IZVORUL CU APĂ VIE ŞI MAICA DOMNULUI !

                                     6 Octombrie   2005, ora 5,29 zori de zi !

O LUMINĂ  albă strălucitoare, mă trezeşte ca un fior rece, ce mă face să tresalt de pe pat, şi astfel văd cu ochii închişi  O  SFÂNTĂ  BISERICĂ  din piatră groasă , cu doi stâlpi  groşi la intrare , ca şi într-o poeniţă.
Afară la exterior, SFÂNTA  BISERICĂ din poeniţa verde,  pe un perete era pictată in format mare, MAICA  DOMNULUI, cu veşmânt roşu catifelat, pe sub albastrul violet  care îi acoperea umerii SĂI.Chiar în faţa MAICII DOMNULUI, la nici 2 metri distanţă, văd UN  IZVOR  de apă rece, de APĂ  VIE, cum îmi place mie să spun. Aud  susurul  apei  izvorului, care curgea dumnezeiesc de lin, şi care avea o apă cristalină ,precum LACRIMILE  SFINTE, ale MAICII  LUI  DUMNEZEU, la RĂSTIGNIREA  PREA  SCUMP FIULUI Ei şi MÂNTUITORULUI  nostru IISUS  HRISTOS.
PREA  SFÂNTA  NĂSCĂTOARE  DE  DUMNEZEU, prinde viaţă, are CHIPUL roziu ca si din carne si oase, clipeşte şi zâmbeşte frumos, iar ochii  Ei se îndreaptă în jos, privind cu bucurie  sfântă, IZVORUL  SFÂNT, ce curgea chiar sub picioarele Ei PREA  SFINTE.
Era atât de frumos, încât nu mi-aş mai fi dorit a se termina vreodată. Dar...duă câteva fracţiuni de secundă, a dispărut totul ca si in adânc. In adâncul Cerului  luminos de deasupra SFINTEI  BISERICI din poeniţa verde.
                               Ca întotdeauna, cu dragoste şi preţuire, Maria.