S -A STINS CANDELA CEREASCA ! JUDECATA ESTE FOARTE APROAPE !

                                     
                                         27 Februarie 2020,ora 5,12 !

                                   Dragii mei,

În aceasta dimineata dragii mei, ma trezeste o lumina alba si stralucitoare foarte,lumina ce iese din intunericul noptii. 
O parte a Boltii Ceresti, se da singura deoparte precum o cortina, si astfel, iese la suprafata Cerului, precum Luna si Soarele,iese o Sfanta Candela Cereasca.
Candela Cereasca dragii mei, avea forma Tronului Imparatesc :

                              .
În Ochiul de Lumina alba ce a aparut din Cerul Divin,vad o Sfanta Candela Cereasca ce ave la partea de jos, acolo unde Iisus tine sfintele Sale picioare,un pahar gol si usor afumat.
Candela Cereasca era stinsa,iar pe Tron,nu mai era nimeni.

                                          .

Prieteni dragi, m-a intristat ceea ce am vazut,dar totodata mi-a amintit de acest Mesaj:

CANDELA SE VA STINGE , ÎN VREMEA VEACULUI NOSTRU

mariaghiorghiu.blogspot.com › 2019/01 › candela-se-va-stinge-in-vremea...

11 ian. 2019 - 2013 - Îmi este şi teamă, a mă gândi, a aprofunda ce înseamnă aceste CUVINTE, precum că, SFANTA CANDELĂ se va stinge în veacul acesta.

                         29  Octombrie  2006, zori de zi !

Eram  trează, dar mai stăteam în pat ţinând ochii închişi, când ,brusc aud glas care spune cu tristeţe aşa ;

                    "Candela se va stinge in vremea veacului nostru. Omenirea nu va mai dura !"

La care ,un alt glas întreabă tare curios :

                   "Cam peste 20 de ani ?"

Dar răspunsul nu a mai venit.

                              
Dragii mei, nu ştiu eu  a tălmăci aceste cuvinte de la DUMNEZEU, dar ceea ce ştiu fara  nicio indoiala, este a le scrie exact aşa cum le-am primit de Sus din CERUL SFÂNT.
 Îmi este şi teamă a mă gândi, a aprofunda ce înseamnă  aceste CUVINTE, precum că  SFANTA  CANDELĂ  se va stinge în veacul acesta.
 Sa fim buni şi milostivi fraţilor, să fim răbdători şi iubitori de Aproapele, să mergem la SFÂNTA  BISERICĂ şi să ne bucurăm sufletul cu al Lui Dumnezeu Cuvant, să-l hranim cu Lumina vie a Candelei lui Hristos,cu Lumina Invierii Sale!
Fratilor,DUMNEZEU  este BUN, dar este şi DREPT ! 
Numai EL ştie când se va stinge CANDELA OMENIRII, şi în ce fel se va stinge. 
Eu nu fac decât să scriu, să citez CUVÂNT cu CUVÂNT, exact aşa cum L-am primit de la DUMNEZEU.
Şi iarăşi aud glas dragilor,peste doar câteva minute, glas care ne cheamă la închinare si citez :

                "Veniti la Împaratul nostru Hristos !
                  Veniti sa ne închinam Imparatului!
             Veniti sa ne inchinam Împaratului Hristos !
            Veniti sa ne închinam si 20 de milioane de români vor ajunge la locurile lor !"

Dragii mei, veniţi cu toţii ca să ne închinăm MÂNTUITORULUI  Hristos şi MAICII DOMNULUI nostru, şi astfel ,veţi găsi alinare sufletului şi vindecare trupului, precum şi nădejde mare în PREA  SFÂNTA  TREIME pentru mântuirea sufletului nostru. 
Sa avem nădejde mare în PREA  SFÂNTA  NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU care, ne acoperă cu MILA SA şi cu SFINTELE-I RUGĂCIUNI.
                       
          .
Prieteni dragi,trebuie ca sa avem mare grija si de Candela sufletului nostru.S-o aprindem cu Rugaciuni sfinte si prea curate,cu fapte bune si cu iubire faţă de Aproapele nostru.

                   .
Sa mergem la Sfanta Biserica fratilor! Sa rupem din timpul nostru si sa ne hranim inima si sufletul,trupul si cugetul cu Sfanta si dumnezeiasca Liturghie.
.
Acel graunte de Credinta pe care l-am primit fiecare prin Sfantul Botez,va incolti si va da roadele sale, si astfel,vom gasi si regasi Calea spre mantuirea sufletului nostru.
.
De luni 24 Februarie 2020,incepe Sfantul Post al Sfintelor Pasti.
Sa incercam fratilor ca sa postim mai intai de toate,de la rautatile inimii si sufletului,de la mandrie si egoism,de la ură si batjocura faţă de Aproapele nostru.Sa facem fapte bune si fapte de milostenie,sa daruim iubire sufleteasca si sa fim gata in orice moment ca sa ne dam viata ,pentru Hristos si pentru Maica Domnului.
Apoi,daca suntem sanatosi trupeste si avem iubire si vointa,impreuna cu Rugaciunea fierbinte si curata si cu implinirea celor 10 Porunci Divine,putem sa postim si de la alimente.
Dar nu uitati dragilor, Postul fara fapte bune,nu are nicio valoare; iar Rugaciunea fara faplte bune, este moarta;nu da roade.Dumnezeu Isi va intoarce Faţa Sa de la noi, daca suntem răi si egoisti si lipsiti de Credinta.
Iata o frumoasa Pilda, din Sfanta si dumnezeiasca Evanghelie:

PILDA VAMESULUI SI FARISEULUI talcuita de IPS Naum, Mitropolitul Strumitei: CUM ATRAGEM HARUL DUMNEZEIESC si CUM IL FACEM SA NE PARASEASCA?

1-02-2015

Importanta nevointei ascetice: “Nu simtim, dar ne silim mereu; nu avem sprijinul vadit al harului, dar traim ca si cum l-am avea!”

Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a fariseului)

Plansul ascetic al vamesului

Doi oameni s-au suit in Biserica sa se roage, unul Fariseu si altul Vames. Fariseul stand, asa se ruga intru sine: Dumnezeule, multumescu-ti, ca nu sant ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, preacurvari, sau ca si acest Vames. Postesc de doua ori in saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar Vamesul de departe stand nu vrea nici ochii sai la cer sa-i ridice, ci isi batea pieptul sau zicand: Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului. Zic voua, s-a pogorat acesta mai indreptat la casa sa, decat ace­la, ca tot cel ce se inalta pre sine, se va smerì, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta. (Lc. 18, 10-14)

Spun unii ca, cata vreme fariseul, intr-un anume fel, ii osandeste si zugraveste pe oameni ca rapitori, nedrepti si curvari, inca nu se poate cunoaste starea lui duhovniceasca. Şi ca atunci cand il osandeste pe vames, se cunoaste cu totul ca s-a inselat.

Eu, Fiilor, va spun ca mai inainte chiar de a-l judeca pe vames se poate recunoaste inselarea sau starea mincinoasa a mintii, sau inalta gandire despre sine a fariseului! Ma veti intreba cum? Din ce traim in fiecare zi ne sunt cunoscute doua pricini:

Prima, fariseul foloseste energia mintii sale, adica pri­ma luminita a mintii, pentru vederea actiunilor si pacatelor straine si pentru zugravirea oamenilor dupa ele. (Una este sa spuneti ca cineva curveste, iar alta este sa spuneti ca cineva este curvar – prima data doar judecati, iar apoi deja osanditi.) Fariseul savarseste pacatul cel mai greu. Vom in­telege ca prima lumina nu se foloseste pentru vederea pa­catelor straine, ca nu ii este data o astfel de putere sau forta de patrundere, sau insusire.

A doua, „puterea” de a observa, judeca si osandi fap­tele si greselile straine o dobandim cand primei lumini a mintii – in acest caz limitata la o goala cunostinta – ii fa­cem legatura cu patimile noastre. În acel moment diavolul ne „deschide ochii” sa vedem greselile celorlalti, precum slabiciunile si lipsurile parintelui nostru duhovnicesc, si ne amageste ca sa-i judecam si osandim. Luarea-aminte la patimile celorlalti, privitor la calea de judecare si osandire pecetluita in inima noastra, este doar semn si dovada de netagaduit ca aceleasi patimi vietuiesc in noi, dar nu si ca ar fi cu adevarat in cel pe care il judecam si osandim. De gasim oarece patima la cel pe care il judecam sau osandim, adesea ea se naste din ce vedem cu ochii nostri, sau doar auzim de la altul despre aceasta. Însa, chiar si cand vedem cu ochii, dupa cum spun Sfntii Parinti, nu putem fi intr-atat de siguri, caci tot ceea ce vedem, vedem prin mijlocirea patimilor ce traiesc in noi; daramite cand doar auzim de la altul. Oricum ar fi, in clipa in care judecam, nu facem altce­va decat sa atragem asupra noastra acea infierare prin care ii osandim pe ceilalti si cadem de la Dumnezeu.

Prin urmare, fariseul – si cel de atunci, si cel de azi – nu foloseste prima lumina a energiei curatite a mintii pentru luarea-aminte la pacatele lui si la necuratenia adunata, nici nu-l are pe Hristos singura randuiala in viata sa duhovniceasca.

Dumnezeu, Care a venit sa ne mantuiasca, iar nu sa ne judece:

“Ca n-am venit ca sa judec lumea, ci ca sa mantuiesc lu­mea.” (Io. 12, 47)

Ce spune fariseul in „rugaciunea” sa mai departe, dupa Evanghelie?

Postesc de doua ori in saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.

Ce i-am fi spus azi unui astfel de om – unii cu parere de rau, unii cu sange rece, unii mai in ras: „Daca vrei, posteste acum in afara si toata saptamana, implineste numai de forma (in afara) toate randuielile si tipicurile ra­mase din Lege, ca tot degeaba; spre pierzarea ta faci toate aceste lucruri…” Dar ce ii spune altundeva Domnul unui astfel de om, El Care ii cunoaste cel mai bine starea lui du­hovniceasca launtrica, stare pe care noi incercam acum sa o deslusim?

Farisee oarbe, curateste intai partea cea dinlauntru a paharului si a blidului, ca sa fie si cea dinafara curata. (Mt. 23, 26)

Iar Vamesul de departe stand nu vrea nici ochii sai la cer sa-i ridice, ci isi batea pieptul sau zicand: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului.

La vames putem indata lua aminte la calea de vindecare. Şi acest lucru nu doar prin cunoasterea si trairea cugetu­lui si a mintii noastre, ci si prin puterea pildei evanghelice, care, in repetate randuri, inmoaie cu umilinta si cu plans inima noastra. Santem datori sa veghem mereu la aceasta stare a inimii si a mintii noastre si sa o sporim pana la dimensiunile ei sobornicesti.

În pocainta vamesului luam seama la cateva potriveli: de departe stand, nu vrea nici ochii sai la cer sa-i ridice, isi batea pieptul si zicand: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului.

Ce credeti, care dintre aceste aparitii puternice si strans legate ale pocaintei descopera cel mai mult starea lui duhovniceasca? Plansul ascetic dupa Dumnezeu, altfel spus, marea silinta de a se deda pe sine la plans, adica batutul in piept. Aceasta este aceeasi metoda, sau una asemanatoare cu cea pe care Parintii au folosit-o de-a lungul veacurilor. Este aceeasi metoda sau una asemanatoare cu cea pe care o impartaseste altora si Sfantul Ignatie Briancianinov in lu­crarile sale. Este aceeasi metoda sau una asemanatoare cu cea pe care o folosesc pana in ziua de azi si o spun si altora ucenicii apropiati sau mai departati ai sfantului staret Iosif Spileotul [Gheron Iosif, n.n.] si multi altii.

Unii spun ca un astfel de mod pare a fi smintitor. Noi le-am raspunde, si in cuvant si in fapta: daca pentru Hristos nu era smintitor si daca El ni-l prescrie, cine santem noi sa filosofam in afara si mai presus de Vestea cea Buna? Întreaga noastra nevointa la treapta de curatire a inimii de patimi, Parintii au insemnat-o si au descris-o ca ascetica – nu simtim, dar ne silim mereu; nu avem sprijinul vadit al harului, dar traim ca si cum l-am avea!

Zic voua, s-a pogorat acesta mai indreptat la casa sa, decat ace­la, ca tot cel ce se inalta pre sine, se va smerì, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.

Orice om care, din pricina mandriei si slavei omenesti, se inalta singur si, astfel, il osandeste pe aproapele sau, tot atunci cade, caci harul dumnezeiesc l-a parasit. Iar orice om ce se injoseste si se osandeste singur datorita legaturii trainice cu Dumnezeu, si astfel il indreptateste pe aproa­pele sau, atrage harul dumnezeiesc necreat iar atunci este inaltat de Dumnezeu.

Fiilor, sa mai stiti si urmatoarele: Toti cei ce nu au inima deschisa pentru rugaciunea mintii si a inimii sunt datori a sti ca pricina pentru aceasta este judecarea aproapelui, care se iveste din prea multa cugetare despre ei insisi; adica din reaua nevointa sau cu alte cuvinte din neascultare si de-sine-indrumare duhovniceasca.

Prin insusirea gandului „eu sant vinovat pentru toate” se deschide locas pentru rugaciunea vamesului:

„Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, paca­tosul!”

Se naste simtamantul de pocainta si plans, si indeob­ste, curgerea gandurilor este cu totul potrivnica (osandirea de sine) fata de cel ce crede ca celalalt este vinovat (osan­dire). Cand in inima noastra primim gandul ca celalalt este vinovat si ne punem de acord cu acest gand, aratam si ca ne este straina nevointa iubirii ascetice. Cel pe care il iubim, macar si ascetic, niciodata nu este vinovat.

(din: Mitropolitul Strumitei, Naum, “Nici Eu nu voi spune voua…”, Ed