SUFLETE SALVATE DE FLACARILE IADULUI ! EXISTA VIATA DUPA MOARTE!

 .

"Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh !"  

.

Dragii mei, 

In aceasta seara, in timp ce-mi faceam Rugaciunea, vad de parca as mai fi avut inca un ochi la ceafa,vad Sus in Cer un Tunel de foc viu.

Sa ne inchipuim dragilor, Soarele pe Cer, ca,si cum ar fi de foc.

.

Cerul era de noapte, fara de stele si fara de Lună.

De-a stanga si de-a dreapta Tunelului de foc viu, erau ca doi munti foarte inalti,stanci din piatra foarte inalte.

Intre cele doua stanci foarte inalte,era un gol, un hău imens.

Nu puteai sa treci din dreapta Tunelului de foc, pe partea cealalta, pe stanga si sa te indepartezi de iad.

Prapastia era imensa,nu se vedea fundul prapastiei.

Pe varful muntelui de langa Tunelul de foc din partea dreapta,vad o silueta in intuneric, o silueta care arunca dincolo de Tunelul de foc, arunca o persoana, asa precum am arunca o minge la cos, asa o arunca dincolo pe acea persoana,pe celalalt varf de munte care nu mai era langa Tunelul de foc.

Cand persoana aruncata dincolo de iadul focului, adica, pe malul celalalt si a ajuns pe varful in care pericolul nu mai exista,o vad cum se prinde de picioarele altei persoane care inainta prin aer, asa precum ar fi o frunza dusa de vant.

Si asa, impreuna agatati de picoarele celuilalt care fusese salvat de iad, zburau lin impreuna spre Dreptii Lui Dumnezeu.

Dragii mei, aici sus, era hotarul dintre Bine si Rău.Aici Sus era Iadul si Raiul.

Cand sufletele ajung sus, duse de Ingerul Pazitor al fiecaruia, trec prin fața Tunelului de foc si de acel Hău care desparte RAIUL de IAD.

INGERUL PAZITOR cand ajungea cu sufletul persoanei chemate la Cer de Bunul Dumnezeu langa gura Iadului, cu puterea sa, arunca persoana dincolo de Hăul imens,pe varful muntelui unde era Raiul.

Dar ceea ce m-a uimit, este faptul ca, fiecare suflet(persoana)se agata una de cealalta de picioare.Era un sir mare de oameni ,care se indreptau cu mare bucurie spre Rai.

Era uimitor si totodata inspaimantator ceea ce vedeam.

Uimitor pentru ca, persoanele ajungeau pe celalat varf si scapase de hăul imens care ducea in fundul iadului, si inspaimantator,pentru ca, in orice moment puteau cadea in fundul iadului,in focul cel vesnic.

Cred ca, pacatele fiecarui suflet isi luau acum rasplata vesnica.

Daca erau mai putine si faptele bune mai multe, atunci sufletul putea trece de prapastia ce despartea Raiul de Iad.

Daca pacatele ar fi fost mai grele decat faptele bune, atunci ,acele suflete s-ar fi prabusit in prapastia fara de fund, in flacarile iadului si ar fi fost pentru vesnicie.

Dar ceea ce eu am vazut, era numai de bine, sufletele treceau dincolo de iad,adica in Rai si formau un adevarat sirag de trupuri, care se tineau de gleznele ultimului salvat si agatat la sirag.

Dragii mei, sa ne traim viata frumos, in intelegere si-n armonie.

Sa nu ne facem palate pe pamant,deoarece, acestea aici ramân, nu le putem lua cu noi la sfarsitul vietii,ci sa ne facem palate de fapte bune in Cer,căci acestea ne vor aduce mantuirea sufletului nostru.

Sa ne iubim Aproapele, ca pe noi insine si sa nu ne pierdem niciodata Credinta in Prea Sfanta Treime si-n Maicuta Domnului cu Sfintii Săi,Carora Li se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea,Amin.

P.S.

9 Octombrie 2023, ora 23,19 !

Dragii mei, 

In aceasta noapte, in timp ce scriam aici pe Blog, desi eram cu ochii pe monitor, vedeam cu ochii sufletului un coltisor de Rai,Sus in Cer, un coltisor plin de lumina alba si stralucitoare foarte, precum si pe Duhul Cel Prea Sfant sub Chip de Porumbel,care stralucea mai Sus de toate acestea cum ar straluci 1000 de Sori la un loc.

Sub razele albe de lumina ale Duhului Sfant,vad un scaun inalt , cu un spatar inalt.

Pe scaun ,statea fericita si inconjurata de Lumina Duhului Sfant, o doamna Profesoara a mea,mi-a fost  profesoara de Economie Politica  cu zeci de ani in urma.Acum e trecuta la Domnul de cel putin 20 de ani.

Si iata dragilor, ca o revedeam dupa atatiaa zeci de ani, Sus in Ceruri in Gradina Raiului. Arata exact la fel, ca atunci cand eu terminasem Liceul.

Era foarte fericita, cine n-ar fi fericit in Imparatia Lui Dumnezeu si-n Gradina Maicii Domnului,cu atata lumina divina,cu atata stralucire si fericire divina.

Dragilor, sa fim buni si iubitori, sa fim milostivi, si sa credem cu toata fiinta noastra ca: EXISTA VIATA ,DUPA MOARTE!

Si este o Viata vesnica ,pe care ne-o cladim inca din viata aceasta grabnic trecatoare.

Deci, sa avem mare grija ,ca prin fapte bune, prin Credinta,sa ne cladim casa in Ceruri, casa pentru fericirea si bucuria vesnica,intru Hristos Domnul si Mantuitorul nostru,si intru Maica Prea Curata Fecioara Maria cu Sfintii Sai,  Carora Li se cuvine,toata cinstea ,slava si inchinarea ,Amin!

            Cu dragoste,Maria.