Predica la Soborul Sfintului Ioan Botezatorul
( 7 ianuarie )
Ieri am sarbatorit Botezul Domnului in riul Iordan. Astazi praznuim, dupa cuviinta, pe cel ce s-a invrednicit sa-L boteze pe Fiul lui Dumnezeu, adica pe Sfintul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul. Ieri l-am preamarit pe Iisus Hristos Mintuitorul lumii, Care a cerut sa fie botezat de sluga. Astazi cinstim pe slujitorul cel credincios, pe proorocul Ioan, pe "cel mai mare om nascut din femeie", pe sfetnicul Luminii, pe cel ce s-a atins cu mina de crestetul Stapinului, Care a zidit cu dreapta Sa cele vazute si nevazute.
Mare a fost praznicul de ieri, nu mica este si ziua de astazi. Ieri L-am cinstit pe Stapinul, astazi laudam pe sluga Stapinului. Ieri am slavit pe Treimea cea de o fiinta, Care S-a aratat la Iordan, astazi laudam pe Sfintul Ioan Botezatorul care s-a inchinat Preasfintei Treimi la Iordan. El a auzit glasul Tatalui din nor; el a botezat pe Fiul in Iordan si tot el a vazut pe Duhul Sfint in chip de porumbel, sezind deasupra Fiului.
Vedeti ce mare si placut este inaintea Domnului Sfintul Ioan Botezatorul? Ca cine altul a postit mai mult ca el in pustie? Cine a propovaduit mai cu putere pocainta, in pustiul Iordanului? Cine mustra mai cu asprime pe carturari si farisei, numindu-i "napirci" si "pui de serpi"? Cine L-a marturisit si L-a aratat pe Hristos inaintea lumii cu mai multa indrazneala si putere decit Ioan Botezatorul?
Asadar se cuvine sa cinstim cu laude astazi pe Sfintul Ioan Botezatorul, glasul celui ce striga in pustie, cum spune Sfintul Prooroc Isaia. Sa laudam astazi pe cel mai mare postitor si rugator dintre oameni, pe proorocul cel minunat, pe Inaintemergatorul lui Hristos, care L-a marturisit oamenilor, pe propovaduitorul Prea Sfintei Treimi, pe apostolul pocaintei, pe Sfintul Ioan Botezatorul.
Dar ca sa intelegem mai bine misiunea pe care a indeplinit-o pe pamint Sfintul Ioan Botezatorul, vom aminti pe scurt viata si nevointa lui.
Parintii sai se chemau Zaharia si Elisabeta si nu aveau copii. Zaharia era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar sotia lui era din neamul lui Aaron si erau rude cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana. Deci, rugindu-se mult lui Dumnezeu sa le dea un copil, pe cind Zaharia slujea la templu in Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil ca femeia sa Elisabeta va naste un fiu la batrinete si se va chema Ioan. Si pentru ca Zaharia se indoia de aceasta minune, a ramas mut pina ce Elisabeta, femeia sa, a nascut. Dar n-a durat mult aceasta bucurie. Caci auzind Irod de nasterea lui Hristos si temindu-si tronul imparatiei, a pornit o grea persecutie si ucidere in masa a tuturor copiilor din Ierusalim si Betleem.
Atunci Fecioara Maria a fugit cu Pruncul in Egipt, iar Elisabeta cu Ioan, care era numai cu sase luni mai mare ca Iisus, au fugit in muntii Iudeei. Murind indata mama lui, Ioan a trait singur ca un inger si sihastru in pustie timp de aproape treizeci de ani. Acolo se ruga neincetat ziua si noaptea, se hranea cu acride si miere salbatica, se imbraca cu o haina de piele de camila si se odihnea cu capul pe bolovanii de piatra. Dinainte de nastere, Ioan a fost ales de Dumnezeu si vestit de prooroci si de mic a fost rinduit sa sufere, sa traiasca ascuns in munti, in liniste, in post si singuratate; fara parinti, fara imbracaminte si haine moi, fara adapost si odihna.
Pustia i-a fost cea mai inalta scoala de formare duhovniceasca, de pregatire pentru a fi prooroc si Inaintemergator, propovaduitor al pocaintei si botezator al lui Hristos. Ca nimeni dintre oameni nu poate forma pe sfintii lui Dumnezeu, ca viata de pustie, in post, in rugaciune si liniste. Nimic si nimeni nu-i poate ajuta si lumina, pe cei alesi de Dumnezeu, sa-L marturiseasca pe pamint, precum Harul Duhului Sfint si nevointa in feciorie si in neincetata rugaciune. Iata scoala Duhului cea mai inalta! Iata cit de sfint trebuie sa fie un prooroc si cit de ingereasca viata trebuie sa duca pentru a deveni vas al Duhul Sfint!
Vedeti cum il pregatea Dumnezeu pe Ioan in pustie pentru a-l face prooroc, apostol al pocaintei si botezator? La fel si pe Fecioara Maria, rudenia sa, o pregatea in templul din Ierusalim tot prin aceleasi virtuti, ca sa o faca vrednica sa-L nasca pe Hristos Mintuitorul pe pamint. Biserica si singuratatea sint cele mai inalte scoli de formare a sufletelor si a sfintilor.
Ajungind la virsta de treizeci de ani, Sfintul Ioan a fost chemat de Dumnezeu la propovaduire si a iesit din pustie ca dintr-un palat imparatesc. Sufletul lui acum era plin de Duhul Sfint, trupul lui era neprihanit, curat, mai mult ingeresc decit pamintesc. Inima lui era plina de har si rivna pentru adevar, iar cuvintul lui era puternic, indraznet, tare, care taia ca o sabie pacatul, care trezea constiintele si tamaduia sufletele oamenilor.
Asa a iesit Ioan din muntii Iudeei si a fost trimis de Duhul in pustiul Iordanului, aproape de Marea Moarta. Venea aici nu la odihna, ci sa propovaduiasca iudeilor botezul pocaintei, sa pregateasca poporul ales pentru a crede in Mesia, venea sa-L arate lumii pe Hristos si apoi sa-L boteze in apele Iordanului.
Dar de ce l-a trimis Dumnezeu pe Ioan sa propovaduiasca pe Mesia si pocainta in pustie si nu in Ierusalim, in mijlocul multimii? Pentru ca astfel ar fi silit pe oameni la pocainta si ei n-ar fi avut aceeasi plata. Dar cind oamenii, de bunavoie lasa cetatea, lumea, pacatul si vin in pustie, adica in loc pustiu de pacate sa-l asculte pe Ioan, si-i urmeaza invatatura, atunci plata lor este mai mare, pocainta lor este de bunavoie si roadele sint mai bogate.
Dar ce invata Ioan pe oameni? Care sint primele lui cuvinte de invatatura catre cei ce veneau la el in pustiul Iordanului? Iata primele cuvinte cu care Sfintul Ioan isi incepe misiunea pe pamint: Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor (Matei 3, 2). Aceste cuvinte nu sint o rugaciune, ci mai degraba o porunca de foc fara de care nimeni nu poate dobindi viata vesnica. Este prima porunca pe care o da Dumnezeu celui ce vrea sa se intoarca la El, prima datorie pe care trebuie s-o implinim cei ce voim sa ne mintuim.
Aceasta o cerea si Ioan de la cei ce veneau la el. Adica sa se pocaiasca, sa paraseasca pacatele facute, sa le marturiseasca cu cainta, sa le spele prin baia botezului si a lacrimilor, sa ierte pe cei ce i-au nedreptatit. Apoi, asa curati, spalati, dezlegati de pacate, ca niste prunci nou-nascuti, sa se apropie de Dumnezeu, sa vina la Hristos, sa primeasca harul Sfintului Duh, sa lucreze faptele bune si apoi sa fie primiti in Imparatia cerurilor, unde nimic necurat nu poate intra.
Tot asa a inceput si Mintuitorul Hristos Evanghelia Sa. Primele cuvinte pe care le-a rostit la Capernaum cind a iesit sa propovaduiasca sint acestea: Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor (Matei 4, 17). Cu aceleasi cuvinte incepe si Fiul lui Dumnezeu sa ne vesteasca Evanghelia Sa. Deci, atit pentru iudeii de acum doua mii de ani, cit si pentru noi crestinii de astazi, porunca este aceeasi. Inceputul mintuirii, a iertarii celor ce cred in Hristos este pocainta, spovedania cu cainta pentru pacate, parasirea lor si apropierea de Dumnezeu. Pocainta este prima si singura usa de intrare in imparatia cerurilor. Degeaba credem in Hristos daca nu facem si fapte bune, degeaba mergem la biserica daca nu parasim rautatea, pacatul, patima cea veche, ura din inima, pofta trupului care ne stapineste si iubirea de sine care ne omoara sufleteste.
A doua mare invatatura si porunca a Sfintului Ioan este aceasta: Faceti, dar, roade vrednice de pocainta! (Luca 3, 8). Roadele de pocainta se fac de credinciosi dupa ce mai intii s-au pocait de pacatele facute. Caci nimeni nu seamana saminta pe pamintul nearat si nepregatit. Nimeni nu poate face roade vrednice de pocainta daca mai intii nu-si curata inima si mintea de pacate prin spovedanie si cainta. A ne pocai inseamna a ara ogorul sufletului, a smulge din radacina buruienile patimilor, a grapa gradina, adica a sfarima bulgarii patimilor si numai dupa aceea putem iesi la semanat. De vom face asa, multe fapte bune vom putea lucra pe pamint.
A treia mare invatatura a Sfintului Ioan Botezatorul este amenintatoare: Acum securea sta la radacina pomilor - spune marele prooroc - deci orice pom, care nu face roada buna, se taie si se arunca in foc (Luca 3, 9). Prin aceasta el invata pe iudei, ca si pe noi cei de astazi, ca pocainta este obligatorie pentru toti cei ce vor sa urmeze lui Hristos si sa dobindeasca Imparatia cerurilor. Lucrarea pocaintei trebuie facuta acum, astazi, cit mai grabnic, pina avem vreme. Ea nu poate fi aminata, nici inlocuita cu alte fapte bune, pentru ca pocainta este al doilea botez si fara dezlegarea si parasirea pacatelor nimeni nu se poate mintui.
Daca aminam pocainta, spovedania, si nu ne spalam pacatele prin cainta si fapte bune, atunci ne asteapta pedeapsa lui Dumnezeu, care incepe de pe pamint prin tot felul de suferinte si se continua dincolo prin osinda. Pomii sint toti oamenii; securea care sta la radacina este moartea, care taie viata oamenilor de pe pamint si desparte sufletul de trup, iar focul in care se arunca pomii fara roade bune este focul iadului, in care se arunca toti crestinii fara pocainta si fapte bune.
Iata ce frumoase invataturi dadea Sfintul Ioan celor ce veneau la el in pustiul Iordanului. Iar dintre roadele de pocainta pe care Botezatorul Domnului le cerea de la iudei erau doua: sa creada in Hristos si sa faca fapte de milostenie. Ca il intrebau cei ce veneau la dinsul: Ce sa facem deci? (Luca 3, 10). Iar Ioan ii invata zicind: Cel ce are doua haine sa dea celui ce nu are si cel ce are bucate sa faca asemenea. Vamesilor, adica celor ce incasau impozite de la oameni, le raspundea: Nu faceti nimic mai mult decit ce va este rinduit. Iar ostasilor le spunea: Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invinuiti pe nedrept si sa fiti multumiti cu solda voastra (Luca 3, 11-14). Numai carturarilor si fariseilor le adresa Sfintul Ioan Botezatorul cuvinte de mustrare pentru necredinta lor, zicindu-le: Serpi, pui de vipera, cine v-a aratat sa fugiti de minia ce va sa fie? (Luca 3,7).
Evanghelistul Marcu spune ca: Ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el in riul Iordan, marturisindu-si pacatele(Marcu 1, 5). Dupa ce ii invata calea pocaintei ii boteza in Iordan, adica ii afunda cu miinile sale in apa, in timp ce fiecare isi marturisea pacatele sale. Botezul lui Ioan nu era un botez deplin, desavirsit, pentru ca nu se facea in numele Preasfintei Treimi si nu avea efectele botezului crestin. Adica nu dadea omului iertarea pacatelor si nici harul Duhului Sfint. Botezul lui Ioan era un botez de pocainta, un botez de pregatire pentru adevaratul botez crestin. Era ceva intermediar intre botezul Legii Vechi si botezul din Legea Darului. Aceasta o spunea chiar Ioan, zicind: Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfint (Marcu 1, 8).
Dupa botez Ioan le vorbea despre Mesia cum ca a venit in lume, ca El va boteza pe oameni cu Duh Sfint si cu foc. Apoi le zicea: Vine in urma mea Cel ce este mai tare decit mine, Caruia nu sint vrednic, plecindu-ma, sa-I dezleg curea incaltamintelor (Marcu 1, 7). Vedeti smerenia lui Ioan? Desi era prooroc si sfint, in fata Stapinului se smerea. Smerenia si fecioria sint doua mari cununi ale sfinteniei pe care le iubeste Dumnezeu si cei ce sint ai lui Dumnezeu.
Asa isi implinea Ioan misiunea de prooroc si botezator in pustiul Iordanului. Dar iata ca se apropia de el Insusi Fiul lui Dumnezeu, ca sa fie botezat de el. Iar Ioan, vazindu-L, a zis catre multime: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridica pacatele lumii. Acesta este despre Care eu am zis: Dupa mine vine un barbat Care a fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era. Si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezind cu apa (Ioan 1, 29-31).
Vedeti cum il numeste Ioan pe Hristos? Dupa Proorocul Isaia care aseamana pe Mintuitorul rastignit "ca un Miel spre injunghiere" (Isaia 53, 7), al doilea prooroc este Ioan care-L numeste pe Iisus Hristos "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii". Amindoi proorocii prevesteau lumii ca Hristos a venit pe pamint ca un miel de jertfa Care va fi rastignit pe cruce pentru noi pacatosii si prin jertfa Lui va ridica, adica va ierta, pacatele lumii si va impaca pe oameni cu Tatal.
Iar cind a venit Domnul la botez, Ioan nu voia sa-L boteze, caci se cutremura sa se atinga cu miinile sale de crestetul Facatorului sau. Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine? Dar Iisus Hristos, indemnindu-l sa faca ascultare, i-a raspuns: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea, adica sa implineasca voia Tatalui ceresc. Si L-a ascultat Ioan si L-a botezat pe Mintuitorul in Iordan. Si, botezindu-Se Iisus, cind iesea din apa indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorindu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri, zicind: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Care am binevoit. (Matei 3, 14-17).
Iata, deci, marea misiune a Sfintului Ioan Botezatorul. Aceea de a pregati lumea pentru Evanghelie, pentru credinta lui Hristos prin pocainta, prin botezul cu apa si prin marturisirea pacatelor. Apoi, de a arata lumii Mielul lui Dumnezeu, de a-L boteza pe Hristos in Iordan si de a-L arata oamenilor, marturisindu-le tuturor taina Preasfintei Treimi.
Sfintul Ioan Botezatorul este cel dintii martor de pe pamint al Preasfintei Treimi. El a marturisit cel dintii credinta intr-un singur Dumnezeu, dar inchinat in trei persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfint.
Vedeti misiunea si vrednicia proorocului Ioan? Pe Hristos Maica Domnului L-a nascut tainic, in pestera din Betleem, iar Ioan, ca prooroc si marturisitor, L-a botezat in Iordan si L-a aratat lumii intregi strigind: Iata Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii! Insa misiunea lui nu s-a terminat la Iordan. Dupa ce a iesit Domnul la propovaduire, Ioan s-a retras in Galileea, vorbind tuturor despre Mesia ca este Hristos si mustrind faradelegile lui Irod care traia in desfrinare cu Irodiada, sotia fratelui sau. Deci nu s-a retras la odihna marele prooroc, ca nu putea sa taca gura celui mai mare om nascut din femeie, cum il marturiseste Mintuitorul. Dimpotriva, pina la moarte a invatat, a marturisit pe Hristos si a mustrat pacatul. Caci niciodata nu pot tacea in fata pacatelor sfintii, proorocii, apostolii, episcopii si pastorii Bisericii lui Hristos. Apoi Irod prinzind pe Ioan, l-a aruncat in temnita si cind a facut o petrecere ticaloasa cu jocuri, betii si desfrinari, de ziua nasterii sale, i-a taiat capul la indemnul sotiei desfrinate. Asa s-a sfirsit Sfintul Ioan Botezatorul ca un martir, pentru adevar si dreptate, mustrind pacatele care ucid sufletele noastre.
Astazi praznuim Soborul Sfintului Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul. Pina aici v-am spus viata, misiunea si putine din invataturile lui. Acum trebuie sa va amintesc ca Biserica noastra Ortodoxa are un cult deosebit pentru sfinti si, mai ales, pentru Maica Domnului si Sfintul Ioan Botezatorul. In calendar avem peste an trei sarbatori mari si patru mai mici, cu cruce neagra, inchinate acestui mare prooroc. El este cinstit si pe pamint ca cel dintii, dupa Sfinta Fecioara Maria, si in cer sta inaintea Preasfintei Treimi si se roaga pentru oameni.
In tara noastra, ca peste tot in tarile crestine, cultul Sfintului Ioan Botezatorul este destul de mare. Peste tot se intilnesc biserici si minastiri inchinate Sfintului Ioan. Apoi, in multe familii exista copii care ii poarta numele. Ca cel mai frumos nume pentru copii este Ioan care inseamna "plin de har", nume ales din cer pe pamint de catre Arhanghelul Gavriil. Dati deci copiilor vostri numele Maicii Domnului si ale Sfintului Ioan Botezatorul. Nu le puneti nume straine, neortodoxe, care nu au zi in calendar, ci nume de sfinti, ca sa aiba in cer cine sa se roage pentru ei.
Apoi sa-l cinstim pe Sfintul Ioan Botezatorul, cu o viata crestineasca aleasa, cit mai curata, neintinata de pacate. Aduceti-va mereu aminte de principala lui invatatura: Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor! Sa nu uitam ca fara pocainta nu avem mintuire. Iata, sintem la inceput de an nou. Sa fagaduim lui Dumnezeu ca de astazi inainte vom merge la biserica regulat, ca ne vom ruga mai mult, ca vom face milostenie la saraci, dupa putere, ca vom ierta pe aproapele, ca vom parasi orice patima care ne ucide sufletul si ca vom face roade vrednice de pocainta.
Deci sa ne pocaim, adica sa ne iubim unii pe altii, ca frati ce sintem pe pamint, sa ne rugam mai mult, sa parasim pacatele, prin regulata spovedanie si sa cerem mereu ajutorul Sfintului Ioan Botezatorul, ca are mare indrazneala inaintea Preasfintei Treimi.
Aceasta este porunca Sfintei Evanghelii amintita astazi si de Sfintul Ioan Botezatorul. Aceasta este si chemarea Bisericii, mama noastra duhovniceasca. Aceasta este si urarea noastra acum la inceput de an nou. Sa parasim pacatele si sa adunam roade pentru Imparatia cerurilor, unde nadajduim sa ajungem si sa ne veselim cu toti sfintii in veci. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu