CERUL LUI DUMNEZEU S - A DESCHIS ,IAR DIN CER, SI-A LUAT ZBORUL DUHUL CEL PREA SFANT!

                                                             Dragii mei, 

Ca întotdeauna, un fulger de lumină albă, extrem de stralucitoare, mă trezeste ca la un şoc electric, si brusc nu mai sunt în patul meu, ci sunt luată cu sufletul, într-un loc cu multă lume, ca pe o strada pe care lumea toata se plimba.
Cerul este bleu senin de ziuă, este frumos si cald, iar eu sunt in mijlocul mulţimii de oameni care treceau pe lângă mine ,şi parcă nici nu mă vedeau.
Nu stiam de ce sunt acolo, căci priveam în jurul meu si nu puteam vorbi cu nimeni, pentru că nu mă vedeau, eu îi vedeam pe oameni, dar ei nu.
Privesc la Cerul Sfânt , de acolo din mijlocul oamenilor, şi văd cu mare uimire că se întâmplă O Mare Minune.
Cerul senin de ziuă s-a deschis, s-a dat la o parte ca o cortină.
Din inima Cerului  Lui Dumnezeu, iese un Soare mai mic si orbitor de strălucitor ,cu Raze lungi, până la mine ajungeau Razele. 
Pe aceste Raze din Cerul Împărăţiei Lui Dumnezeu, vine în zbor ,în mare grabă ,un PORUMBEL  alb imaculat si usor nuanţat pe burtică, nuanţat cu bleu ,precum Cerul Senin. 

Porumbelul Dumnezeiesc , adică DUHUL  CEL  PREA SFÂNT, zboară cu Aripile Sale larg deschise, iar când ajunge în faţa mea, se aşează pe umărul meu stâng si acolo rămâne.
Simt în mine o mare bucurie, simt o mare ocrotire Dumnezeiască. Ştiam că este DUHUL  LUI  DUMNEZEU, dar nu îndrăzneam ca să -L ating.
Şi totuşi, o forţă nevăzută îmi spune în gândul meu, că pot să pun mâna pe Acel Porumbel alb.
Cu mâna dreaptă, iau de pe umărul meu stâng Porumbelul alb, moment în care, Îl ţin cu ambele palme si simt în căuşul palmelor mele, căldura divină, simt cum palmele mele nu ţinea un PORUMBEL obisnuit, căci S-a mărit ca volum, era pufos  si catifelat, nu simteam că ar fi avut pene, ci era dumnezeiesc sentimentul de a ţine în palmele mele, pe ÎNSUŞI  DUHUL CEL PREA SFÂNT.
 Închipuiţi-vă dragilor ce simţiţi, când aveti in mâinile voastre  un balon umflat, dar  de fapt tineţi un Porumbel cu pene si nu un balon.  Nu simţeam penele, ci doar ceva pufos, moale ,catifelat si de care nu-mi doream sa ma mai despart, nu as fi dorit ca sa-i mai dau drumul din mâinile mele. Aceasta comparatie a mea este infimă, faţă de cum ar trebui sa pot explica. Nu exista Cuvinte  pe care as putea sa le folosesc ,ca sa va pot spune ce am simtit in acele clipe.   

Şi aşa ţinând în mâinile mele păcătoase, pe Duhul Cel Prea Sfânt, L-am strâns cu mare bucurie la pieptul meu si strigam la cei din jurul meu, la oamenii care treceau grăbiţi încoace si încolo, si le spuneam cu glas tare:

             Priviţi, am în mâinile mele pe DUHUL  SFÂNT!
           Priviţi Cerul , care este deschis, vedeţi Soarele Lui Dumnezeu !

Dar nimeni nu mă vedea, nimeni nu mă auzea.
Mă durea sufletul că nimeni nu vedea ce ţineam eu la pieptul meu.
Lacrimile îmi curgeau şiroaie, priveam la Lumina orbitoare ce venea din Cerul Lui Dumnezeu, si am întins mâinile mele cu Porumbelul alb, mi-am desfacut palmele, iar EL, şi-a luat zborul pe aceleaşi Raze ale Soarelui Dumnezeiesc, si într-o clipă, Cerul s-a închis la loc, iar eu am tresăltat puternic în patul meu, de parcă aş fi căzut de la doi metri inaltime. 
Dragii mei, ceea ce eu scriu pe Blog, este numai de la Duhul Cel Prea Sfant si de la Maicuta Domnului.

Sa ne bucuram cu inima si cu sufletul pentru toate Darurile din viata noastra,si pentru Marea Minune a Lumii, pentru faptul ca suntem alesi de Mantuitorul nostru iubit si bland,ca sa fim Poporul care sfinteste, Poporul care-L va primi in Cea de-a Doua Sa Venire pe pamant.

                                   Cu dragoste, Maria.