MÂINILE MELE ŢINEAU PE DUHUL CEL PREA SFÂNT , CARE S - A AŞEZAT PE UMĂRUL MEU STÂNG !

                                                               Dragii mei, 

Ca întotdeauna, un fulger de lumină albă si extrem de stralucitoare, mă trezeste ca la un şoc electric, si brusc, nu mai sunt în patul meu, ci sunt luată cu sufletul într-un loc cu multă lume, ca pe o strada pe care lumea toata se plimba.
Cerul este bleu senin de ziuă, este frumos si cald, iar eu sunt in mijlocul mulţimii de oameni ,multime care trecea pe lângă mine şi parcă nici nu mă vedea.
Nu stiam de ce sunt acolo,priveam în jurul meu si nu puteam vorbi cu nimeni, deoarece nu mă vedeau, eu îi vedeam pe oameni, dar ei pe mine nu ma vedeau.
Privesc la Cerul Sfânt , iar de acolo din mijlocul oamenilor, văd cu mare uimire că se întâmplă O Mare Minune.
Cerul senin de ziuă s-a deschis, s-a dat la o parte precum o cortină.
Din inima Cerului  Lui Dumnezeu, vad cum iese un Soare mai mic,dar, orbitor de strălucitor şi cu Raze lungi, până la mine ajungeau Razele. 
Pe aceste Raze din Cerul Împărăţiei Lui Dumnezeu, vad cum vine în zbor ,în mare grabă ,un PORUMBEL  alb imaculat si usor nuanţat pe burtică, nuanţat cu bleu ,precum Cerul Senin. 
                                                    

Porumbelul Dumnezeiesc , adică DUHUL  CEL  PREA SFÂNT, zboară cu Aripile Sale larg deschise, iar când ajunge în faţa mea, se aşează pe umărul meu stâng si acolo rămâne.
Simt în mine o mare bucurie, simt o mare ocrotire Dumnezeiască. Ştiam că este DUHUL Lui  DUMNEZEU, dar nu îndrăzneam ca să -L ating.
Şi totuşi, o forţă nevăzută îmi spune în gândul meu, că pot să pun mâna pe Acel Porumbel alb.
Cu mâna dreaptă, iau de pe umărul meu stâng Porumbelul alb, moment în care, Îl ţin cu ambele palme si simt în căuşul palmelor mele căldura divină, simt cum palmele mele nu ţinea un PORUMBEL obisnuit, deoarece, S-a mărit ca volum, era pufos  si catifelat, nu simteam că ar fi avut pene, ci era dumnezeiesc sentimentul de a ţine în palmele mele, pe ÎNSUŞI  DUHUL CEL PREA SFÂNT.
 Închipuiţi-vă dragilor ce simţiţi, când aveti in mâinile voastre  un balon umflat, dar  de fapt tineţi un Porumbel cu pene, si nu un balon.  Nu simţeam penele, ci doar ceva pufos, moale ,catifelat si de care nu-mi doream sa ma mai despart, nu as fi dorit ca sa-i mai dau drumul din mâinile mele. Aceasta comparatie este infimă, faţă de cum ar trebui sa pot explica. Nu exista Cuvinte pe care as putea sa le folosesc ,ca sa va spun ce am simtit in acele clipe.   
Şi aşa ţinând în mâinile mele pe Duhul Cel Prea Sfânt, L-am strâns cu mare bucurie la pieptul meu, si strigam la cei din jurul meu, la oamenii care treceau grăbiţi încoace si încolo, si le spuneam cu glas tare:

             Priviţi, am în mâinile mele pe DUHUL  SFÂNT!
           Priviţi Cerul care este deschis!

           Vedeţi Soarele Lui Dumnezeu !

Dar nimeni nu mă vedea, nimeni nu mă auzea.
Mă durea sufletul că nimeni nu vedea ce ţineam eu la pieptul meu.
Lacrimile îmi curgeau şiroaie, priveam la Lumina orbitoare ce venea din Cerul Lui Dumnezeu, si am întins mâinile mele cu Porumbelul alb, mi-am desfacut palmele, iar EL şi-a luat zborul pe aceleaşi Raze ale Soarelui Dumnezeiesc, si într-o clipă, Cerul s-a închis la loc, iar eu am tresăltat puternic în patul meu, de parcă aş fi căzut de la doi metri. 
Cu lacrimi în ochi si-n suflet, lacrimi de bucurie, îmi notez toate cele văzute ,iar acum dragilor, le-am scris aici si pentru voi, cei care iubiţi acest Blog,dar si pentru cei care nu iubiţi acest Blog, adică, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. 
Dragii mei, ceea ce eu scriu pe Blog, este numai de la Duhul Cel Prea Sfânt.
Zilnic vă strig, zilnic vă chem aici pe Blog, ca să vă spun, ca să vă arăt ceea ce BUNUL  DUMNEZEU îmi îngăduie a vedea si a auzi.
Numai că , ca şi in acest articol, când nimeni nu mă auzea ,si nimeni nu mă vedea că ţineam la pieptul meu pe Însuşi Duhul Lui Dumnezeu, şi toată lumea era prea ocupata cu cele lumesti,  tot aşa se întâmplă şi cu acest Blog.
Puţini dintre voi ,sunteţi cei care credeţi cu adevărat, puţini dintre voi vă mai gândiţi dacă să-mi daţi crezare sau nu.
Iar cea mai mare parte, nu credeti nimic din cele scrise de mine si graite de Bunul DUMNEZEU .
Ba mai mult, unii  dintre voi , din cei care nu credeţi în nimic, ci numai în eu-l vostru, aduceti cuvinte jignitoare si împroscati cu venin.
Eu vă iubesc pe toţi la fel,  ca pe niste frati si surori întru  DOMNUL  nostru IISUS HRISTOS, asa cum si sunteti, şi-mi doresc din toată inima ca să credeti cu tărie în Existenţa Lui Dumnezeu şi a Maicii  Domnului.
Să credeţi că ,aici pe acest Blog: DUMNEZEU  EXISTĂ - MĂRTURII, eu scriu Cuvânt din Cuvântul Lui Dumnezeu.
Aşadar dragii mei, cine are urechi de auzit, să audă ! 
 Şi cine are ochi de văzut, să vadă !
                                   Cu dragoste, Maria.