer ca o dimineaţă devreme, precum si o rascruce de drumuri.
Văd o tânără femeie, care tine o poză colorată în mâinile sale, iar in mijlocul grupului din poză, imi arata un bărbat, după care dispare.
Iar acum ,cum priveam eu la Sud, văd pe partea dreaptă în faţa unei cladiri pe coltul strazii, care avea  o arhitectură foarte frumosa , si cu peretii vopsiti în grena-cărămiziu, cu ferestre inguste dar lungi, (dreptunghiulare),pe trotuoar, stătea un bărbat în vârstă.
Bărbatul, purta un sacou negru, iar pe sub sacou avea o cămaşă pe fond alb, dar plina de bulinuţe roşii,sau putea fi chiar inimioare rosii;toată cămasa era cu acest imprimeu.
Acest bărbat avea părul alb şi lunguţ, păr zburlit si neîngrijit.
Chipul lui era palid, faţa alungită, avea ochelari fumurii si mari.
Il vedeam de la crestet în jos, până la talie.
Asadar, după felul cum se sprijinea pe partea dreapta, cred ca avea un baston în mâna sa dreaptă; iar mâna sa stângă ,a dus-o la frunte, deasupra ochilor,ca şi cum ar vrea să privească în zare. 

Mohamed Ta Albaghli, cetăţeanul de 79 de ani din Kuweit, dispărut pe 5 august din staţiunea prahoveană Cheia, tot nu este de găsit. Familia oferă o recompensă de 10.000 de euro pentru indicii concludente în anchetă, scrie Adevarul. Bărbatul a fost căutat cu salvatori şi voluntari în pădurile din staţiune, însă fără rezultat, astfel că ancheta a fost preluată de Poliţia Prahova care nu exclude nicio ipoteză privind dispariţia acestuia.
Acest om,  era dezorientat şi nu stia ce este cu el si incotro s-apuce.
Deci, vedeam doar clădirea, pe acest om din faţa clădirii, stând în picioare pe trotuoar si privea trist si extrem de dezorientat cu mâna sa stanga deasupra ochilor acoperiti de ochelarii mari si fumurii.
Doar câteva clipe a durat totul, după care a disparut la fel de tainic ,precum a si apărut.
Asadar dragii mei, acest om traieste, dar s-a ratacit pe undeva,sau chiar o fi fost luat de cineva, după care l-au îmbrăcat altfel decât portul său ,şi l-au lăsat ca să plece pe strazi.
Veti vedea că acest om va fi gasit la un moment dat, căci nu degeaba mi s-a arătat.
Dragilor, să lăsăm pe Bunul Dumnezeu si pe Maica Domnului , ca să hotărască ziua si ceasul când va fi descoperit acest om.
                                Cu dragoste, Maria.
 

2 share 0 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Cetăţeanul din Kuweit, dispărut la Cheia, de negăsit după 24 de ore de căutări

Citeste mai mult: adev.ro/nsplpn

RĂZBOI ÎN VRANCEA ???

                                             4 Septembrie 2015, ora 5,45 dimineaţa !

                                                 Dragii mei, 

Iată că după vestile cu Războiul din Siria, aud un glas care spunea ceva si mai uluitor.
Ce spunea acel glas?
Iată:
                  "Vrancea?
  Iar raspunsul veni imediat :
             Război în Vrancea !"

După care, glasul nu mai spune nimic, dar am rămas eu fara glas, la auzul acestor cuvinte.
                
Dacă voi stiti dragilor ,  ce vor sa insemnea aceste cuvinte, cine stie, poate au o talmacire anume, sau Domne fereste, nu o fi chiar Război, astept cu mare drag si cu mult interes Comentariile voastre.   
                          Cu dragoste, Maria.