vineri, 11 noiembrie 2016

COD ROȘU LA ICOANE !!! VEȚI ÎNTÂLNI STAULUL TIMPULUI !

                                               11 Noiembrie 2016,ora 3,20 zori de zi !

                                                 Dragii mei, 

Astazi în zori de zi,ma trezeste un glas,care strigă asa:

               „ Cod roșu la Icoane !
             Veți întâlni Staulul timpului .
           Codul roșu la Icoane!”

După care,glasul dispare dragilor, iar eu ma grabesc a scrie in caietul meu de căpătâi.
Dragii mei, vom întâlni multe situatii din care nu vom sti cum să iesim. Dar ce ne facem, când ni se spune ca sa fim atenti la Sfintele Icoane, deoarece ,avem un COD  ROȘU ? 
Prieteni dragi, de-ar fi sa platim cu viața ,sa nu ne lepădăm niciodată de  Credința noastra,sa ne apărăm SFINTELE ICOANE,deoarece, ele reprezintă Chipul Sfintei Treimi,Chipul Maicii Domnului si al tuturor Sfintilor.
Image result for icoaneImage result for icoane
 Image result for icoaneImage result for icoaneImage result for icoane Image result for icoane        Image result for icoaneImage result for icoaneImage result for icoaneImage result for icoaneImage result for icoaneImage result for icoaneImage result for icoaneImage result for icoane
Sfintele Icoane crestin ortodoxe, reprezintă fratilor,VIAȚA nevazuta de ochiul firesc;Viața care ne dă nouă Viață! 
DUMNEZEU si MAICA DOMNULUI ne-a lasat noua Crestinilor orotodocsi ,Sfintele Icoane,pentru ca noi să le aducem închinare,cinste si slavă,Amin!
                                    Cu dragoste,Maria. 
   

77 de comentarii:

  1. la rand la icoane/moaste se sta cum sta turma la staul, probabil vor fi motive sa fie atata lume, se apropie hramul Parintelui Arsenie Boca 29 noiembrie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,asa este,28 noi.

      Ștergere
    2. Buna seara. A sosit timpul ca noi Romanii,sa cinstim sfintele icoane,pentru ca vom avea mare nevoie de ele,ca sa ne protejeze pe noi,si tara noastră ca greul de azi începe in tara,încep politicieni sa minta poporul cu televizorul,dar de data aceasta nu le mai vine in ajutor vrăjitoarele (diavolul) , sfintele icoane vor fi scoase din biserici si mănăstiri pentru dreptate si adevăr.Romanii sau saturat de minciuni si sa fie manipulați pe placul lor.A sosit timpul ca toți politicienii României sa dea socoteala pentru suferință la care i-au pus timp de 27 de ani,unde sunt bogățiile tarii,când vor da ei toți banii furați atunci Romanii o să-i aleagă.Noi ce-i saraci sa nui blestemam,ci sa ne rugam la Maica Domnului,si Sfântă Treime sa ne ajute pana la alegeri,11 decembrie sa devenim o alta Românie,Sfântă nu corupta,si IISUS HRISTOS conducătorul.Pentru prima data,de la revoluție incoace noi romanii vom cere ajutorul sfinților,pentru ca ei sunt salvarea noastră sa scăpam de minciuna,acum si preoții vor simți puterea lui Dumnezeu mai aproape de ei,nimic nu este întîmplător,toate la timpul lor,sa nu ne fie frica sau rușine sa le cerem ajutorul tuturor sfinților.
      Cu mult respect,Mariana din Banat.

      Ștergere
    3. Buna seara. Pentru ca noi toți pământenii,ne certam,ne jicnim si nu știm adevărul despre care religie este adevărata cea a Domnului nostru IISUS HRISTOS,sau toate religiile ne vom uni in una singura,sau se va întâmpla ceva sfânt pe pământ.
      Cu mult respect,Mariana din Banat.

      Ștergere
    4. Adevarul ne transmite doamna Maria,pentru care eu personal ai multumesc chiar si in sinea mea.Multumesc si DUHULUI SFANT ca ne-a trimiso!Mai stiu ca nimic nu e intimplator. Maria H

      Ștergere
  2. Decat sa murim prin cluburi mai bine sa murim stand la rand la icoane. Fericit cei ce mor in numele Domnului. Eu m-am pregatit pt ca stiu ce ne asteapta. Doamne ajuta-ne sa ne ducem lucrarea pana la sfarsit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim 19.32 spui"Eu m-am pregatit pt ca stiu ce ne asteapta".Poti sa-mi spui si mie cum sa ma pregatesc?Multumesc.

      Ștergere
    2. Anonim11 noiembrie 2016, 23:14,In primul rand incepe a Lauda pe Dumnezeu,si cauta al tine cat mai aproape pe Mantuitorul de inima ta. Cauta si il vei gasi.Iubeste-pe Dumnezeul Tau.

      Ștergere
    3. Post, rugăciune, plângerea păcatelor, mărturisire la duhovnic.
      Necredinta a facut ca în SUA sa nu se împlinească viziunea. La fel a fost în România anul trecut. Mai avem o sansă să schimbam ceva la alegerile din decembrie.
      Rugati-vă neîncetat!

      Ștergere
  3. Se spune..” „Se vorbeste…” „Se vehiculeaza” – Da, „se pare” ca toata lumea stie dar prea putin s-au asteptat…
    Poate vrei sa vezi mai clar, cine si de ce l-a votat pe Trump:

    http://www.rostonline.ro/2016/11/america-a-castigat-sistemul-a-pierdut-razboiul-continua/

    O traducere in limba romana.
    „Agentiile” stiau; stiau si au falsificat adevarul ca niste profesionisti difuzandu-l cu toate gurile de foc.
    oar ca functioneaza si canale paralele.
    De unde am putut intelege din vreme ca va castiga Trump.
    Si asa estimarea deturnarii de voturi este de mai ulte milioane (totusi, nu cred ca vreo 20 de milioane) din peste110 prezenti la vot, in special pentru a o scoate pe Killary castigatoare la votul popular”, sa se intretina nemultumirea progresistilor si sa poata fi agitai in continuar…. cica, pana la nesupunere civila in masa si declararea Legii Martiale care ar impiedica preluarea functiei de catre Trump.
    Cat de „cazuta” este America si infestata de satanism…. cei mai multi sint oameni cu bun simt, muncitori, „cuminti”, serioasi. Nemultumiti, da insa nu perversi.
    Ei puteaqu declansa razboi civil (aproape 100 de milioane de adulti care nu gasesc unde sa se angajeze!), dar asta nu face parte din mentalitatea, atitudinea lor.
    Au avut incredere in „sistem”, in cel politic al alegerilor, nu in cel economico-financiar.
    De aceea, pe frig, pe ploaie si intuneric au stat la coada sa voteze pentru bun-simt, pentru a-i da aripi cuiva in care au incredere, intr-unul caree nu are nevoie sa fure fiindca a avut dintotdeauna suficient ca sa nu ravneasca la bunul altuia.
    Care nu avea nevoie de bataie de cap la batranete… dar care a inteles ca nu poate ajunge Presedinte un om obisnuit – oricat de corect, destept, frumos ar fi el.
    DA – manifestatii violente, fara indoiala, abia au inceput…

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Manifestatiile acestea se vor opri. Oamenii aceia rebeli si instigati trebuie sa inteleaga faptul ca minoritatea se supune majoritatii, asta este: majoritatea a decis si nu au ales-o pe perversa Hillary. Si este mai bine asa!

      Ștergere
    2. Dacă sunteți bucuroși ca a iesit Trump sa nu aveți o surpriză.
      Omul care are, vrea mai mult. E afacerist, iar asta nu se schimbă.
      Populația trebuie să stea acasă si sa respecte alegerile. Manipulați de cei frustrați să iasă în stradă s-ar putea să se întâmple o nenorocire.

      Ștergere
    3. Care majoritate? A electorilor sau a populației? Populația a votat, Per total, cu douăsprezece de mii de voturi mai mult pt Hillary.
      E corect? Sa ai majoritatea voturilor si totuși sa pleci acasă?
      Va aduce cumva aminte de referendumul din 2012?
      Asta e un semn ca nu e bine sa te joci cu destinul unei tari pt ca vine ziua in care vei păți la fel. Si nu se știe dacă americanii vor fi mai impaciutori decât am fost noi. Nu știu dacă accepta sa fie călcați pe cap si sa li se arunce vorbe in vânt.

      Ștergere
  4. Dumnezeu să mă ierte,dar pot spune că urmăresc acest blog din pură curiozitate personala pentru că am niste dubii,incerc foarte mult să formulez comentariul încât să nu jignesc,oricum ca idee în biblie scrie ca nimeni nu poate ști ce va fi așa că e contradicție în faptul că totuși susțineți foarte mult credință dar pe de altă parte faceți "previziuni" la foc automat,recunosc ca puteți avea un dar sa zicem dar nu înțeleg dorința asta de a" striga" în gură mare toate acestea,si un dar sa fie de la Dumnezeu nu cred că trebuie demonstrat cuiva,pana la urmă cu ce ne ajuta? Ce va fi să fie va fi,afectati oamenii emoțional prin postări negative si asta pentru ce? Va fi cineva mai pregătit pentru ce se va întâmpla dacă se adeverește? Sau mai degrabă mai speriați? Este doar o părere si va rog să o luați ca atare.Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca sa ii ajute si pe cei care nu cred, sa le arate oamenilor adevarul.Ipotetic vorbind, daca doamna Maria nu ar mai scrie aici pe blog ceea ce stie, sunt sigura ca multi ar acuza-o ca nu le-a deschis ochii la timp desi a avut toate resursele si puterile necesare. O seara frumoasa !

      Ștergere
    2. Ai sa va spun ce s-a intamplat astăzi.a fost un accident chiar in poarta mea.intrați pe observatorul de prahova.Sa vedeti cat de grav a fost.am auzit busitura si in acel moment am strigat tare .Doamne Dumnezeu sa nu fie nimeni rănit sau mort.nimeni nu a fost rănit nici soferul dubitei care s-a dat de 2 ori peste cap nici o zgaraietura nu a avut.Ii multumesc Bunului Dumnezeu din toata inima mea si din tot sufletul meu.niculina

      Ștergere
    3. Niculina,l-a ferit Dumnezeu.

      Ștergere
    4. Oamenii nu pot fi speriați dacă nu vor. Mesajele nu sunt pt a speria pe cineva, ci pt a cunoaste cât mai mulți oameni darul Mariei.

      Ștergere
    5. Niculina,din ce localitate din PH esti?tot o prahoveanca te intreaba.TCB-multumesc,eu sunt din V de M,dar sunt la SB de 39 de ani.

      Ștergere
    6. Din Ploiești. M-am nascut in Sangeru.dar de la 16 ani am venit in Ploiesti. niculina

      Ștergere
    7. Multumesc Niculina,ma bucur ca te-am cunoscut asa,intotdeauna mi-au placut postarile tale,toate cele bune!TCB

      Ștergere
  5. Ca tot a venit vorba de icoane, daca nu sunt sfintite cum sunt mai toate icoanele este doar o poza lipita pe lemn mai sunt luate de bune ca icoana?!?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In vechime nu exista practica sfintirii icoanelor. Gasim o marturie in acest sens in documentele celui de-al VII-lea Conciliu Ecumenic, care afirma ca icoana este sfintita prin imaginea celui reprezentat, si prin insemnarea numelui, care confirma prezenta.

      Ștergere
  6. *
    Fundamentul dogmatic al cinstirii Sfintelor icoane este întruparea Fiului lui Dumnezeu, despre care Sf. Ioan Damaschin scrie următoarele:
    „De n-ar fi venit Hristos în trup nu ne-am fi închinat la icoane.
    Dar pentru că Hristos, venind pe pământ, ni s-a arătat ca icoană a Tatălui, şi cu chipul ipostasului lui Dumnezeu în El, aşa îl pictăm şi noi în icoană”.
    Sfintele icoane sunt reprezentări sensibile, fie ale Persoanelor Sfintei Treimi, fie ale Mântuitorului Iisus Hristos, fie ale Maicii Domnului sau ale îngerilor şi sfinţilor.
    Icoanele nu sunt nici simple tablouri sau fotografii, şi nici idoli.

    Fotografiile doar ne amintesc de chipurile înfăţişate, pe când icoanele, nu numai că ne amintesc de persoanele pe care le înfăţişează, ci ne pun în legătură cu ele, într-o stare de comuniune reală, vie şi lucrătoare.
    Icoanele se sfinţesc prin rugăciuni speciale şi prin stropirea cu agheasmă mare în chipul crucii.
    Prin sfinţire, icoanele devin purtătoare de har, deci energetice.
    Aşa se explică faptul că unele din sfintele icoane sunt făcătoare de minuni.
    A confunda apoi sfintele icoane cu idolii, este o greşeală şi mai gravă.
    Din punct de vedere etimologic, cuvântul „icoană” înseamnă „faţă”, „chip”, pe când „idolul” este o „plăsmuire”, o „nălucire” asemănătoare omului, păsărilor, animalelor, plantelor etc, considerată a fi „Dumnezeu”.
    închinarea la idoli este închinarea la demoni (Apocalipsă 9, 20).
    Fericitul Ieronim defineşte astfel pe idol: „Idolul este un lucru la care te gândeşti, căruia îi consacri cel mai mult timp şi de la care aştepţi fericirea”.
    în acest sens, Sf. Pavel spune că „iubirea de argint” şi „lăcomia pântecelui” sunt închinare la idol.
    Deosebirea dintre icoane şi idoli este foarte evidentă chiar din Vechiul Testament.
    Dumnezeu a poruncit să se facă „icoane de heruvimi” de aur, pe care Moise le pune în cortul mărturiei {Ieşirea 25, 18), iar Solomon în templul din Ierusalim ( Regi 6, 23).
    în legătură cu idolii însă, porunca lui Dumnezeu este foarte categorică: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare…
    Să nu te închini lor, nici să le slujeşti…” (Ieşirea 20, 4-5).
    Prima icoană în Noul Testament a fost făcută prin voia şi puterea lui Dumnezeu.
    Potrivit unei vechi tradiţii, pioasa Veronica a şters faţa asudată şi însângerată a Mântuitorului când era dus spre Golgota mântuirii noastre, şi, prin minune, chipul Domnului a rămas întipărit pe ştergar.
    Mai târziu, marama cu icoana Mântuitorului avea să se picteze pe toate catapetesmele bisericilor ortodoxe.
    După o altă tradiţie, şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe este de origine apostolică.
    Prima icoană a fost pictată de Sf. Evanghelist Luca, deoarece el avea atât cunoştinţe medicale, cât şi cunoştinţe de pictură.
    Cultul Sfintelor icoane a fost în Biserică încă de la început.

    RăspundețiȘtergere
  7. **
    De aceea s-a spus adeseori că “icoanele sunt Biblia neştiutorilor de carte.

    În catacombele de la Roma s-au descoperit o mulţime de icoane ale Mântuitorului, Maicii Domnului şi ale unor sfinţi zugrăvite pe pereţi.
    Referitor la cinstirea Sfintelor icoane, Mărturisirea Ortodoxă precizează: „Mare deosebire este între idoli şi icoane… Elinii se închinau la idoli ca la Dumnezeu, socotind că aurul şi argintul ar fi Dumnezeu.
    Creştinii însă nu cinstesc icoanele ca pe nişte dumnezei şi nici prin închinarea la ele nu se îndepărtează de închinarea adevăratului Dumnezeu.
    Dimpotrivă, ei prin icoane sunt îndreptaţi spre Dumnezeu” .
    Învăţătura ortodoxă despre cultul Sfintelor icoane a fost formulată definitiv la sinodul al şaptelea ecumenic de la Niceea, din anul 787.
    Sinodul a hotărât împotriva iconoclaştilor următoarele: „Urmând dumnezeieştile învăţături ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale Tradiţiei bisericeşti universale, rânduim ca chipul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci să se pună în sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe vasele şi pe veşmintele cele sfinţite, pe pereţi şi pe scânduri, în case şi la drum; aşa şi cinstitele şi sfintele icoane, zugrăvite în culori şi din pietre scumpe şi din altă materie potrivită făcute, precum icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, precum şi ale sfinţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi preacuvioşilor bărbaţi.
    Căci de câte ori ei ni se fac văzuţi prin închipuirea în icoane, de atâtea ori se vor îndemna cei ce privesc la ele să pomenească şi să iubească pe cei închipuiţi pe dânsele şi să-i cinstească cu sărutare şi cu închinăciune respectuoasă, nu cu adevărată închinăciune dumnezeiască, care se cuvine numai Unicei Fiinţe dumnezeieşti, ci cu cinstire după acel mod, după care se dă ea cinstitei cruci şi prin tămâiere şi prin aprinderea de lumânări, precum era pioasa datină veche.

    Căci cinstirea care se dă chipului, trece la prototip, şi cel ce se închină icoanei, se închină fiinţei celei închipuite pe ea. Astfel se întăreşte învăţătura Sfinţilor Părinţilor noştri, aceasta este Tradiţia Bisericii universale care a primit Evanghelia de la o margine la alta a pământului” .
    Biserica Ortodoxă nu a admis în cultul său icoanele sculptate sau statuile.
    In legătură cu Mântuitorul Iisus Hristos, tot sinodul al şaptelea ecumenic învaţă că icoanele nu înfăţişează firea Sa umană despărţită de cea divină, ci înfăţişează unica persoană a Logosului întrupat.

    Fiind purtătoare de har, icoanele sunt de mare folos în lupta noastră cu demonii. Iar cei care nu cinstesc icoanele şi sfânta cruce ajung să fie stăpâniţi de ei.
    De aceea, Sf. Ioan Damaschin scrie: „Departe cu tine diavol invidios! învidiezi ca noi să vedem chipul Stăpânului nostru, pentru a ne sfinţi prin El, să cunoaştem şi să slăvim puterea Lui. învidiezi pe sfinţi, din pricina cinstei date lor de Dumnezeu.
    Nu vrei să vedem zugrăvită slava lor şi să ajungem râvnitori bărbăţiei şi credinţei lor.
    Nu te ascultăm, demon zavistnic şi urâtor de oameni! Ascultaţi popoare, limbi, bărbaţi, femei şi copii, poporul cel sfânt al creştinilor!
    Dacă cineva vă vesteşte altceva decât ceea ce a primit Sf. Biserică sobornicească de la Apostoli, de la Părinţi şi de la sinoade, să nu-1 ascultaţi şi să nu primiţi ispita şarpelui, cum a primit-o Eva şi a cules moartea” .

    La cinstirea Sfintelor icoane ne îndeamnă, de asemenea, şi conştiinţa noastră, căci aşa cum privim cu emoţie fotografiile persoanelor apropiate, pe care nu le mai vedem, nu pentru calitatea hârtiei, ci pentru chipul celui reprezentat pe *ele, tot astfel cugetul ne îndeamnă să cinstim Sfintele icoane.Un mare şi înverşunat prigonitor al icoanelor din perioada iconoclastă a fost împăratul Bizanţului, Constantin Copronim.

    RăspundețiȘtergere
  8. ***

    Într-o zi a fost adus la el un călugăr, închinător la icoane, care, arătându-i o monedă, îl întrebă pe împărat:
    „Al cui este chipul de pe banul acesta?”
    „Al meu este”, răspunse împăratul.
    Călugărul aruncă moneda jos, şi o calcă în picioare cu dispreţ.
    Fapta aceasta fiind socotită crimă de ofensă a majestăţii, călugărul a fost osândit la moarte.
    Atunci călugărul s-a adresat împăratului cu următoarele cuvinte: „Vai ţie, nenorocitule! Eu sunt dat morţii pentru ofensa şi necinstirea unui chip de om pământean păcătos.
    Dar ce pedeapsă vei primi tu, care porunceşti să fie arse icoanele şi condamni pe închinătorii lor?” .

    În Biserica Ortodoxă sunt foarte multe icoane făcătoare de minuni, mai ales la Muntele Athos.
    De exemplu, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la schitul românesc Prodromul, a fost făcută la sfârşitul secolului trecut în Iaşi, printr-o minune.
    Faţa Mântuitorului şi a Maicii Domnului au fost pictate într-o noapte de o mână nevăzută.
    La fel şi icoana Sf. Gheorghe, tot de la Sf. Munte.
    Când un episcop de la Constantinopol a mers să vadă icoana Sfanţului, n-a crezut la început că faţa mucenicului nu a fost pictată de mână omenească.
    Şi s-a atins cu degetul de la mâna dreaptă de nasul Sfântului Gheorghe din icoană, dar minune!
    Degetul i s-a lipit de icoană.
    Dacă a văzut ca nu mai poate să desfacă degetul, a trebuit să-l taie.
    Iar ca mărturie peste veacuri a puterii dumnezeieşti din Sfintele icoane, degetul lui, nedescompus, este şi astăzi lipit de icoana marelui mucenic Gheorghe.
    Fiind prezenţe harice, Sfintele icoane, alături de Sf. Cruce, de Sf. Evanghelie şi alte obiecte de cult sfinţite, au o mare însemnătate în lucrarea de mântuire a omului.
    Cine le cinsteşte cum trebuie, desigur că va avea un real folos spiritual în această viaţă, iar la Judecata de apoi un răspuns bun în faţa Celui Care le-a rânduit cu atâta înţelepciune.
    Tot de persoana divino-umană a Mântuitorului mai este legată şi o altă învăţătură a Bisericii noastre, şi anume învăţătura despre judecata particulară, judecata obştească sau universală, a doua venire a Domnului, sau a doua parusie şi despre învierea morţilor.
    Şi pentru că Mântuitorul Iisus Hristos va judeca lumea, mai este numit şi „Dreptul Judecător” sau „Dumnezeu Judecătorul”.
    Această învăţătură este cuprinsă în articolele 7, 11 şi 12 din Simbolul credinţei: „Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
    Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos , o adevarata lectie de religie pentru cei care nu stiau deosebirea dintre idol si icoana .

      Ștergere
  9. Profesorul american care a prezis ca Trump va castiga face un nou anunt: Trump va fi DEMIS chiar de catre republicani
    http://www.aktual24.ro/profesorul-american-care-a-prezis-ca-trump-va-castiga-face-un-nou-anunt-trump-va-fi-demis-chiar-de-catre-republicani/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ar fi exclus cu atatia politruci fara onoare.

      Ștergere
  10. Doamna Maria mai este valabil acest lucru?Ce spuneti?
    Analistul militar Sebastian Sârbu: ”Rusia pregăteşte un atac preventiv în România”
    https://www.antena3.ro/externe/analistul-militar-sebastian-sarbu-rusia-pregateste-un-atac-preventiv-in-romania-384604.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atata timp cat or sa existe armate o sa fie valabil asta. E procedura standard pentru orice armata care se respecta.

      Ștergere
    2. Tot el a comentat caderea norului din Italia.

      Ștergere
  11. VLADIMIR PUTIN & A transmis un nou mesaj care vizează şi România
    După ce Moscova a cerut în repetate rânduri NATO să renunţe la instalarea de sisteme militare atât de aproape de graniţele sale, cele de la Deveselu şi din Polonia, Putin a avertizat ieri că Rusia îşi va întări forţele strategice nucleare ca răspuns la scutul antirachetă. În plus, el a adăugat că Rusia a lucrat la perfecţionarea unor sisteme de arme care să fie capabile să treacă de orice scut antirachetă.

    http://www.libertatea.ro/stiri/fiica-lui-putin-e-mai-bogata-decat-tatal-ei-1178043?utm_source=antena3&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim 11 noiembrie 2016, 21:45, de aici nu reiese vreo amenitare.

      Ștergere
  12. Putem să ne închinăm la cruce?


    În Noul Testament, nu ni se spune nicăieri că primii creştini îşi făceau semnul crucii, sau că se închinau la ea sărutând-o, aceste practici nefiind practicate decât la câteva sute de ani de la Cristos.
    Totuşi religile tradiţionale susţin închinarea la cruce, cinstirea ei, sărutul ei, facerea semnului crucii.
    Cinstirea crucii a început într-un mod pregnant în timpul împăratului Constantin cel Mare.

    Cinstirea Cruci a căpătat o pondere deosebită, mai ales după ce împarateasa Elena, mama Impăratului Constantin cel Mare, se zice că a descoperit la Ierusalim: lemnul crucii de pe Golgota (la anul 326 d.H., cu puţin înaintea morţii ei), iar Constantin însuşi adoptase deja crucea ca emblemă pentru steagurile şi monezile sale, după ce la anul 312 e.n., cand îl înfruntase pe rivalul sau Maxentiu, semnul crucii i se aratase pe cer, ca garanţie a biruinţei şi cuvintele: In hoc signo vinces - „În acest semn vei invinge”. El a ridicat chiar în inima Romei, o cruce impunătoare (prototipul troiţelor de mai tarziu).
    Astfel crucea a luat amploare în creştinism sub domnia împăratului Constantin, conform tradiţiei relatate de Eusebiu. După ce acesta a avut o viziune înainte de a da bătălia de la podul Milivan, în care a văzut o cruce pe cer şi cuvintele: ,,În acest semn vei invinge”.
    În următoarea zi, adică pe 28 octombrie 312 e.n. el a mers la luptă sub stindardul crucii şi a biruit.
    Este interesant că cu toate că Constantin primise această viziune, el nu a renunţat la ghicitori, ce foloseau metode identice cu cele ale împăratului Babilonului (vezi: Ezechiel 21:21).
    În plus, pentru cei din armata sa care se închinau la zeul Mitra, crucea nu era ceva nou, căci ei de multe ori au luptat sub crucea de lumină a zeului Mitra.
    Mai târziu sub influenţa acestui împărat, crucea s-a introdus în biserică tot mai mult cu acordul episcopiilor corupţi şi orbiţi de splendoarea de la curtea împărătească.
    Cu toate că Constantin a aderat la creştinism, devenind un simpatizant şi susţinător al acestuia, totuşi după apropierea lui de creştinism, el a comis câteva crime printre care şi uciderea propriei sale soţii şi a propriului Său fiu. De fapt creştinismul lui Constantin, era un amestec de păgânism cu creştinismul, ceea ce nu poate fi acceptat în faţa lui Dumnezeu (2Corinteni 6:14-18).
    Iată ce se recunoaşte în studiu introductiv - Viaţa lui Constantin Cel mare - de Eusebiu de Cezareea [EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNA BUCUREŞTI – 1991]:

    „Constantin n-a repudiat dintr-o dată toată moştenirea păgânismului şi, la fel ca tatăl său, care fusese monoteist, el considera soarele ca mediator vizibil între Dumnezeul suprem şi oameni...pînă în anul 322 chipurile vechilor divinităţi, mai ales al lui Sol (soarelui), mai sînt reprezentate, mai cu seamă pe monede, totuşi treptat apar şi simbolurile creştine.”
    Se spune că el s-a convertit în amurgul vieţii; totuşi el s-a botezat când era pe patul de moarte.

    RăspundețiȘtergere
  13. Continuare

    2. În lucrarea „The Early Church” (Biserica timpurie), Henry Chadwick spune despre el: „Ca şi tatăl său, Constantin se închina soarelui invincibil; nu trebuie să vedem în convertirea sa un efect al favorii divine (. . .) ci un calcul al unui conducător militar.
    Înţelegerea sa asupra doctrinei creştine n-a fost niciodată prea clară. Dar el era sigur de un lucru: victoria în luptă a fost un dar de la Dumnezeul creştinilor.”
    Ulterior lui Constantin, sinodul al şaptelea ecumenic (Niceea, 787 e.n.) a stabilit definitiv ca modul de cinstire al cruci este asemenea cu cinstirea icoanelor, ea reprezentand semnul distinctiv şi plin de putere al credinţei şi evlaviei creştine.
    Bisericile creştine tradiţionale sunt construite în forma de cruce şi poartă crucea în varf, ca semn distinctiv.

    Folosirea cotidiană a semnului cruci şi veneraţia de care se bucură el după secolele III-IV e.n., este menţionată în operele numeroşilor scriitori bisericeşti din acel timp.
    După încetarea persecuţiilor în sec. IV e.n. crucea, apare în forme simple, iar din secolul V e.n. începe să fie împodobită cu flori şi pietre scumpe, Crux grammata.
    Din secolul VI e.n., mai ales în arta apuseană, se impune Crucifixul, adică crucea cu trupul Mântuitorului răstignit pe ea.
    Împăraţii Teodosie şi Valentinian interzic prin edicte severe sculptarea, pictarea sau gravarea crucii în locuri necuviincioase sau în care ar risca să fie profanată prin călcarea cu picioarele. Acelaşi lucru este hotărât şi de Sinodul VI Ecumenic (680-681 e.n.).
    Există şi sărbători ale crucii.
    Dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii cruci, cea mai veche şi mai importantă este „Înălţarea Sfintei Cruci” oficiată la 14 septembrie, când se sărbătoreşte amintirea a două evenimente deosebite din istoria ei: Aflarea crucii şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua 14 septembrie 335 e.n. [crucea pe care împarateasa Elena, mama Impăratului Constantin cel Mare, se zice că a descoperit la Ierusalim] şi readucerea cruci de la Perşi în anul 629 e.n., de către împăratul bizantin Heraclios, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Martyrion din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor la 14 septembrie 630 e.n.
    O altă sărbătoare a cruci, mai puţin importantă (fără ţinere) este ziua de întâi august, care coincide cu începutul postului Sfintei Marii, şi se numeşte „Scoaterea Cinstitului lemn al Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci”, în amintirea minunii liberării grecilor din robia saracinilor, pe timpul împăratului Manuel Comnenul, cu ajutorul cruci.

    La Constantinopol se serba prin procesiunea cu lemnul cruci, iar în unele biserici ruseşti se făcea sfinţirea apei mici.
    Altă sărbătoare a cruci, tot fără ţinere este la 7 mai, când se prăznuieşte apariţiei semnului cruci pe cer, în timpul împăratului Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, fapt petrecut, după câte se pare, în 351 e.n. şi relatat de către Sfântul Chiril al Ierusalimului într-o scrisoare împăratului Constanţiu. Slujba zilei aminteşte acest eveniment, slăvind Crucea.
    În serviciul bisericesc zilnic al Bisericii ortodoxe, mai există două zile pe săptămână consacrate cinstirii speciale şi permanente a cruci, miercurea şi vinerea. În aceste zile, slujbele cinstesc cu Patimile Domnului şi crucea răstignirii, altarul pe care Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă sângeroasă pentru mântuirea noastră.
    Dar să vedem în continuare:

    RăspundețiȘtergere
  14. Continuare

    3. Susţine Cuvântul lui Dumnezeu, închinarea la cruce, venerarea sau cinstirea unui obiect?

    Cuvântul lui Dumnezeu este clar atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament cu privire la obiectul închinării şi la modalitatea de a ne închina lui Dumnezeu prin Duh, şi înterzicere venerării şi închinării la lucruri sau obiecte făcute de mâini omeneşti, de fapt, interzice închinarea la creaţie, la obiecte de orice fel.

    Prima şi a doua poruncă, din cele zece porunci afirmă clar, în Exod 20:3-5 (BC): „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
    Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc.”
    Această poruncă interzice cioplirea de chipuri, sau creierea vreunei înfăţişări care seamănă cu vreun obiect sau fiinţă, din: cer, pământ, sau sub pământ, şi închinarea la ele.

    Această poruncă nu face excepţie, nu există nimic în ea, care să spună că anumite obiecte care au avut legătură cu evenimente sau persoane sfinte, ar face excepţie de la această lege.
    Un alt pasaj şi mai clar găsim în Deuteronom 4:12-26 (BC), unde se porunceşte: „Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas...
    Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei, sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri, sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului.
    Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg...Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecarepe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o faci.
    Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
    Când vei avea copii şi copii din copiii tăi şi vei fi de multă vreme în ţară, dacă vă veţi strica, dacă vă veţi face chipuri cioplite, asemănarea vreunui lucru, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi, iau astăzi martor împotriva voastră cerul şi pământul, că veţi peri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan şi nu veţi avea zile multe în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot”.
    Deoarece Dumnezeu este duh (Ioan 4:24), şi nevăzut de oameni, nu se poate face un chip a Lui, şi de asemenea, Dumnezeu interzice să se facă un chip cioplit sau„asemănarea vreunui lucru”, având în vedere că crucea se aseamănă cu multe din natură, din lucrurile omului, cum ar fi: catargul de corabie, anumite steaguri, anumite unelte, în plus, păgânii au folosit crucea în închinarea înainte de Cristos, este de la sine înţeles că şi „crucea”, este sub incidenţa acestei porunci, de a nu face „chipuri cioplite, asemănarea vreunui lucru” cu scopul de a deveni un obiect de veneraţie şi închinare.

    RăspundețiȘtergere
  15. Continuare

    4.Chiar şi cărţile necanonice, acceptate de religiile tradiţionale ca făcând parte din canonul Biblic, susţin acelaşi lucru.
    În Iudita 8:18, se afirmă: „Căci nu se află nici unul în neamul nostru şi în ziua de astăzi nu este nici seminţie, nici familie, nici popor, nici cetate care să se închine la idoli făcuţi de mână omenească, cum s-a întâmplat aceasta odinioară”.
    Iată evreii au înţeles porunca lui Dumnezeu ca o interzicere de a te închina, pleca în faţa la „idoli făcuţi de mână omenească”
    Nici un text din Cuvântul lui Dumnezeu din V.T. sau din N.T. nu ni se spune că regula cu privire la venerarea unui chip cioplit s-a schimbat.
    Biserica Ortodoxă susţine că ei nu se închină la cruce, doar o cinstesc.
    În limba greacă sunt două cuvinte: „latreia”, după teologi cuvânt rezervat strict pentru închinarea la Dumnezeu, şi „proskyneo”, referindu-se la cinstirea lui Dumnezeu, dar nu numai. În Biblie şi regii, profeţii, oamenii proieminenţi sunt onoraţi („proskyneo”).
    Însă ne întrebăm, cum poate ştii un simplu om, când plecăciunea lui este „latreia” şi când este „proskyneo”? Dacă El îşi face cruce sau sărută crucea, ca să fie ajutat, salvat, oare nu este aceasta o închinare idolatră, deoarece numai Dumnezeu prin Isus, salvează oamenii?
    În Biblie plecăciunea în faţa unui obiect şi sărutul lui însemna oare idolatrie?
    Când profetul Ilie se plânge la Iahve, că a rămas singur dintre închinătorii adevăraţi, Dumnezeu îi spune în 1Regi 19:18 (BO): „Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!”
    Iar cât despre cinstirea crucii şi a icoanelor sfinţilor, ne întrebăm, unde este linia de demarcaţie între cinstirea unui obiect şi închinarea la el?
    Cine o poate stabili?
    Cum poate un simplu credincios să facă diferenţa dintre cinstirea proskyneo, şi închinarealatreia?
    Să luăm notă de ceea ce recunoaşte un teolog ortodox în cartea: „Biserica Trupul lui Hristos” la p.124, unde se spune:
    „Este adevărat că oamenii mai simpli, confundând distincţia dintre închinare de cinstire şi adorare, înţeleg greşit cinstirea relativă a sfinţilor şi închinarea la icoane dându-se naştere la multe superstiţii.”
    Şi adăugăm noi, la idolatrie, căci închinarea la o creatură este idolatrie după cum vom vedea în N.T.
    Noul Testament susţine acelaşi lucru.
    În Romani 1:22-25 (Biblia Ortodoxă), se spune:„Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
    Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor...
    Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!”
    Nu se poate nega că crucea indiferent din ce material e făcută, lemn, aur, argint, piatră, fier, aramă, etc. este un obiect creat de mâna omului, chiar crucea pe care a fost răstignit Isus a fost un obiect creat de mâna omului.
    Apostolul Pavel avertizează că nu cinstim făptura, sau creatura, în locul Creatorului sau Făcătorului, adică în locul lui Dumnezeu.
    N.T. mai avertizează:
    1Corinteni 10:14 (BO): „De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli”.
    2Corinteni 6:16 (BO): „Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.

    RăspundețiȘtergere
  16. 5. O dată ce Dumnezeu locuieşte în noi, El ne este suficient, nu mai avem nevoie de obiecte exterioare făcute de om, deoarece Biblia avertizează în 1Ioan 5:21: „Fiilor, păziţi-vă de idoli”.
    Care este consecinţa idolatriei?
    În Apocalipsa 21:8, se spune: „Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua”. Iar în Apocalipsa 22:15, se întăreşte din nou acest adevăr, când se spune:„Afară [din Noul Ierusalim unde este iezerul de foc sunt] câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”
    Religiile tradiţionale susţin că crucea, icoanele, etc, nu sunt idoli, deoarece oamenii nu se închină lor, şi prin intermediul lor ajung la Dumnezeu şi la Cristos.

    Dar ce este un idol?

    Din punct de vedere Biblic, idol nu însemnă doar a face un chip cioplit sau o icoană, a altui Dumnezeu şi a te închina la acel Dumnezeu fals, diferit de Adevăratul Dumnezeu, de Iahve! Nu, idol mai poate însemna (conform Bibliei şi dicţionarelor teologice): închinarea la Adevăratul Dumnezeu prin imagini, chipuri cipoplite sau simboluri!
    Vă voi da mai multe exemple din Biblie, că idol înseamnă să mă închin la Dumnezeul Adevărat Iahve (Exod 34:6; Ioan 17:3), printr-un chip cioplit.
    Toţi care au citit Biblia, ştiu că viţelul de aur făcut de Aron, din Exodul 32, era un idol, dar mulţi nu realizează ca el a fost făcut cu intenţia de a-L reprezenta pe Dumnezeu, pe Iahve Dumnezeul lui Israel care l-a scos pe Israel din Egipt. Exodul 32:4-5 (Biblia Ortodoxă), spune:
    „Luându-i din mâinile lor, i-a turnat în tipar şi a făcut din ei un viţel turnat şi l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: „Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului! Văzând aceasta, Aaron a zidit înaintea lui un jertfelnic; şi a strigat Aaron şi a zis:
    „Mâine este sărbătoarea Domnului!”. A călcat Aron şi poporul Israel, porunca lui Dumnezeu de a nu face chipuri cioplite şi de a nu se închina decât Lui?
    Păi potrivit teologiei religilor tradiţionale cu privire la icoane-cruce, nu a călcat, căci doreau să-L cinstească pe Iahve, prin viţel, ei nu au dorit să cinstească un Zeu străin!
    Doar să-şi aducă aminte de Iahve Dumnezeu prin viţel şi să-L sărbătorească pe Dumnezeu.
    Observaţi sărbătoarea nu este în cinstea viţelului, ci în cinstea Domnului, în original în cinstea lui YHWH (Iahve).
    Care a fost reacţia lui Dumnezeu?
    În Exod 32:7-10, se descrie reacţia lui Iahve: „Atunci a zis Domnul către Moise:
    „Grăbeşte de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a răzvrătit.
    Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi s-au închinat la el, aducându-i jertfe şi zicând: "Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!” Şi a mai zis Domnul către Moise:

    RăspundețiȘtergere
  17. 6
    „Eu Mă uit la poporul acesta şi văd că este popor tare de cerbice; Lasă-Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i pierd şi să fac din tine un popor mare!”
    Curios Dumnezeu nu susţine teologia cultelor tradiţionale. Dumnezeu nu-i spune lui Moise: ‚ce bine că au făcut ceva să-şi aducă aminte de Mine şi să mă sărbătorească, şi aşa le-am dat cam puţine sărbători’.
    Nu, El a descrie fapta lor ca act de idolatrie, ca o răzvrătire, o abatere de la calea Lui, şi în consecinţă Dumnezeu doreşte să-i distrugă.

    În lucrarea: ,,Dicţionar al Noului Testament” făcut de EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE p. 216, se spune despre această relatare cu viţelul de aur: „israeliţii n-aveau intenţia să adore un zeu egiptean; dar totuşi influenţaţi din perioada când au asistat la o asemenea adorare, au reprezentat şi ei, sub forma unui viţel, pe Iahve care-i eliberase din Egipt”.
    Iată că acest dicţionar ortodox, recunoaşte că viţelul nu a fost un alt Zeu; ci o reprezentare a lui Iahve.
    Oare câte biserici ortotoxe nu au reprezentări ale lui Iahve pictate în interiorul lor?
    Iahve potrivit teologiei ortodoxe, este Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, câţi oameni, nu îngenunchiază, sărută, se roagă în faţa unei astfel de interpretări, ca de pildă icoana lui Isus, a doua persoană a Dumnezeirii.
    Care este diferenţa între ei şi Israel?
    Unii ar obiecta că icoanele lor reprezintă chipul lui Isus, crucea lui Isus, lucruri sau persoane care apar în evanghelii, nu un viţel din religiile păgâne!
    Unde face Cuvântul lui Dumnezeu o listă cu lucruri permise şi nepermise prin care să-L reprezentăm, să ne închinăm la Dumnezeu prin ele?
    Ca să nu mai vorbim de faptul că există zeci de reprezentări ale crucii sau ale lui Isus pe cruce, unele diferă mult de altele.
    Unii chiar se pleacă şi sărută crucea simplă, fără trupul lui Cristos pe ea, dar indiferent cum este, idolul este tot idol. Sclpturile şi picturile lui Cristos pe cruce, nu doar că sunt falsuri ale Cristosului Celui Adevărat, dar unele reprezentări nu sunt făcute doar din imaginaţia pictorului, ci sunt auto portrete ale pictorului, sau portrete după un model uman din timpul lui.
    Cu alte cuvinte plecarea în faţa unui statui, icoane, înseamnă plecarea în faţa unul Cristos fals, unui Cristos contrafăcut.

    Câteva exemple:

    Nicolae Grigorescu care a pictat Mănăstirea Agape, a pictat un băiat din zonă pe postul lui Isus.
    Pictorul Corneliu Baba, a picatat Capela Hasaş, iar pentru Cristos din capelă, şi-a făcut autoportretul.
    În Biserica Sfinţii Apostoli, pictorul Eulalios, îşi face autoportretul şi aşa dă naştere la pictura: „Cristos Pantocrator” (Cristos stăpân peste toate). Iată cine poate fi Isus la care se închină oamenii !?!
    Iubite cititor, crede în Cuvântul lui Dumnezeu, din Scripturi reiese clar că Dumnezeul Adevărat este un Dumnezeu gelos, şi plin de mânie contra idolatriei, chiar dacă este făcută cu scopul de al cinsti pe El, gândeşte-te bine, ca nu cumva să stârneşti mânia şi gelozia lui Dumnezeu care a spus în Isaia 42:8:
    „Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea Mea”.
    O a doua relatare o găsim în Numeri 21:8,Numeri 21:9, unde conform Bibliei Ortodoxe, se relatează: „Iar Domnul a zis către Moise:
    "Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va uita la el va trăi. Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia”.
    Iată că în anumite situaţii, Însuşi Iahve Dumnezeu a poruncit ca oamenii lui să facă chipuri cioplite sau imagini ca şi în cazul templului din Ierusalim. În ce scop?
    Nu de închinare. În cazul şarpelui cu scopul vindecării poporului.
    Am putea spune că şarpele de aramă Îl reprezenta pe Cristos, după cum se recunoaşte şi în lucrarea: ,,Dicţionar al Noului Testament” făcut de EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE p. 510:

    RăspundețiȘtergere
  18. 7.
    „Sfântul Apostol evanghelis Ioan (3,19) aminteşte de şarpele de armă”, pus de Moise pe lemn orizontal ca o preînchipuire a răstigniri pe cruce a Mântuitorului”. Şi cu toate că şarpele de aramă pus pe prăjină Îl reprezenta pe Mântuitor, pe viitorul Mesia, totuşi Dumnezeu nu le-a spus la evreii să se închine lui, şi nici Israel nu s-au închinat lui, ci doar au privit spre el, aşa cum creştini privesc la Cristos prin credinţă şi sunt mântuiţi (Ioan 1:12,Ioan 1:13; Evrei 12:1-3).
    Iar credinţa nu umblă prin vedere, adică prin imagini, icoane, cruci, sau alte lucruri vizibile ajutătoare (2Corinteni 5:7).

    Ceea ce este interesant din această relatare, este că atunci când evreii au început să ardă tămâie înaintea şapelui, Dumnezeu a poruncit distrugerea acestui şarpe care îl reperezenta pe Cristos (Ioan 3:13). Curios!
    După ce a poruncit construirea lui, un chip cioplit care Îl reprezenta pe Cristos, cu scop de vindecare, ulterior când evreii L-au folosit ca mijloc vizibil de închinare, Dumnezeu porunceşte distrugerea lui.
    În 2 Regi 18:2-4, este relatat:
    „În anul al treilea al lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, s-a făcut rege Iezechia, fiul lui Ahaz, regele Iudei. Acesta era de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Numele mamei sale era Abia, fiica lui Zaharia.
    Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate, cum făcuse şi David, tatăl său, că el a desfiinţatînălţimile, a sfărâmat stâlpii cu pisanii idoleşti, Aşerele, şi a stricat şarpele cel de aramă, pe care-l făcuse Moise; chiar până în zilele acelea fiii lui Israel îl tămâiau şi-l numeau Nehuştan”.
    Iată un chip cioplit, poruncit de Însuşi Dumnezeu, ca acesta să se construiască, cu puteri supranaturale de a face minuni, de a vindeca muşcăturile moratele ale şerpilor, un chip cioplit construit de omul lui Dumnezeu:
    Moise, după descrierea lui Dumnezeu, şi care reprezenta pe Cristos, a doua persoană a Dumnezeirii în teologia tradiţională.
    Şi după ce sute de anii, Israelul a avut acest chip cioplit, la un moment dat oamenii din respect faţă de el, îi ard tămâie în faţa lui, şi totuşi Ezechia l-a tăiat în bucăţi şarpele (vezi traducerea GBV), de ce? Deoarece „până în zilele acelea fiii lui Israel îl tămâiau şi-l numeau Nehuştan”.

    Prin prisma teologiei ortodoxe, am putea spune că Ezechia a greşit, să taie el în bucăţi, crucea cu reprezentarea lui Cristos de pe ea?
    Mai ales că a şi fost făcătoare de minuni!!! Pe care oamenii au vrut să o cinstească arzând tămâie în faţa ei?
    Şi totuşi Ezechia nu a greşit, Cuvântul lui Dumnezeu infailibil îl descrie prin cuvintele:
    „Acesta a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate, cum făcuse şi David, tatăl său”. Atunci ce este greşit?

    Dacă Cuvântul lui Dumnezeu care este infailibil nu poate greşi, dacă Ezechia a făcut numai bine, atunci ce poate fi greşit? Nu poate fi greşit, decât închinarea la Dumnezeu prin intermediul chipurilor cioplite ca de pildă, închinarea la cruce, ce se practică în multe biserici, aşa cum Israelul apostat a practicat-o în V.T.
    la şarpele de pe prăjină, care era „o preînchipuire a răstigniri pe cruce a Mântuitorului”.
    Să mergem la un alt caz de idolatrie.

    RăspundețiȘtergere
  19. 8 .
    Judecători 17:3-5: „El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută sicli din argint; şi mama sa a zis:
    „Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului [lui Iahve], ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.”
    El a dat argintul înapoi mamei sale. Mama sa a luat două sute sicli din argint şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat.
    Chipurile au fost aduse în casa lui Mica.
    Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod şi terafimi şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot”.
    Iată că Mica care locuia în Israel pe Muntele Efraim, închină Domnului [lui YHWH (Iahve) în original] argintul, nu zeilor falşi.
    Cu ce scop, ca să-şi facă un chip cioplit şi un chip turnat, ca aceştia să fie puşi într-o camară ce servea ca sanctuar.
    Oare a acceptat Iahve închinarea făcută de Mica?
    Putea accepta Dumnezeu invizibil, etern, Atotputernic să fie reprezentat de două statui de argint, una turnată şi una cioplită, care cântăreau împreună: 2400 de grame?
    Dumnezeu a dat porunci clare:
    Exodul 34:17: „Să nu-ţi faci un dumnezeu turnat”.
    Sau Deuteronomul 27:15
    „Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter şi care-l va pune într-un loc ascuns!”
    Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”
    Ce a făcut argintarul plătit de Mica, este asemănător cu ceea ce au făcut evreii cu îngăduinţa lui Aron:
    „El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.”
    Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului [Iahve]!” (Exod 32:4,Exod 32:5).
    Dumnezeul care este etern, omniştient, omnipotent, omniprezent, etc. nu poate fi asemănat cu ceva de pe pământ sau făcut de mâna omului.
    Orice încercare a omului de închina, dedica, idolul, argintul lui Iahve, este o hulă la adresa Dumnezeului Cel viu, El nu acceptă idolii, chiar dacă aceştii se încearcă să fie asociaţi cu El, ca şi cum acei idoli L-ar reprezenta pe pământ. Dar Dumnezeu spune clar: în Isaia 40:18:
    „Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”
    Prin urmare eu nu pot închina, dedica: icoane, cruci, etc. Dumnezeului Adevărat, şi să rămân aprobat de El.

    În 1Regii 12:28 (BO), Ieroboam regele a 10 triburi din Israel, temându-se ca multimea se va întoarce spre regele Roboam a lui Iuda şi Beniamin (două triburi), deoarece acolo la Ierusalim era templul lui Iahve, a conceput un plan:
    „Şi sfătuindu-se, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului:
    "Nu trebuie să vă mai duceţi la Ierusalim; iată Israele dumnezeii tăi, care te-au scos din pământul Egiptului!”

    RăspundețiȘtergere
  20. 9.
    În limba ebraică pentru traducerea: „dumnezeii”, este Elohim, aceiaşi expresie care este folosită şi în cazul lui Iahve în Geneza 1:1 şi urm. Aceşti viţei reprezentau pe Dumnezeul care a scos pe Israel din Egipt.

    În DICŢIONARUL BIBLIC ILUSTRAT, se spune: „Principalele forme de idolatrie în care a căzut Israel foloseau *chipuri cioplite şi turnate, stâlpi, *aşera şi *terafimi. masseka, sau chipul turnat, era confecţionat prin turnarea metalului într-un tipar şi apoi modelarea lui cu unelte (Exod 32:4, 24).
    Nu se ştie dacă acest chip, ca şi viţeii făcuţi mai târziu de Ieroboam, au fost destinaţi să-L reprezinte pe Iahve, sau dacă au fost consideraţi piedestalul pe care era întronat Iahve. Analogia cu heruvimii (cf. 2Samuel 6:2) sugerează a doua idee, care este sprijinită şi de dovezile arheologice (cf. G. E. Wright, Biblical Archaeology, p. 148, o ilustraţie a zeului Hadad călare pe un taur). Heruvimii, însă, erau ascunşi vederii şi aveau o înfăţişare „nepământeană". Ei nu pot indica nici o afiliere inacceptabilă a Dumnezeului întronat, cu paralele pământeşti.
    Viţeii, pe de altă parte, nu erau ascunşi vederii (din câte sugerează naraţiunea) şi nu puteau decât să indice participarea lui Iahve la religia şi teologia fertilităţii”.

    Relatarea continuă cu cuvintele:

    1 Regi 12:29-33 (BO):
    „Şi a pus unul în Betel, iar pe celălalt în Dan.
    Însă fapta aceasta a dus la păcat, căci poporul a început să meargă pentru a se închina unuia din ei, până la Dan, şi a părăsit templul Domnului.
    Şi a zidit el şi capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi, luaţi din popor, care nu erau fii ai lui Levi.
    Şi a aşezat Ieroboam şi o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, asemenea cu sărbătoarea care era în Iuda, şi a adus jertfe pe jertfelnic.
    Tot aşa a făcut el şi la Betel, ca să aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse.
    Şi a aşezat la Betel preoţi pentru înălţimile făcute de el.
    Şi a adus jertfe pe jertfelnicul pe care l-a făcut la Betel în ziua a cincisprezecea din luna a opta, lună pe care şi-o alesese el după placul lui pentru sărbătorire. Şi a făcut sărbătoare pentru fiii lui Israel şi s-a apropiat de jertfelnic, ca să săvârşească tămâiere”.
    În această închinare la viţei, Ieroboam a încercat să copieze adevărata închinare, a rânduit preoţi ca la Ierusalim (dar nu din tribul lui Iuda), a făcut o sărbătoare la data care se ţinea şi în Ierusalim, a făcut şi altare de închinare.
    La care se mai adaugă invenţii proprii, cum şi Ieroboam, a inventat o sărbătoare.
    Câte sărbători nu sunt inventate de oamenii faţă de cele din Biblie?
    Dar acesta este un alt subiect.
    Închinarea la Dumnezeul care i-a scos din Egipt prin statui era: păcat, după cum spune textul: „fapta aceasta a dus la păcat”.
    Biblia însă arată clar mijlocul, prin care ajungem la Dumnezeu în închinare şi anume: Domnul Isus Cristos, Iar la Isus Cristos ajungem nu prin chipuri cioplite sau cruci, ci prin: Duhul Sfânt.

    Aceasta este învăţătura Scripturii, aceasta este credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
    Această credinţă a fost dată sfinţilor apostoli de Domnul Isus prin Duhul Sfânt în primul secol e.n.
    A spune altceva însemnă a falsifica credinţa sfinţilor, adică anasmblul convingerilor creştine autentice, cele de la origine.
    Scriptura învaţă următoarele:

    RăspundețiȘtergere
  21. 10.
    1Timotei 2:5, 6 (BO): „Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său”.
    Acest text nu are nevoie de comentarii, el este suficient de clar şi pentru un copil mic, dar totuşi teologi, care se încurcă ştiinţă susţin mai mulţi mijlocitori: Maria, îngerii, sfinţii, crucea, icoanele, etc.
    Şi totuşi Însuşi Biblia Ortodoxă recunoaşte: „unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus”, Slăvit să fie El!

    Există şi alte texte care susţin acelaşi lucru:

    Ioan 15:16: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu”.
    Ioan 16:23 (BO): „Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da”.
    Efeseni 5:20 (BC): „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos”.
    Coloseni 3:17 (BC): „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”.
    Evrei 13:15 (BO): „Aşadar, prin El [Cristos] să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui”.
    Romani 8:33,Romani 8:34 (BO): „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează; Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!”
    De ce El este singurul Mijlocitor între oameni şi Dumnezeu? Deoarece El este singurul Mare Preot sau Mare Arihereu.

    În Evrei 4:14-16, se spune: „Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea.
    Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat.
    Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”.
    Şi prin urmare, că Isus este Mare Preot, doar El poate să ne salveze. În Evrei 7:24,Evrei 7:25 (BO), se spune: „Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică).
    Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei”. Şi un alt motiv pentru care numai El poate să ne mântuiască, pe lângă cel că Isus este un Mare Preot etern, este cel prezentat în Evrei 9:12-15 (BO):
    „El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.
    Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?
    Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşealelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice”.

    RăspundețiȘtergere
  22. 11.
    Poate să ne răscumpere sau salveze un lemn în formă de cruce?
    Sau Maria, Îngerii, sfinţii? Nu, ce de? Deoarece doar sângele sfinţeşte şi curăţreşte.
    În Evrei 9:22-24, se spune:
    „După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare.
    Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri să fie curăţite prin acestea, iar cele cereşti înseşi cu jertfe mai bune decât acestea.
    Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini - închipuirea celei adevărate - ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu”.

    Cine a avut putere să se înfăţişeze în faţa lui Dumnezeu şi să aibă îndrăzneală să ceară iertarea oamenirii?
    A avut îngerii, crucea de lemn sau din alt material, Maria, apostolii, profeţii, călugării, moaştele, icoanele?

    Nu doar Fiul lui Dumnezeu care s-a dat ca jertfă de bun miros lui Dumnezeu a avut această îndrăzneală.
    Nu îngerii care cad în leşin, înaintea lui Iahve şi a sfinţeniei Sale (Isaia 57:16), şi cu atât mai puţin nici creaturile păcătoase care au trăit pe pământ ca: Maria, apostolii, profeţii sau alţi oameni!
    Ci doar Cristos, Marele Preot, despărţit şi deosebit de păcătoşi după cum este scris în Evrei 7:25-27 (BC):
    „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.
    Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: Sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuş”.
    Cine poate avea pretenţia dintre oameni, dintre aşa zisele obiecte sfinte ca fiind:„Sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri”?
    Cine „S-a adus jertfă pe Sine însuş” ?
    În plus, au murit ei pentru noi, în Numele lor ne-am botezat? (Comp. cu 1Corinteni 1:11-13).
    Teologii pot să recunoască aceste adevăruri şi totuşi să le răstălmăcească, spunând, da Domnul Isus este singurul Mijlocitor între oameni şi Dumnezeu, însă între noi şi Cristos există alţi mediatori: crucea, icaoanele, Maria, îngerii, sfinţii...
    Biblia recunoaşte un singur mijlocitor între creştini şi Cristos, pe Duhul Sfânt.
    Închinarea şi rugăciunea se face prin Fiul şi prin Duhul Sfânt la Tatăl.
    Duhul Sfânt este singurul care ne duce la Cristos, repet este singurul care ne poate duce în rugăciune la Cristos, iar Cristos este singurul care ne duce la Dumnezeu Tatăl.

    Câteva argumente Biblice:

    Ioan 15:26 (BC): „Când va veni mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine”.
    Ioan 16:13-15 (BC): „Când va veni mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
    El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
    Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi”.
    Dacă lucrarea lui Dumnezeu spre om este prin Fiul şi Fiul la rândul Lui lucrează prin Duhul Sfânt, în sens invers, omul ajunge la Dumnezeu prin aceiaşi succesiune: omul = Duhul Sfânt = Isus Cristos = Dumnezeu Tatăl.
    Biblia afirmă clar în Efeseni 2:18 (Biblia Cornilesc Revizuită - GBV): „Căci prin El [Isus]şi unii şi alţii avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh”. Închinarea se face prin Isus şi prin Duhul Sfânt. Închinarea noastră fiind în duh, nu e posibil o închinare fără canalul, transmisia şi ajutorul Duhului Sfânt. Biblia mai afirmă:

    RăspundețiȘtergere
  23. 12.

    Efeseni 6:18: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii”.
    Iuda 1:20: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt”.
    Cum putem ajunge la Fiul? Doar prin Duhul Sfânt, care are rolul de al proslăvi pe Domnul Isus Cristos.
    În Romani 8:26,Romani 8:27, se învaţă:
    „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”.

    Astfel putem conchide că Biblia nu vorbeşte de cât de doi Mijlocitori, Unul între om şi Cristos: Duhul Sfânt, iar altul între om şi Dumnezeu: Isus Cristos.
    Deci cum trebuie să ne închinăm la Dumnezeu?

    Prin Fiul şi Duhul Sfânt, şi NU prin intermediul obiectelor, imaginilor, sau altor persoane.
    Acest lucru Îl înţelegem şi din cuvintele Domnului, că modul corect de închinare este:„în duh şi în adevăr”, dar care este semnificaţia acestor cuvinte?
    În Biblie, cuvântul„duh” se referă la ceva nevăzut, care nu este materie (Ioan 3:6-8), astfel a te închina„în duh”, înseamnă că închinarea ta poate să aibă loc oriunde şi oricând deoarece duhul nu este mărginit.
    Astfel închinarea noastră nu trebuie să fie ajutată de lucruri materiale, vizibile, deci nu te închini prin intermediul unor imagini fizice.
    Biblia vorbeşte de spiritul sau duhul omului (Proverbe 18:14; Zaharia 12:1; 1Corinteni 2:11).
    Astfel, expresia: „în spirit”, în majoritatea cazurilor, se referă la spiritul omului, vezi: Psalmi 32:2; Matei 5:3; Luca 1:80; Romani 2:29.
    Acolo poţi avea cele mai profunde simţăminte cu Dumnezeu.
    Despre Isus, Evanghelia spune că Isus a suspinat adânc în spiritul Său (Marcu 8:12), s-a înfiorat în spiritul Lui şi s-a tulburat (Ioan 11:339), s-a tulburat în spiritul Lui (Ioan 13:21).
    Apostolul Pavel, spunea că făcea serviciu sacru în [gr. en] spiritul lui, prin faptul că se ruga neîncetat pentru copii lui spirituali (Romani 1:9). Deci unde se ruga el? În spiritul lui!
    Aşa după cum reiese şi din alte texte ale Bibliei, expresia aceasta se referă la spiritul omului (Luca 1:80; Romani 1:9; 2:29), sau la partea lăuntrică, inima lui (Romani 15:6; 2Timotei 2:22; Evrei 10:22).
    Dar pentru ca închinarea noastră să-i fie plăcută lui Dumnezeu, noi trebuie să ne închinăm şi „în adevăr”, aceasta înseamnă ca închinarea noastră să fie fără prefăcătorie şi după Cuvântul lui Dumnezeu care este adevărul (Ioan 17:17).
    Prin urmare, orice formă de închinare care încalcă poruncile Bibliei nu este în adevăr şi este deci dezaprobată de Dumnezeu.
    Da este adevărat, Domnul Isus a murit pe o cruce, dar acesta fiind un instrument de tortură în vrema Lui, nu un obiect de închinare pentru evrei sau creştini. Chiar dacă Cristos ne-a savat prin jertfa Sa de pe cruce, sacrificul Său, sângele Său ne curăţeşte de păcate, nu crucea.
    Astfel nu trebuie să ne închinăm la cruce.

    RăspundețiȘtergere
  24. 13.
    Exemplu : Un om salvează pe un alt om dintr-o mlaştină, folosindu-se de un lemn în formă de cruce, ar fi normal ca omul care era pe punctul de a se îneca, după ce iasă afară din mlaştină, să mulţumească lemnului în formă de cruce, sau omului care l-a salvat din mlaştină?
    Să cinstească lemnul sau pe omul care l-a salvat?

    Să mergem la următorul punct al capitolului:

    Are crucea în sine puterea de salvare (mântuire)?

    La ortodocşi crucea este un mijloc de salvare. Într-un „Dicţionar al Noului Testament”editat de Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bucureşti – 1995; p. 109, afirmă:
    „Crucea şi semnul crucii cu care se înseamnă fiecare drept-credincios şi se închină – a devenit pentru creştini nu numai simbol al suferinţelor, ci şi mijloc de mântuire şi de proslăvire, cu sfinţii”
    Biblia nu susţine că prin facerea semnului crucii, închinarea la cruce, sau sărutul crucii, un om poate fi salvat.
    Ci doar prin credinţa în Isus Cristos. Slăvit să fie El!
    Atât mântuirea de vina păcatului, iertarea de păcate, se primeşte prin credinţă, precum şi mântuire (scăparea) de probleme, de boli.

    Observaţi afirmaţile Bibliei:

    Mântuire cu sensul de scăpare din probleme:
    Marcu 5:34 (BC): „Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şifii tămăduită de boala ta.”
    Marcu 10:52 (BC): „Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus”.
    Luca 18:42 (BC): „Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”

    Mântuire cu sensul de iertare, îndreptăţire, salvare din păcat şi moartea veşnică:

    Romani 10:9: „Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit”.
    Mărturis apostolulor despre Cristos a fost că El este singurul Salvator rânduit de Dumnezeu. Observaţi în Fapte 4:10-12 (BO):
    „Cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră! Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului;
    Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi”.
    Astfel sub cer nu este un alt Nume, o altă persoană sau obiect care să mântuiască în afara lui Cristos!
    Iar primii creştini, până prin secolele III-IV e.n. nu foloseau în închinare nici cruci şi nici un fel de icoane. (vezi, de exemplu: „Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului Roman” de Edward Gibbon, capitolul XLIX).

    Astfel în 431 e.n. s-au introdus crucile în biserici şi în încăperi, iar folosirea crucilor pe turlele bisericilor nu a apărut decât prin 586 e.n..
    În secolul 6 e.n. imaginea crucifixului a fost autorizată de biserica de la Roma, însă cu ocazia conciliului al doilea din Efes li s-a cerut creştinilor să posede cruci în casele lor particulare.
    Toate acestea indică că venerarea cruci nu este o practică apostolică, ci este mai de grabă o practică post apostolică, fiind creată după stabilirii credinţei care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 3).
    Este oare facerea semnului crucii echivalentul unei rugăciuni?
    Sau este crucea obiectul pe care trebuie să-l venerăm?
    Aduce semnul crucii iertare de păcate, sau scăparea din situaţii grele?
    La toate aceste întrebări să răspundem bazându-ne pe Cuvântul lui Dumnezeu.

    În Noul Testament, nu ni se spune nicăieri că primii creştini îşi făceau semnul crucii, acest simbol în închinare, ne fiind răspândit decât la câteva sute de ani de la Cristos.
    Dar să mergem la rădăcina problemei, trebuie să decidem: credinţa în Cristos ne salvează sau facerea semnului cruci şi închinarea la cruce?

    RăspundețiȘtergere
  25. 14.
    Biblia spune în Ioan 14:6BO:
    „Iisus i-a zis: „Eu Sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” Iar în Ioan 6:47 BO se spune: „…Cel ce crede în mine are viaţă veşnică”.
    Deci nu lemnul crucii ne poate împăca cu Dumnezeu, ci sângele curs pe acest lemn (Efeseni 1:7), căci este scris în 1Petru 1:18,1Petru 1:19BC: „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană”.

    Astfel nu lemnul fără viaţă salvează, căci fără vărsare de sânge nu se poate şterge păcatele (Evrei 9:22).
    Atunci când Biblia vorbeşte de predicarea crucii (1Corinteni 1:17,1Corinteni 1:18), sau de pricina de prigonire a crucii (Galateni 5:11), ea nu se referă în sine, la lemnul pe care a fost crucificat Domnul Isus, căci Pavel nu predica: dimensiunea lemnului, esenţa lemnului, câte cuie a avut lemnul, sau ce culoare a avut, predicarea crucii se referă la predicarea jertfei lui Cristos care a murit pe cruce (1Corinteni 1:23,1Corinteni 1:24; 2:2), pe acel lemn blestemat, acel instrument al torturii şi al batjocurii.

    În multe cazuri, mai ales în epistole, expresia: „cruce”, este metonimia, adică înlocuirea suferinţelor lui Cristos, cu lemnul crucii.
    Astfel expresia: „cruce” în unele pasaje este prescurtarea, descrierea pe scurt, într-un cuvânt, al suferinţelor lui Cristos, sau a suferinţele creştine în lupta creştină de a răstigni păcatul, şi firea păcătoasă, şi a fi răstigniţi faţă de lume.
    A lua crucea însemnă, a lua decizia să crucifici în viaţa ta: păcatul, firea (natura păcătoasă), lumea, plăcerile păcătoase (Galateni 2:20; 5:24; 6:14).
    A-ţi lua crucea poate însemna şi la a suferi batjocori sau persecuţii pentru Numele Lui; dar se referă la o viaţă de sacrificiu, la o viaţă guvernată de jertfire pentru alţii, căci nici Isus nu a venit să fie slujit; ci, El să slujească şi să-şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi (Marcu 10:45).
    Purtarea unei cruci fizice la gât, sau sărutarea crucii, închinarea la cruce, nu ne face să ne ducem crucea aşa cum ne-a învăţat Isus prin cuvintele din Matei 16:24 BO:
    „Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”

    A duce crucea lui Isus zilnic, se realizează nu prin închinarea la un obiect, ci prin lepădarea de sine, şi urmarea lui Isus până la moarte indiferent de suferinţele sau încercările prin care trecem.

    De aceea în final, drag cititor, ai în faţă două opţiuni:

    1. Să te închini numai Tatălui ceresc ca Singurul Dumnezeu Adevărat şi doar prin Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt, închinându-te în duh şi adevăr.
    (Ioan 4:23,Ioan 4:24; 17:3; 1Timotei 2:5; Romani 8:26,Romani 8:27; Efeseni 2:18; 6:18).
    2. Sau te vei închina la cruce, la un obiect creat de mâna omului, şi atunci închinarea ta nu va fi în duh şi adevăr făcând din tine un închinător fals, vrednic de judecata lui Dumnezeu.
    (După cum se spune şi în Apocalipsa 21:8 BC: „Dar cât despre…închinătorii la idoli,… partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”).

    Concluzia finală:

    Toate tipurile de dovezi, converg în final că Domnul Isus a murit pe cruce, atât sensul lui ‚stauros’, care chiar dacă iniţial a avut sensul de stâlp, ulterior a primit sensul de ‚cruce’ (din sec. II î.e.n. există citate în acest sens, stauros = cruce).
    Iar sensul lui xylon e multiplu, el nu are doar sensul de: par, lemn, ci şi de: copac, bănci, construcţie din lemn, care este compusă din mai mult decât un lemn simplu.
    Prefigurările profetice din V.T. nu sunt unitare şi concludente spre a trage o concluzie clară despre forma lemnului pe care a murit Isus.
    Există dovezi indirecte cu privire la faptul că mâinile Lui au fost străpunse de două cuie, ceea ce ar indica mai degrabă crucea.
    Tot la fel, faptul că inscripţia a fost pusă deasupra capului Său şi nu deasupra mâinilor Sale indică că nu este vorba de o pironire pe stâlp, ci pe cruce.

    RăspundețiȘtergere
  26. 15.
    Ca să nu mai vorbim de descrierile părinţilor bisericii ale crucii lui Cristos la câţiva zeci de ani de la crucificarea Sa, şi despre dovezile istorice, arheologice care susţin că crucea era un simbol al creştinismului din primul veac creştin.
    Pentru creştini, crucea este instrumentul prin care Isus a murit şi şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru oameni.
    Cuvântul „cruce” a fost folosit ca o descriere a suferinţelor lui Isus, şi o descriere sumară a evangheliei mântuirii, că Isus Cristos „a murit pentru păcatele noastre”. Astfel, „propovăduirea Evangheliei” este„cuvântul crucii”, şi „predicarea lui Cristos cel răstignit” (1Corinteni 1:17-23).
    Predicarea crucii însă nu înseamnă a predica crucea în sine, ci pe Cristos ca jertfă dată pe cruce pentru păcatele noastre.
    A predica crucea nu însemnă a predica despre lemnul crucii, despre înălţimea, lungimea, lăţimea, grosimea lemnului, despre esenţa lemnului, din ce copac a fost sau alte lucruri asemănătoare, ci de a predica despre suferinţele Salvatorului nostru pe cruce prin care suntem: răscumpăraţi, vindecaţi, eliberaţi, iertaţi.
    Crucea pentru creştini este simbol suferinţei lor în crucificarea cărnii păcătoase, a vieţii lor, a lepădării de sine, a separării de lume.
    Conform Bibliei,
    Cuvântului lui Dumnezeu, şi a practicii primilor creştini, până în sec. III e.n. nu trebuie să ne închinăm la cruce, să o venerăm sau cinstim.
    Noi cinstim nu obiectul, ci sacrificiul care a avut loc pe cruce, cât şi ne închinăm lui Cristos, Regele şi Salvatorului nostru.
    Doar în Numele lui Isus este salvare, nici un obiect, chiar dacă a avut legătură cu Cristos nu ne poate mântui, doar Cristos Însuşi, sângele Lui ne spală de păcate (Efeseni 1:7; 1Ioan 1:7).
    Expresiile biblice ca: „sângele crucii” (Coloseni 1:20-22), „a împăcat pe cei doi...prin cruce”, se referă prin metonimia la jertfa lui Cristos şi nu la crucea propriu zisă.
    Dumnezeu a împăcat pe evrei şi pe cei dintre Neamuri surpând zidul de despărţire de la mijloc, legea poruncilor (Efeseni 2:14-16).
    Prin „sângele crucii” Dumnezeu a făcut pace, „împăcând toate lucrurile cu Sine”.
    De aceea, a „Domnului şi mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.” (Petru 3:18).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult cui a postat argumentarile de mai sus . P.E.

      ,,Cine a avut putere să se înfăţişeze în faţa lui Dumnezeu şi să aibă îndrăzneală să ceară iertarea oamenirii?
      Au avut îngerii, crucea de lemn sau din alt material, Maria, apostolii, profeţii, călugării, moaştele, icoanele?
      Nu doar Fiul lui Dumnezeu care s-a dat ca jertfă de bun miros lui Dumnezeu a avut această îndrăzneală. ''

      ,,Biblia nu vorbeşte decât de doi Mijlocitori, Unul între om şi Cristos: Duhul Sfânt, iar altul între om şi Dumnezeu: Isus Cristos.
      Deci cum trebuie să ne închinăm la Dumnezeu?
      Prin Fiul şi Duhul Sfânt, şi NU prin intermediul obiectelor, imaginilor, sau altor persoane.''


      ,,Domnul Isus a murit pe o cruce, dar acesta fiind un instrument de tortură în vrema Lui, nu un obiect de închinare pentru evrei sau creştini. Chiar dacă Cristos ne-a savat prin jertfa Sa de pe cruce, sacrificul Său, sângele Său ne curăţeşte de păcate, nu crucea.
      Astfel nu trebuie să ne închinăm la cruce.
      Un om salvează pe un alt om dintr-o mlaştină, folosindu-se de un lemn în formă de cruce, ar fi normal ca omul care era pe punctul de a se îneca, după ce iasă afară din mlaştină, să mulţumească lemnului în formă de cruce, sau omului care l-a salvat din mlaştină?
      Să cinstească lemnul sau pe omul care l-a salvat? ''

      ,,Credinţa în Cristos ne salvează sau facerea semnului cruci şi închinarea la cruce?''

      „Iisus i-a zis: „Eu Sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” Iar în Ioan 6:47 se spune: „…Cel ce crede în mine are viaţă veşnică”.
      Deci nu lemnul crucii ne poate împăca cu Dumnezeu, ci sângele curs pe acest lemn .
      Astfel nu lemnul fără viaţă salvează, căci fără vărsare de sânge nu se poate şterge păcatele .''

      Ștergere
    2. Anonim11 noiembrie 2016, 22:06
      Ti-am publicat toate cate ai scris si citat.
      Dar nu sunt de acord cu tine, cu felul in care spui ca nu trebuie sa ne inchinam SFINTEI CRUCI precum si SFINTELOR ICOANE.
      Atunci cand avem in fața ochilor nostri, SFANTA CRUCE ,precum si SFINTELE ICOANE,inima si sufletul nostru se lipesc de CHIPURILE SFINTE,se contopesc cu ele, si astfel RUGACIUNEA noastra este mai fierbinte,mai plina de evlavie si dragoste divina.Varianta ta,este ca si cum iubesti pe cineva, dar nu l-ai vazut niciodata si nici nu i-ai auzit glasul. Iar in clipa in care ai posibilitatea sa vezi chipul persoanei dragi,chiar si numai intr-o poză, si sa-i mai auzi si glasul prin telefon,atunci dragostea ta,iubirea ta față de acea persoana ,este infintă.
      Asa este si cu SFINTELE ICOANE,si cu SFANTA CRUCE,pe care a fost RASTIGNIT DOMNUL si MANTUITORUL nostru IISUS HRISTOS, si lânga care CRUCE,MAICA SA, PURUREA PREA CURATA FECIOARA MARIA, a varsat râuri de lacrimi sfinte.
      SUFLETUL unui om, este salvat din ghearele diavolului, prin CREDINȚĂ tare, prin Post si Rugaciune,prin Închinare la SFANTA CRUCE si la SFINTELE ICOANE, prin milă si dragoste față de Aproapele. Daca postim, trebuie sa ne si rugam zi si noapte,chiar si cand muncim sa ne rugam in gandul nostru, trebuie sa hranim pe cel flamand si sa imbracam pe cel gol, sa avem grija de vaduva si de sarmani.
      Iar SFANTA CRUCE fratilor, SFINTELE ICOANE ale PREA SFINTEI TREIMI si -ale MAICII DOMNULUI,precum si ale SFINTILOR LUI DUMNEZEU, sa nu ne lipseasca din casă,din inimă si din suflet.
      SFANTA CRUCE si SFINTELE ICOANE, se transforma in puntea ce duce pe calea mântuirii noastre,incununate fiind ,de CREDINȚA noastra, de faptele noastre bune.
      Sa mergem fratilor, sa ingenunchem in fața SFINTELOR ICOANE si a SFINTEI CRUCI, si sa lăsăm SUFLETUL nostru sa respire si sa vorbeasca cu CHIPUL SFÂNT din SFANTA ICOANA ce o avem in fața ochilor, sa lăsam sufletul nostru sa vorbeasca cu IISUS HRISTOS rastignit pe CRUCEA SFANTA, de pe care curg izvoare de sânge nevinovat si prea sfant.
      Orice ati citi pe acest Blog,la rubrica COMENTARII, sa nu va lăsati influiențati de ceea ce vi se spune,ci sa urmati CALEA LUI HRISTOS,CALEA CRESTIN ORTODOXĂ, slavind si cinstind SFINTELE ICOANE si SFANTA CRUCE a Lui IISUS HRISTOS. Daca va fi nevoie ,vom muri si noi pe CRUCEA LUI IISUS HRISTOS, si vom apăra SFINTELE ICOANE cu prețul vietii noastre,si astfel, vom deveni MUCENICI ai LUI IISUS HRISTOS,CĂRUIA I se cuvine,toata cinstea,slava si inchinarea,AMIN. Cu dragoste,Maria.

      Ștergere
    3. Bine ai scris Maria noastra!
      Cei care contesta Sfanta Cruce sunt in general musulmanii si mai nou adeptii MISA-saracii de ei-daca le pune un parinte SF.Cruce pe ei zbiara ca arsi.
      Viorica -V

      Ștergere
    4. Maica Siluana - Despre Sfanta Cruce
      https://www.youtube.com/watch?v=K47Sa-v6t14

      Parintele Calistrat --- DESPRE SFANTA CRUCE
      https://www.youtube.com/watch?v=G3yHu35nHkY
      foarte util!
      V

      Ștergere
  27. D-NEI MARIA SI CRESTINILOR CARE SCRIETI PE BLOG--TOATE ICOANELE SUNT SFINTITE PRIN INSUSI CHIPUL DOMNULUI, MAICII SALE SI SFINTILOR-ESTE BINE DE SFINTIT SI PRIN AGHEAZMA--daca o sa cautati pe youtube despre MYRNA NASSOUR DIN DAMASC care a trait calvarul DOMNULUI--o sa vedeti in mai multe filmulete cum a inceput totul--DOAR DE LA O ICOANA A MAICII DOMNULUI DIN CARE A INCEPUT SA CURGA MIR si care era o simpla icoana de hartie inramata-apoi acestei femei i-a curs mir din ochi si palme ---au urmat stigmatele--CE ESTE IMPORTANT CA IN JURUL FEMEII ERAU PREOTI, MEDICI FAMILIA SI FF MULTI CRESTINI--daaar sotul ei era crestin grec iar ea siriaca crestinata--ESTE REAL CE VA SPUN S-A INTAMPLAT IN ANII NOSTRI CU STIMA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim 12 noiembrie 2016,00:02
      Am cautat pe YouTube pe Myrna Nassour.Îmi pare rău că nu am înțeles tot.În română,franceză nu e?Chiar vreau să înteleg ceva.Da într-adevăr pare real.🤗

      Ștergere
    2. Cristina ,

      Ti-am gasit eu articole in engleza si imagini pe you tube . Nu a tradus nimeni inca fenomenul in alte limbi , dar e suficient sa te elucidezi in persoana, cat de cat, despre ce e vorba .

      http://catholicdoors.com/youtube/youtube03.htm

      http://shoebat.com/2016/02/05/92798/

      Uite ca tot cautand , am gasit si in franceza un text, draga Cristina :

      http://lalumierededieu.eklablog.com/damas-notre-dame-de-soufanieh-p77208

      Ștergere
    3. Anonim 12 noiembrie 2016,09:24
      Mulțumesc ești o ps bună!Nu prea înțeleg engleza,dar văd că ai găsit tu înaitea mea în franceză.
      Dumnezeu să te binecuvânteze suflete minunat!

      Ștergere
    4. Iti multumesc , Cristina, uite ceva frumos , din departare :

      https://www.youtube.com/embed/KcuDdPo0WZk

      Ștergere
    5. Anonim 12 noiembrie 2016,22:49
      E superb,mulțumesc!Te îmbrățișez!🤗

      Ștergere
  28. Codul rosu inseamna iminenta unui pericol!

    RăspundețiȘtergere
  29. „Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, ''.....

    https://doarortodox.ro/2009/03/02/troparul-ortodoxiei/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, iata si o predica graitoare a parintelui Cleopa:

      http://paginiortodoxe2.tripod.com/predici_cleopa_duminici/dumin_ortodoxiei_n.html

      ,,Leonte de Neapole, combatand pe iudeii care invinuiau pe crestini pentru cinstirea icoanelor le raspunde: "Ne inchinam fetelor de pe icoane si inchipuirilor sfintilor, nu ca lui Dumnezeu.
      Pentru ca daca ne-am inchina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am inchina la orice lemn.
      Si de s-ar fi sters fata de pe vreo icoana noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori.
      Noi crestinii, sarutind cu buzele trupesti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul si cu gindul nostru sarutam pe Hristos si pe sfintii Lui".

      Noi nu ne inchinam materialului din care sunt facute icoanele.
      Daca inaintea noastra se afla icoana Domnului, noi ne rugam, zicind: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-ne si ne mintuieste!"
      Iar daca suntem inaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii aparatoarea noastra inaintea Fiului Tau, adevaratul nostru Dumnezeu spre mintuirea sufletelor noastre!" Iar daca este icoana mucenicului, de pilda Stefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Stefane, care ti-ai varsat singele pentru Hristos si ai indraznit catre Dumnezeu, ca intiiul mucenic, fii aparatorul nostru!"
      Asa ne adresam si catre oricare alt sfant.
      Iata incotro trimitem noi rugaciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.''

      Ștergere
  30. STIMATA MONICA LILIANA--EU AM SCRIS PE BLGGUL D-NEI MARIA DESPRE MYRNA NASSOUR--INTR-ADEVAR FILMELE SUNT IN ENGLEZA SI MULTE--DAAAR AM GASIT UN ARTICOL IN ROMANA PE YOUTUBE CU TITLUL---MIRACOLUL DE LA SOUFANIEH DAMASC SIRIA--UNDE PE LARG SCRIE DESPRE INCEPUTUL ACESTEI MINUNI--ORICUM FILMELE DE PE YOUTUBE SUNT RELEVANTE--VA UREZ LECTURARE PLACUTA SI SANATATE

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim 12 noiembrie 2016,12:28
      Minunat,vă mulțumesc anticipat pentru răspuns!Dumnezeu să vă ocrotească oriunde a-ți fi!😏

      Ștergere
  31. Se aude ca Putin va lasa in locul lui pe altcineva . Ati primit vreun mesaj in acest sens despre noul conducator al Rusiei?

    RăspundețiȘtergere
  32. Dan Condrea e viu , doamna Maria ? Posibil asa ceva ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dan. Maria nu e Baba Vanga.
      Ea scrie doar ceea ce ii este transmis.

      Ștergere
  33. "Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate iconele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele!"

    " Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate iconele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin! "

    " Doamne, nu ştiu ce să-Ţi cer. Tu singur, ştii de ce am eu nevoie. Tu mă iubeşti mai mult decât mă iubesc eu însumi. Dă-mi mie, robului Tău, să văd ceea ce nu pot să cer pentru mine însumi. Nu îndraznesc să cer nici crucea, nici mângâierea. Eu doar stau înaintea Ta. Inima mea îți este deschisă. Tu ştii mai bine ce-mi este de folos. Amin."

    "Cei ce ne critica sunt mai aproape de Adevar decat cei care ne lauda."- Parintele Arsenie Boca




    RăspundețiȘtergere
  34. GEORGE ! Te rog frumos sa ma ierti ! Nu am facut-o intentionat ! Am sters! Daca mai exista pe undeva te rog sa-mi scrii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ok1 va multumesc mult! nici o problema! nu mai e nicaieri. imi pare rau ca nu ati primit mesajele mele pe email. nu trebuia sa scriu aici. probabil va este foarte incarcata mesageria si nu mai puteti primi. poate trebuie sa mai stergeti din mesaje.daca mai e ceva o sa va scriu pe privat facebook .o seara buna! DOAMNE AJUTA!

      Ștergere
  35. D-NEI MONICA-LILIANA--SA STITI CA SUNT MULTE FILMULETE FF INTERESANTE DE LA UN ANONIM AM AFLAT DE 2 SERII DE FILME PE YOUTUBE DESPRE INGERUL RUS-OTROC VEACESLAV--ATAT DE IMPRESIONATA AM FOST CA AM SI PLANS-VA RECOMAND SA LE VEDETI--DEALTFEL SI IN ZILELE NOASTRE SE INTAMPLA ASA CEVA--SUNT PONEGRITI SI CONTESTATI SF PARINTI PE CARE UNII DINTRE NOI I-AM CUNOSCUT IAR ALTII II IRONIZEAZA-CU STIMA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim 13 noiembrie 2016,01:50
      Îngerul rus Otroc,da întrdevăr e ceva care impresionează până la lacrimi.Pe pământ sunt contestați dacă nu îndeplinesc anumite condiții,dar în Cer sunt răsplătiți cu iubirea Infinită a Tatălui.în Rai nu avem nevoie de nimic din ceea ce e pe acest pământ,acolo e tot ce avem noi nevoie cu adevărat.
      Vă mulțumesc pentru aceste informații!Vă doresc tot binele din lume!

      Ștergere
  36. D-NA MONICA-LILIANA--SA STITI CA FILMELE CU OTROC VEACESLAV-SUNT 1SI 2 IN CATE 2 SERII--CAUTATI PE YOUTUBE--ESTE EXTREM DE INTERESANT--VA IMBRATISEZ CU DRAG

    RăspundețiȘtergere
  37. dragi crestini SF CRUCE SE CINSTESTE DUPA CE A FOST DESCOPERITA LA IERUSALIM CRUCEA RASTIGNIRII DOMNULUI DE CATRE SF CONSTANTIN SI ELENA--istoria spune ca au fost incercate minuni de vindecare de boli la atingerea crucii astfel s-a descoperit adevarata cruce--asadar insusi sf constantin s-a vindecat de LEPRA--iar prin insemnarea steagurilor de lupta cu crucea acesta a castigat toate razboaiele--astfel acesti SFINTI au introdus cinstirea crucii si icoanelor e drept dupa anii 300--sanatate si rugativa necontenit

    RăspundețiȘtergere