VOI CEI DREPȚI ȘI CEI BOGAȚI, ÎMPĂRȚIȚI ȘI SĂRACILOR DIN CEEA CE AVEȚI!

 

.

17 Aprilie 2026, ora 7,17 !

Hristos a Înviat, Prieteni dragi!

Tot in aceasta dimineata, aud un Glas Divin,un Glas care aproape ne roaga de acolo de Sus, si care Glas ne graieste asa:

"Oameni, voi cei drepți si cei bogați,împărțiți și săracilor din ceea ce aveți, căci, numai așa veți intra in voioșia Împărăției  Lui Dumnezeu !"

.

Dragilor, oare câți dintre noi avem grijă si de cei săraci?

Nu trebuie sa-i cunoastem personal, ci daca aflăm de chinul si suferința unor astfel de oameni necajiti si oropsiti,să nu asteptam ca ei sa ne ceara ceva, ci să actionam din bunatatea inimii, din iubirea față de Aproapele nostru,din CREDINȚA noastra fierbinte întru Prea Sfânta Treime și-n Măicuta Domnului cu Sfinții Săi.

Vedem dragilor, că,Bunul Dumnezeu nu se adreseaza doar celor bogati material si financiar, ci se adreseaza si oamenilor drepti, adica, oamenilor cu Credinta fierbinte si cu posibilitati mai mici materiale sau financiare.

Atunci cand avem CREDINTA,atunci cand spunem ca-L iubim pe DUMNEZEU si că iubim pe Maica Lui Dumnezeu, iar pe cel necajit si amărât nu-l iubim,ci-l mai si batjocorim, inseamna ca, nu iubim pe nimeni, ci ne iubim doar pe noi însine si pe cei din familia noastra.

Mantuitorul ne spune asa prin Sfanta Evanghelie de la Matei 25,31-46 :

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică.

Dragii mei, asa precum suntem noi in lumea aceasta cu inima si cu sufletul, tot la fel vom fi si pentru vesnicie in viata de dincolo, adica, in viata de dupa moarte care este vesnica.

Daca daruim si impartim din toata inima noastra si din tot sufletul nostru, vom vedea ca suntem mult mai fericiti ,iar in casa noastra,in familia noastra lucrurile se vor reaseza divin de frumos.

.

Nu este deloc greu ,chiar daca si noi avem foarte puțin din punct de vedere material sau financiar.Dumnezeu si Maicuta Domnului ne va înmulți Darul pe care noi îl dăruim din toata inima si celor mai saraci decât noi, prin sanatate, prin bucurii divine si prin armonie in familie.

Stiu, unii dintre voi veti spune ca nu aveti cui si unde sa daruiti.

Dar nu este deloc asa!

Si-n drumul catre piață sau catre un market,vedem oameni necajiti,nu conteaza ce fac ei cu Darul nostru,deoarece, în mod nevazut ,noi Lui Hristos îi dăruim si Măicutei Domnului cu Sfintii Săi.

Într-o clipă dragilor,putem să nu mai fim în aceasta viata, iar acolo Sus,vom fi întrebati de MANTUITORUL IISUS HRISTOS, ce fapte bune,ce fapte de milostenie am facut cât am trait in trup,aici pe Pământ.

Ce vom raspunde noi atunci? Câtă frică ne va cuprinde in acele clipe.

Palatele pe care noi le construim aici pe pămaant,averile in bani sau lucruri materiale,daca sunt pastrate doar pentru noi si familia noastra, atunci,sunt urâciune in Fața Lui Dumnezeu si a Măicutei Domnului,sunt desertaciune, praf si cenusa sunt toate de nu vom fi daruit si celor nevoiasi.

Acum doar 3-4 zile in urma,in timp ce scriam aici pe Blog,aud Glasul Divin al Măicutei Domnului care-mi graieste asa:

"Maria, sa nu-ti tebuiasca nimic din Lumea aceasta!"

Clipa in care, imi aud glasul Sufletului meu, care-mi graia asa:

"Eu nu-mi doresc nimic din Lumea aceasta! 

Eu împart bucurii!

Eu cu asta traiesc,împart bucurii!"

Dupa care, totul revine aici,in viata de pe Pamant.

Dragilor, cu adevarat eu nu-mi doresc nimic din aceasta Lume, ci-mi doresc ca sa pot face bine Semenilor nostri si sa impart pe cât este posibil, bucurii,bucurii Divine.

Singura insă, nu prea pot sa-mpart multe bucurii,dar împreuna dragii mei, putem ca 

sa-mpărțim multe bucurii Divine.

Pe 1 Iunie este Ziua Copilului, si sunt atât de multi copii care se culca seara flâmânzi si cauta in gheenele de gunoi mâncare...

Nici nu vă puteti închipui cât de multi sunt si cum tremura de foame si intind mânutele pentru a primi ceva de mâncare,imbracaminte sau un bănuț.

Prieteni dragi, BUNUL DUMNEZEU ne-a daruit tot ceea ce avem noi in casa noastra,in familia noastra,doar pentru ca noi sa le administram,sa dam si celor care sunt necajiti si amărâți.

Nimic nu este al nostru, ci toate ne sunt daruite de Sus,iar DUMNEZEU asteapta sa vada daca ne deschidem inima si daca daruim din puținul nostru.

Putem dărui si o vorba bună, un Cuvant de Înțelepciune, putem sa stergem o lacrima cu o vorba buna....,totul este doar sa vrem.

Iata o PILDA foarte frumoasa din Sfanta Evanghelie:

Sfânta Evanghelie după Luca

Capitolul 16

1.	Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.
2.	Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.
3.	Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4.	Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
5.	Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?
6.	Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.
7.	După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
8.	Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
9.	Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.
10.	Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.
11.	Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată?
12.	Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
13.	Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
14.	Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc.
15.	Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
16.	Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.
17.	Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.
18.	Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.
19.	Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20.	Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21.	Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22.	Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23.	Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24.	Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25.	Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26.	Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27.	Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28.	Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29.	Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30.	Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31.	Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Sfântul Teofilact, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina

Evanghelia de la Luca 12,16-21: (16) Şi le-a spus lor această pildă, zicând: 

Unui om bogat i-a ro­dit din belşug ţarina.(17) Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? (18) Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; (19) şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. (20) Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? (21) Aşa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

După ce a zis Domnul că nu cu prisosinţa banilor dimpreună se prelungeşte şi viaţa omului, spre întărirea acestui cuvânt adaugă şi pildă. Şi vezi cum pe noi ne arată [vădeşte] că avem gânduri nesăţioase, de „bogat nebun”. Iar Dumnezeu, pe cele ale Sale le făcea, şi pe a Sa milostivire o arăta –  că nu o părticică de pământ a bogatului, ci toată ţarina i-a rodit. Iar bogatul, atât de neroditor era către milostivire, încât mai înainte de a lua, ţinea. Şi vezi şi desfătările bogatului: „Ce voi face?” Oare nu pe unele ca aceste cuvinte le grăieşte şi săracul: „Ce voi face, că nu am cum să mă hrănesc şi cu ce să mă îmbrac?”. Vezi, dar, şi cuvintele bogatului: „Ce voi face că n-am unde să adun roadele mele?” Bună odihnă! Dacă şi săracul zice: „Ce voi face, că nu am?” iar bogatul asemenea: „Ce voi face, că nu am?”. Aşadar, ce adunăm, dintru a strânge mai multe? Adeverit este că odihnă nu câştigăm – şi arătată este aceasta din nenumăratele griji –, ci numai mulţime de păcate grămădim asupră-ne.

„Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi”. Iar dacă în anul viitor mai mult va rodi ţarina, iarăşi le vei strica şi iarăşi le vei zidi? Şi ce trebuinţă este de a le strica şi iarăşi a le zidi? Ai „jitniţe” pântecele săracilor, care pot multe a cuprinde; şi sunt nesfărâmicioase şi nestricăcioase, pentru că sunt cerești şi dumnezeiești, de vreme ce acela care îl hrăneşte pe sărac, pe Dumnezeu Îl hrănește (Matei 25, 40).

Vezi încă şi alta, fără de socotință: „roadele mele” şi „bunătăţile mele”, căci nu socotea [bogatul] cum că de la Dumnezeu le are pe acestea, pentru că de ar fi fost întru acest fel, ca un iconom al lui Dumnezeu s-ar fi aflat către acestea, însă roade ale ostenelilor sale le socotea pe acestea. Drept aceea, ale sale pe acestea făcându-le, zicea: „roadele mele” și „bunătățile mele”, ca și cum ar zice: „Pe nimeni nu-l am părtaș, pe nimenea nu mi-l fac tovarăș, nu sunt ale lui Dumnezeu, ci ale mele [sunt toate]. Așadar, singur mă voi desfăta, nu-L voi lua pe Dumnezeu la desfătarea acestora”. Iar, de vreme ce aceste cugete ale lui sunt fără de socotinţă, să le vedem şi pe cele care urmează: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani”. Lungime de viață lungă hotărăște [bogatul], ca şi cum şi aceasta din pământul lui ar fi răsărit. Au, doară, şi aceasta face parte dintre „bună­tăţile” tale? „Mănâncă, bea, veseleşte-te, o, ce de bunătăţi ale sufletului!”. Căci a mânca şi a bea sunt „bunătăţi” ale sufletului celui necuvântător. Aşadar, acest fel de suflet având şi tu, după cuviinţă pe acestea i le dai. Iar a sufletului celui cuvântător „bunătăţi” îi sunt a gândi, a cumpăni şi a se veseli în Legea lui Dumnezeu şi întru cugetele cele bune. Şi nu-ţi ajunge ție a mânca și a bea, o, nebunule, ci și pe aceea ce urmează acestora, scrârnava și urâta îndulcire, o, poruncești sufletului. Căci, prin cuvântul acesta, adică „veselește-te”, Domnul a arătat – sub înfățișare de vorbă politicoasă – patimile cele neastâmpărate ale curviei, care urmează sațiului mâncărurilor și al băuturilor.

„Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău”. Acest cuvânt: „iar Dumnezeu i-a zis”, nu se înţelege ca şi cum Dumnezeu ar fi grăit cu bogatul, ci ceea ce zice are această înţelegere, anume că astfel cugetând bogatul, acesta este răspunsul lui Dumnezeu – arătat întru această pildă. Deci, „nebun” îl numeşte pe bogat, ca pe unul care cu totul fără de socotință s-a sfătuit întru sine, după cum am arătat. Că rob al nebuniei şi deşertăciunii este tot omul care este întru acest fel, după cum şi David zice: „Toate sunt deşertăciuni, tot omul ce viază”, iar pricina acestora este că: „strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele” (Psalm 38, 8. 10). Căci cum nu este „nebun”, cel care nu ştie că măsurile vieţii sunt la Însuşi Dumnezeu, şi nicidecum nu îşi hotărăşte fiecare om lungimea vieţii?

Şi vezi şi cuvântul acesta: „Vor cere”. „Căci ca nişte aspri strângători de dajdie, îngeri înfricoşători vor cere sufletul tău, şi [chiar] nevrând tu, ca unul care pentru iubirea de viaţă te ţii lipit de cele de aici”. Pentru că dreptului nu i se cere sufletul, ci el însuşi şi-l pune înaintea lui Dumnezeu, Părintelui duhurilor, bucurându-se şi veselindu-se; şi nici nu se îngreuiază la despărţire, căci, ca şi cu o uşoară sarcină, cu trupul este înfăşurat. Iar păcătosul, cu totul supunând sufletul trupului, şi trup făcându-l pe el şi pământ, cu anevoie de a fi smuls şi-a gătit sufletul. Drept aceea, se şi zice că se cere sufletul, ca un datornic nesupus ce este dat în mâna asprilor zapcii [strângători de dajdie]. Şi vezi, că nu a zis „Voi cere sufletul tău”, ci „vor cere”, pentru că „sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu” (Înţelepciune 3, 1).

Aşadar, cu adevărat „noaptea” îi este cerut sufletul unuia ca acestuia, căci nu are lumină a cunoştinţei celei dumnezeiești, care să-i lumineze lui, ci în „noaptea” iubirii de bogăţie aflându-se şi de aceasta fiind întunecat, îl apucă moartea. Așa este cel ce-și strânge pentru el comoară, „nebun” adică se numește, și nu-și săvârșește sfaturile, ci tocmai întru acea vreme a sufletului se seceră cu totul din viață. Iar dacă săracilor și lui Dumnezeu ar fi adunat comoară, nu s-ar fi aflat așa [întru această stare].

Deci, să ne sârguim întru Dumnezeu să ne îmbogățim, adică spre Acela să nădăjduim şi pe Acela bogăție a noastră să-L avem, şi al bogăției Vistiernic; și să nu zicem „bunătățile mele” ci „bunătățile lui Dumnezeu”. Iar dacă bunătăţile sunt ale lui Dumnezeu, să nu-L lipsim pe Dumnezeu de bunătăţile Sale. Aceasta este „a se îmbogăți întru Dumnezeu”, a crede cum că toate de le voi da şi le voi deşerta [goli, dărui], nimic din cele de nevoie nu îmi vor lipsi. Căci vistierie a bunătăţilor îmi este mie Dumnezeu – deschid şi iau cele de trebuinţă.

                                                                       Cu dragoste, Maria.