PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA, LA DUMINICA A CINCEA DUPĂ SFINTELE PASTI !

  Predica la Duminica a V-a dupa PASTI!

                          

                 Predica la Duminica a V-a dupa Pasti ( Despre iad si chinurile pacatosilor )

Ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? (Matei 8, 29)

Iubiti credinciosi,

Una din invataturile Sfintei Evanghelii de azi este aceea despre iad si chinurile lui, de care si diavolii se tem si se cutremura. Cind Mintuitorul nostru Iisus Hristos a ajuns cu predicarea cuvintului in partile Gadarenilor, zis si Gherghesenilor, L-au intimpinat doi oameni indraciti care ieseau din morminte si erau foarte munciti. Diavolii care chinuiau pe acesti oameni, vazind pe Mintuitorul, au strigat: Ce este noua si Tie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?

Sa ne punem intrebarea de ce au zis diavolii "mai inainte de vreme?" Cum sa intelegem acest cuvint? Iata cum. Dracii stiau prea bine ca la Judecata de apoi ii asteapta osinda cea vesnica.

Despre aceasta ne arata dumnezeiasca Scriptura, zicind: Caci daca Dumnezeu, pe ingerii care au pacatuit nu i-a crutat, ci legindu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti pina la judecata... (II Petru 2, 4). Inca si apostolul Iuda, in a sa soborniceasca epistola, acelasi lucru arata, zicind: Pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturile vesnice, spre judecata zilei celei mari (Iuda 1, 6).

Asadar, fratii mei, acest lucru stiindu-l preabine diavolii, ca mare osinda si grele munci ii asteapta in ziua cea mare a Judecatii de apoi, si, totodata, cunoscind puterea cea fara de margini a Mintuitorului nostru Iisus Hristos, Il rugau sa nu-i munceasca inainte de vreme. Adica sa nu-i trimita mai inainte de judecata cea de apoi in gheena focului nestins, daca ii scoate din cei doi oameni, ci sa le dea voie sa se duca in turma cea de porci, care nu era departe de ei (Matei 8, 29-31).

Iubiti credinciosi,

Avind in vedere ca si diavolii se tem de muncile iadului, voi vorbi pe scurt despre iad si muncile din el. De la inceput va rog sa tineti minte ca nici un patriarh, nici un prooroc, nici un apostol, nici un sfint sau dascal al Bisericii, nu ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului, ca Insusi Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos in Evanghelia Sa. De aceea ni se cuvine mai mult a crede si a asculta despre acest mare adevar, ca nu unul din robii lui Dumnezeu ne-a vorbit despre muncile iadului, ci Insusi Ziditorul si Dumnezeul nostru. Vrednice de crezare sint si invataturile sfintilor prooroci din Legea Veche, despre chinurile cele vesnice ale iadului. Dar cu mult mai mult ni se cuvine a crede in cuvintele Sfintei Evanghelii pentru ca sint rostite de Insusi Fiul lui Dumnezeu si dupa acestea vom fi judecati.

Iata marturiile principale ale Sfintei Scripturi despre iad si chinurile vesnice ale lui. Mai intii trebuie sa stim ca iadul este un loc de chin (Matei 18, 8; 23, 33). In iad se munceste si trupul si sufletul (Daniel 12, 2; Matei 5, 29). Iadul are pedeapsa vesnica (Matei 25, 46; Marcu 3, 29: I Tesaloniceni 1, 10). Iadul are iezer de foc (Apocalipsa 19, 20; 20, 15). Iadul are riu de foc (Matei 18, 8; 25, 41) Iadul are flacara vesnica (Isaia 33, 14). Iadul are foc mistuitor (Evrei 10, 27). Iadul are cuptor vesnic (Matei 13, 50). Iadul are gheena focului celui nestins (Matei 5, 22). Iadul are tartar, adica frig cumplit. Iadul are intuneric vesnic (Matei 22, 13). Iadul are plingerea si scrisnirea dintilor (Matei 22, 13). Iadul are deznadejde si este vesnic cu toate muncile lui. Iadul are vierme neadormit, adica mustrarea constiintei, si foc nestins (Marcu 9, 44).

Sa auzim acum ce zic Sfintii si dumnezeiestii Parinti despre iad si chinurile pacatosilor. Sfintul Ioan Gura de Aur zice despre muncile iadului: "Nu crede, omule, ca acel foc se aseamana celui din aceasta lume; focul din aceasta lume consuma si schimba deplin tot ceea ce aprinde, iar focul de dincolo de mormint va arde totdeauna ceea ce a aprins si nu va inceta niciodata sa arda. De aceea se numeste nestins, ca si pacatosii care vor arde in el vor deveni nemuritori pentru chinuri" (Viata repausatilor nostri, Bucuresti, 1890, p. 327).

Sfintul Ioan Damaschin zice: "Pacatosii vor fi dati focului vesnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decit lui Dumnezeu. Acel foc va arde fara a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului pacatosilor ci si asupra duhurilor celor netrupesti, ale demonilor, el va fi intunecat si tainic. Pe linga acest foc, cei pacatosi vor fi mincati de viermele constiintei lor. Viermele si focul ce munceste pe pacatosi in gheena este constiinta lor" (Teologia dogmatica, de Macarie, tom 2, p. 656-657).

Sfintul Vasile cel Mare recunoaste viermele din iad ca o realitate, iar nu o fictiune, o alegorie, o idee abstracta. Sfintul Ioan Gura de Aur pune, de asemenea, viermele si amarul muncilor iadului, ca simtual, zicind: "De la sicriu si de la vierme arunca-ti cugetarea ta la viermele ce nu moare si la focul ce nu se stinge; la scrisnirea dintilor si la intunericul cel mai dinafara, la suferinta unei strimtori vesnice". Sfintul Dimitrie al Rostovului, zice: "In gheena va fi un foc nestins, o iarna friguroasa, un vierme ce nu moare, o putoare nesuferita, o intristare netilcuita, o foame grozava, o sete nepotolita si o strimtoare extrema" (Omilia a doua, despre intrarea Domnului in Ierusalim).

Sa auzim acum si pe dumnezeiescul parinte Chiril al Alexandriei, care zice despre muncile vesnice ale iadului: "Ma infricosez de gheena, ca fara de sfirsit este. Ma inspaimintez de tartarul cel mai dinafara, ca nu are impartasire cu lumina. Ma infricosez de viermele cel neadormit, ca fara de sfirsit chinuieste. Ma infricosez de riul cel de foc care curge inaintea scaunului infricosatului si prea Vesnicului Judecator, care va face sunet mare si cu vapaie prea iute va arde. Ma infricosez de negura cea fara de lumina. Ma infricosez de intunericul cel mai din afara si de legaturile cele nedezlegate, de scrisnirea dintilor si de plingerea cea nemingiiata...". Apoi zice: "Acolo totdeauna se aude: "Vai!" Acolo toti striga: "Vai mie", "Vai mie" si nu este cine sa le ajute. Suspina neincetat si necurmat din adincul inimii lor si nimeni nu este cine sa-i auda. Pling si se jelesc, dar nimeni nu este cine sa se milostiveasca spre ei. Unde este desfatarea, unde este nalucirea averilor, unde este acolo frumusetea femeilor mincinoase si nefolositoare? Unde este acolo spoirea si sulemenirea femeilor celor rele pe care o uneltesc spre a insela tinerii? Unde este podoaba hainelor? Unde este dulceata pacatului cea necurmata si intinata? Unde este mindria cea fara de omenie? Unde sint boierii, unde imparatii, unde egumenii si cei ce se falesc cu dregatoriile si bogatiile lor? Ei defaima pe Dumnezeu care i-a facut pe dinsii" (Usa pocaintei, 1812, p. 371-380).

Sfintul Clement al Romei zice despre muncile iadului: "Toate sufletele sint nemuritoare, chiar si cele ale pacatosilor. Mai bine ar fi fost acestora sa nu mai fi existat, caci in prada muncilor celor fara de sfirsit, in focul care nu se stinge, nemurind niciodata, ei nu vor vedea sfirsitul chinurilor lor". Sfintul Policarp, episcopul Smirnei, zice: "Tu ma ameninti pe mine cu un foc care se consuma pentru un timp si se stinge curind, caci nu cunosti nimic de focul judecatii viitoare si de munca cea vesnica pregatita pentru necredinciosi". Sfintul Iustin Martirul, vorbind de muncile iadului, zice: "Satana cu toata armata lui si cu toti cei ce au urmat exemplul sau, vor fi trimisi in focul cel nestins si acolo vesnic vor suferi".

Sfintul Chiril al Ierusalimului zice: "Daca cineva este pacatos, el primeste un trup vesnic destinat a suferi chinurile pacatului si va arde vesnic in foc, fara a se distruge sau a se mistui vreodata". Sfintul Vasile cel Mare, aratind ca muncile iadului sint vesnice, zice: "Domnul afirma ca acestia vor merge in munca cea vesnica" (Matei 25, 46). In alt loc trimite pe cei pacatosi in focul cel vesnic care este gatit diavolului si ingerilor lui (Matei 25, 41).

Dupa cum ne spune Mintuitorul in Sfinta Evanghelie (Matei 25, 41), iadul a fost creat de Dumnezeu, nu la inceputul zidirii, ci in clipa caderii din cer a ingerilor sai. El a fost destinat nu oamenilor, ci "diavolului si ingerilor lui", pentru ca s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, dorind "sa fie asemenea Celui Preainalt". Iadul este o temnita de chin vesnic pentru ei, intrucit ingerii cazuti nu mai au iertare si pocainta, caci au pacatuit in stiinta si vointa libera, nu ca oamenii care cad din slabiciune si nestiinta. De aceea numai oamenii au pocainta si iertare, iar diavolii niciodata.

Atunci de ce se pedepsesc sufletele oamenilor pacatosi in muncile iadului, in temnita diavolilor si la un loc cu ei, daca iadul este numai pentru ei? Pentru ca oamenii asculta mai mult de indemnurile diavolilor spre pacat, decit de poruncile lui Dumnezeu spre mintuire. Si daca nu se pocaiesc din viata de buna voie, prin spovedanie si lacrimi de cainta si daca nu parasesc pacatele pina la moarte datorate necredintei, nepasarii, mindriei si altor patimi care ii tin legati, atunci sufletele pacatosilor sint aruncate in chinurile iadului, la un loc cu diavolii pe care i-au ascultat.

Dar oare si sufletele oamenilor nepocaiti ramin vesnic in iad cu diavolii? Oare pacatosii din chinurile iadului nu mai au nici o salvare? Ce ne invata despre aceasta Sfinta Biserica? Cei care au murit in pacate grele impotriva Sfintului Duh, cum sint necredinciosii, care pina la moarte declara ca nu cred in Dumnezeu, cei care refuza la sfirsitul vietii spovedania si Sfinta Impartasanie, cei care se leapada de dreapta credinta si mor in secte, vrajitorii, cei care se sinucid si nu au nadejde in mila lui Dumnezeu, toti acestia nu mai au nici o iertare dupa moarte si Biserica nu se roaga pentru ei niciodata, iar sufletele lor se chinuiesc vesnic in iad cu diavolii.

La fel zac in chinuri si sufletele celor ce au facut pacate de moarte si strigatoare la cer, pina in ceasul mortii, precum: injuraturi de cele sfinte, tot felul de desfrinari, ucideri de copii (avorturi), cei stapiniti de mindrie, de ura care mor neiertati unii cu altii, zgircitii, betivii si toti cei robiti de patimi care mor nespovediti pina in ceasul mortii. Pentru acestia Biserica se roaga, daca nu s-au lepadat de credinta, insa sufletele lor numai se usureaza de chinuri, dar nu se scot cu totul la lumina, fiind nepocaiti si nedezlegati de pacate pe pamint.

A treia categorie de suflete ce se chinuiesc in iad este a celor ce au crezut in Dumnezeu, dar s-au spovedit si cait de pacat numai la moarte si n-au mai avut timp a-si face canonul pentru ele pe pamint. Acestia sufera chinuri mai usoare in iad si toti sint izbaviti de osinda prin slujbele Bisericii si milosteniile facute in numele lor. Trebuie sa mai stim ca sint multe locuri si feluri de chinuri in iad, dupa masura pacatelor fiecaruia si dupa urmarile si sminteala pe care le-au pricinuit altora. Altfel si in alt loc se chinuiesc apostatii, adica lepadatii de credinta si necredinciosii si altfel se chinuiesc ucigasii, desfrinatii si uritorii de oameni. Iar altfel se chinuiesc vrajitorii si mincinosii si in alt fel si loc se chinuiesc cei zgirciti si nemilostivi, caci precum in Imparatia lui Dumnezeu "multe locasuri sint", dupa masura faptelor fiecaruia, tot asa si in iad multe locuri si feluri de chinuri sint dupa masura pacatelor omenesti.

Nu este om in trup care sa poata vedea chinurile iadului si sa nu moara de frica si durere. Ca daca si diavolii fug de iad si stau pe pamint sau in vazduh pina la ziua cea mare a judecatii de apoi, cuprinsi de groaza chinurilor din iad, cum ati auzit in Evanghelia de azi, apoi cum sa nu ne temem si sa nu fugim noi pacatosii de muncile iadului? Cum sa nu ne pocaim aici, in trup, si sa nu ne plingem pacatele prin spovedanie si fapte bune, acum cind mai avem putina vreme, stiind ca fara pocainta nu este mintuire si ca dincolo nimeni nu mai poate face nimic? Cum sa nu purtam grija de mortii nostri care au murit nepregatiti, stiind ca in iad nu mai este pocainta si ca ei asteapta in foc rugaciunile, slujbele si milostenia noastra?

Deci sa ne pocaim cit mai curind, ca nu stim ceasul plecarii noastre din trup. Sa ne marturisim pacatele cu mare cainta si cu lacrimi la duhovnici iscusiti, ca sa luam dezlegare si sa facem pe pamint canon pentru pacatele noastre, stiind ca in curind ne cheama Hristos din trup si nu stim daca ne va mai pomeni cineva dupa moarte. Caci acum cit este Sfinta Liturghie pe pamint, cit mai sint duhovnici iscusiti si mai avem putine zile cu usurinta ne putem pocai. Iar daca vom muri in pacatele noastre, in nepasare, in necredinta, in rautate, in mindrie, in desfriu, cine ne va scoate din focul iadului, din miinile diavolului care sta gata sa ne ucida?

Sa ne temem de Dumnezeu, fratii mei, sa ne temem de judecata si de orice pacat. Sa alungam pe diavoli dintre noi si pacatele din inimile noastre, prin pocainta adevarata si viata curata, prin spovedanie, rugaciune, ascultare si iubire in Hristos. Sa ne indreptam acum cit mai sintem in trup, ca dupa moarte si mai ales dupa Judecata de apoi, nimeni nu mai poate schimba nimic.

Cu aceste indrumari crestinesti, sa-L rugam pe Mintuitorul Hristos sa alunge dusmania dintre oameni, necredinta si dezbinarea din lume si tot pacatul din inimile noastre, ca sa avem cu toti parte de rai si de Cereasca Imparatie impreuna cu ingerii si cu toti sfintii. Amin.

                                                                                                                                      Parintele Cleopa

SFÂNTA EVANGHELIE, DIN DUMINICA A CINCEA DUPĂ PASTI !

              DUMINICA  A  5  A DUPĂ  PAŞTI ,

                         A  SAMARINENCII !

                             La Utrenie , 

          Sfânta Evanghelie  a 7 a , a Învierii !
          De la Sfântul Ioan Evanghelistul !
                             ( xx, 1 - 10 )

În ziua cea dintâi a săptămânii , dis-de-dimineaţă, pe când era întuneric, a venit Maria Magdalena la mormânt şi a văzut piatra dată la o parte de la uşa mormântului.

                 
Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care -l iubea Iisus, şi le-a zis : au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi au pornit la mormânt; şi alergau amândoi împreună , dar celălalt ucenic , alergând înainte,mai repede decât Petru, a ajuns cel dintâi la mormânt şi , a văzut giulgiurile singure zăcând , iar mahrama , care fusese pe capul lui Iisus , nu era împreună cu giulgiurile , ci deosebit înfăşurată într-un loc. A intrat şi celălalt ucenic , care venise întâi la mormânt , şi a văzut şi a crezut.
Pentru că încă nu ştiau Scriptura că Iisus trebuia să învieze din morţi. Şi s-au întors iarăşi ucenicii la ai lor.

SLAVĂ  ŢIE  DOAMNE, SLAVĂ  ŢIE ! Amin  !
                          

         La Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie ,
                Sfânta Evanghelie de la Ioan !
                               (4, 5 - 42 )
             DUMINICA  SAMARINENCEI !

                                            

În vremea aceea a venit Iisus în oraşul Samariei , ce se nmea Sihar , aproape de câmpul pe care Iacob l-a dat lui Iosif fiul său.
Şi era acolo puţul lui Iacob. Iar Iisus , ostenit de călătorie , şedea lângă puţ ;şi era cam pe la al şaselea ceas . Atunci a venit o femeie samarineancă să scoată apă. Iisus  i-a zis : dă-Mi să beau ; căci ucenicii Lui se duseseră în oraş ca să cumpere hrană. Femeia samarineancă I-a răspuns : Tu, care eşti iudeu , cum ceri să bei apă de la mine care sunt femeie samarineancă ? Iisus i-a răspuns şi i-a zis : dacă cunoşteai Harul Lui Dumnezeu şi cine este Cel care ţi-a zis, dă-Mi să beau,tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie.
L-a întrebat femeia : Doamne, nici nu ai cu ce să scoţi şi puţul este adânc; de unde dar , ai apa cea vie ? Nu cumva Tu eşti mai mare decât Iacob , părintele nostru , care ne-a dat puţul acesta şi a băut dintr-însul el însuşi şi fiii lui şi turmele lui ? Iisus i-a răspuns şi i-a zis : oricine bea din apa aceasta va înseta din nou , dar cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da lui , nu va mai înseta în veci , căci apa pe care Eu o voi da lui se va face în el , izvor de apă curgătoare pentru viaţa veşnică .Atunci femeia a grăit către Dânsul :
Doamne, dă-mi această apă , ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.Iisus i-a poruncit : mergi şi cheamă pe bărbatul tău , şi vino aici.Dar femeia, răspunzând I-a zis : bine ai is că n-ai bărbat , căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat ; aceasta adevărat ai spus. Doamne , a zis femeia către Dânsul : văd că Tu eşti prooroc . Părinţii nostri s-au închinat pe muntele acesta ; iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare. Dar Iisus i-a zis : femeie , crede-Mă că vine vremea , când nici pe muntele acesta , nici în Ierusalim vă veţi închina Tatălui.Voi vă închinaţi la ce nu ştiţi ;  noi ne închinăm la ce ştim , căci mântuirea este de la idei . Dar vine vremea şi acum a şi venit , când închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi în adevăr , căci Tatăl astfel voieşte să fie cei ce se închină Lui . Duh este Dumnezeu ; şi cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în Duh şi în adevăr. A zis femeia către Dânsul : ştim că va veni Mesia, căruia I se zice Hristos ; când va veni , Acela ne va spune nouă toate . Iisus i-a răspuns : Eu sânt , cel care vorbesc cu tine.Dar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie ; însă nimeni nu I-a zis : ce o întrebi, sau despre ce vorbeşti cu dânsa ? Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în oraş şi a zis oamenilor :veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am  făcut . Nu cumva acesta este Hristos ? Deci au ieşit din oraş şi veneau către Dânsul . În timpul acesta ucenicii Lui Îl rugau zicând :  Învăţătorule , mănâncă .
Dar El le-a zis : Eu amde mâncat o mâncare , pe care n-o ştiţi. Deci ucenicii se întrebau între ei : nu cumva I- a adus cineva să mănânce ? Iisus le-a zis : mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui . Oare nu ziceţi voi că mai sânt patru luni şi vine secerişul ? Iată, zic vouă : ridicaţi ochii voştri şi vedeţi holdele că sânt albe, gata de seceriş . Iar cel care seceră primeşte plată şi adună rod în viaţa de veci , ca împreună să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră; căci aici se adevereşte zicerea că : altul este cel ce seamănă şi altul cel ce seceră. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit ; alţii au muncit şi voi aţi intra în munca lor . Iar din oraşul acela mulţi dintre samarineni au crezut într-Însul ,pentru cuvântul femeii care mărturisea : mi-a spus mie toate câte am făcut.Deci după ce au venit la Dânsul , samarinenii L-au rugat să rămână la ei . Şi a rămas acolo două zile ,şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui , iar femeii îi ziceau : credem nu numai pentru vorbele tale , ci fiindcă noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos , Mântuitorul lumii .
Dragii mei, spuneţi şi voi fraţilor voştri că, Acesta este HRISTOS FIUL  LUI  DUMNEZEU şi al MAICII  DOMNULUI , şi că Lui trebuie să ne închinăm în Duh şi-n Adevăr.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh , Amin !
                                Cu dragoste, MARIA.

SFINȚII ȘI ÎNGERII, CÂNTAU LUI DUMNEZEU ȘI PREA CURATEI FECIOAREI MARIA!

                          7  Decembrie  2004 , ora 0,28  !

                                         Dragii mei,

Mă rugam la această oră, când brusc aud un GLAS, care cântă continuu aşa :

                       " DOAMNE  MILUIEŞTE !
                        DOAMNE  MILUIEŞTE  !
                        DOAMNE  MILUIEŞTE !"(si glasul spune incontinu, asa).
Un alt glas spune :
                       "ŞI  SPERĂ  ÎN  SĂLCII  PLETOASE "!

Clipă în care, văd cu ochii închişi spre apus, văd o Salcie mare și pletoasă ;iar sub o ramură de salcie, îşi face apariţia O LUMINĂ aurie, extrem de stralucitoare, precum SOARELE nostru de pe CER.
LUMINA aurie era rotundă şi mare, şi strălucea chiar mai tare decât SOARELE de pe CER, astfel încât , crengile salciei de culoare verde crud, se facuseră aurii, ca de oglindă.
Aud glas ca de ÎNGERI, care cântă dumnezeiesc de frumos, aşa :

                          "PREA  CURATĂ  FECIOARĂ!
                           PURUREA  FECIOARA  MARIA ,
                           MAICA  DUMNEZEULUI NOSTRU,
                           ŞI IZBĂVITOARE.
                            CU  TRUP S-A  NĂSCUT ,
                          MINTEA , ŞI-A  SĂRBĂTORIT !"

Si iarasi glasuri multe, care cântau aşa :

                           "LUMINĂ  DIN LUMINĂ ,
                            DUMNEZEU ADEVĂRAT !"

Dragii mei, DUMNEZEU este ADEVARAT !
 DUMNEZEU vede tot ,şi ştie tot.
LUI  DUMNEZEU, şi numai LUI DUMNEZEU, trebuie să ne închinăm cu inima și cu sufletul, precum şi MAICII DOMNULUI, care este grabnic ajutătoare şi mijlocitoare, către FIUL SĂU şi DUMNEZEUL nostru ,IISUS  HRISTOS.
Sa nu treacă nicio dimineaţă şi nicio seară, fară să ne închinăm cu credinţă si cu dragoste, LUI DUMNEZEU PREA BUNUL, şi MAICII LUI DUMNEZEU, precum şi tuturor SFINŢILOR.
Rugăciunea care este spusă cu inima, si nu numai cu buzele, este și va fi spre mântuirea sufletului nostru, dar şi a celor dragi noua.
Trebuie să ne gândim dragii mei, că nu suntem veşnici pe Pământ, şi că nu luăm nimic cu noi; atunci când ne vine rândul ,vom pleca din această viaţă cu mâinile goale, aşa precum, am şi venit pe lume.
Datoria noastră în viaţa aceasta, este aceea de a ne mântui, şi o putem face numai prin RUGĂCIUNE și POST dar şi prin mersul la SFÂNTA BISERICĂ.
Să fim buni şi milostivi, şi să ne adunăm comori în CER, şi nu pe PĂMÂNT!
Pe cele din CER, le găsim când ne vom duce acolo; pe acestea de pe Pământ, le vor mânca cariile ,si vor rămâne aici pe Pamânt, dar nu ne mai pot fi de folos nici aici, si nici în Viața cea vesnică,Amin!
                                       Cu dragoste si cu pretuire , Maria

PORUNCĂ AM PRIMIT : SĂ SCRII TOT CE VEZI , ȘI TOT CE AI S - AUZI !

                            28  Septembrie  2001 , ora 23, 20 !

                                              Dragii mei,

Ma rugam la aceasta oră, când brusc, in locul Rugaciunii mele, fara voia mea, glasul sufletului meu graia tare așa :

                   "DOAMNE !  ÎMI  DORESC TOT CEEA CE -MI DOREŞTI  TU , DOAMNE !
                     ÎN  NUMELE  TATĂLUI , ŞI-AL FIULUI , ŞI-AL SFÂNTULUI  DUH , AMIN !"

Dragii mei, putem noi oare să ne dorim altceva, decât ceea ce voieşte BUNUL DUMNEZEU pentru noi?
 Cu siguranţă că nu putem a ne dori altceva ,inafara Voii LUI DUMNEZEU.
Numai DUMNEZEU stie ,ce este bine pentru noi și ceea ce ne dorim noi ca să obţinem ,prin orice mijloace mai puțin bineplacute Domnului, și care,mai devreme sau mai tarziu,  nu va fi deloc spre folosul sufletului nostru.
Si iata că, puţin mai tarziu ,aud din nou glas care plânge din toţi rărunchii, şi strigă :

                                "VENIŢI  !  VENIŢI  !  VENIŢI !
                                  N - AUZIŢI CE  SPUNE DOMNUL  VOSTRU  IISUS  HRISTOS, ÎN MOD SOLEMN ?"

Si imediat, un alt glas imi spune, pe un ton poruncitor:

                              "SĂ  SCRII , TOT CE  VEZI , ŞI  TOT  CE  AI  S-AUZI , ŞI SĂ TRIMIŢI  !"

Clipă în care , rămân uimită, uluită, de cele auzite și tresalt puternic de pe Pamant, așa cum stateam in genunchi, şi cu lacrimi în ochi, imi notez repede toate câte am auzit și văzut.
După cum vedeţi dragii mei, nu scriu de la mine ! Tot ce scriu, tot despre ce eu scriu, sunt de la DUHUL CEL PREA SFÂNT !
Eu doar ma supun trup şi suflet, LUI DUMNEZEU şi MĂICUŢEI  DOMNULUI.
Vedeţi şi voi fraţilor, cât de târziu stau şi scriu cu multă dragoste, aici pe BLOG, respectând și împlinind astfel, PORUNCA LUI DUMNEZEU:
"SA SCRII TOT CE VEZI, SI TOT CE AI S-AUZI......"
Fraţilor ! 
Auziţi dragii mei, auziţi glasul MÂNTUITORULUI nostru mult PREA IUBIT, şi PREA SCUMP SUFLETULUI nostru.
EL ne cheamă, întinde braţele SALE ca să ne strângă la pieptul SĂU, dar noi, ca nişte orbi nu vedem ,şi ca nişte surzi nu auzim.
Nu trebuie ca să ni se întâmple ceva rău, pentru ca noi să ne întoarcem  la CREDINŢĂ, adică ,la BUNUL DUMNEZEU şi la MAICA DOMNULUI.
Ci trebuie, ca să mulţumim LUI DUMNEZEU şi MAICII  DOMNULUI, pentru toate câte ne-a dăruit şi ne dăruieşte în fiecare clipă a vieţii noastre,dar și pentru simplul fapt că, ne trezim dimineaţa si mai vedem un răsărit de Soare.
Dragii mei, dăruiţi dragoste sufletească Semenilor, şi veţi primi de la Dumnezeu si de la Măicuța Domnului, un loc binemeritat în Împărătia Cereasca.Amin!
                                                   Cu dragoste,
                                                                       Maria

ÎNGERII LUI DUMNEZEU ARATĂ , CA NISTE COPILASI !

                                         Zori de Septembrie 2007 !

                                                    Dragii mei, 

În aceasta zi de 7 Septembrie 2007, în timp ce dormeam,aud glas care spune ceva uimitor.
Glasul spunea asa:
                    ”Îngeri, Îngerași, ce cântă în Pavecerniță !
Dar un alt glas, spunea asa dragii mei:

      Să-i pui pe undeva, să-i bagi într-un nor !”

Clipă în care, văd cu ochii închiși,cum de la Pământ la CER, se ridică sub formă de  ”U ” întors cu vârful în jos,mulți,mulți Îngerași ai Lui Dumenzeu.
Erau  în asa fel aranjati de jos de la Pământ, încât ,formau acest U cu vârful in jos. 
Îngerașii  arătau ,exact ca niste Prunci cu chip din carne si oase, iar trupșorul lor ,era din lumină aurie, ca din Soare ruptă,și aveau Aripioare albe ,din lumină orbitoare. 
                       
Si astfel, Îngerasii Lui Dumnezeu, cântau si aduceau slava si închinare, urcând de pe Pământ la CER, sub formă de U intors cu varful în jos. 
Dragii mei, să nu vă îndoiți niciodată de Existența Lui Dumnezeu si a Maicii Domnului,dar nici de existența Sfintilor Săi , si -a Îngerilor Săi. 
Să ne rugam dragii mei, Lui Dumnezeu si Maicii Domnului,ca sa ne daruiasca sănătate,Credință,Nădejde si Dragoste.
                    Si tot cu dragoste,Maria. 
 

EXISTA VIAȚĂ ,DUPĂ MOARTE ! TATA SOCRU , ERA ÎN GRADINA MAICII DOMNULUI !

c
                      Dimineata de septembrie,2003 !

Ma rugam la BUNUL DUMNEZEU si la MAICA DOMNULUI, cand brusc, aud un glas ,care spune asa:

                      "CERUL , ERA CA SI GAURIT !
                        SI SUB CERUL TAU, UN CUTREMUR, DIPLOMATIC "!

Seara tarziu, in timp ce ma rugam, si totodata eram si la Priveghi, tata socru murise de doar cateva ore, vad brusc cu ochii inchisi, văd o câmpie mare, frumoasa si inverzita, sub un Cer senin si luminos, insorit, iar eu vad in mijlocul campiei o persoana ;un barbat in costum verde inchis, (pamantiu), si cu o palarie cu bor mic, de un verde brotacel.
Tata socru a murit la varsta de,92 de ani; dar aici cand s-a intors cu fața ,era foarte tanar, ca atunci cand era soldat. Chiar si imbracamintea lui era ca de soldat, si era foarte, foarte fericit. 
El privea cu bucurie mare spre Apus,si era singur in mijlocul campiei verzi, si frumoase.
Tata socru, a luptat in razboi pe campul de lupta, si mereu imi povestea cu mult drag prin ceea ce trecuse, si mai ales, cate patimise.
Dragii mei, era aceeasi campie pe care, il vazusem si pe SERGIU NICOLAESCU a doua zi dupa ce murise. Era exact acelasi loc !
Sa nu va indoiti niciodata! 
Caci, EXISTA VIATA, DUPA MOARTE !
                                 Cu dragoste,
                                                      Maria.

MĂTUȘA MEA ,S-A ÎNTORS DIN MORTI, CA SA-SI IA RĂMAS BUN ! EXISTĂ VIAȚĂ , DUPĂ MOARTE ! S

c
                            8  Octombrie 2006 , ora 4,50  zori de zi !

                                                                    Dragii mei, 

                Există  Viaţă, după  Moarte !

                     Niciodată să nu vă îndoiţi , de acest lucru !

                         O  Poveste adevărată,
                                     trăită live de mine !

Dormeam la această oră, din zorii  zilei de 8 octombrie 2006 !
Brusc, O Lumină albă orbitor de strălucitoare, imi luminează ochii mei, si mă trezesc ,dar nu eram în patul meu, ci eram în holul casei mele, deschizând uşa spre afară.
Văd dragilor, cum din curte  de afară, vine spre mine O altă Lumină albă orbitor de strălucitoare, ca o rază conică.
Din acea Rază conică, vine spre mine Mătusa mea, care murise cu doi ani înainte. Adică în 2004!
Mătusa mea, Aurelia Tudoran ,a fost un excelent  Profesor Medic Pediatru, la Spitalul de Copii ,Sfanta Maria din Iasi.
Într-o zi de vară, când a venit de la serviciu, a intrat în cadă sa facă o baie caldă.
Iar nu după prea mult timp, de când intrase în cada, a fost gasita inconstientă în apa din cadă;făcuse un accident cerebral.
În circa 2 saptamani s-a stins, dar fară a putea ,să ne luam rămas bun una de la alta.
Dragilor,  mătuşa mea cât a fost în viață ,nu stia ceea ce eu traiam si traiesc zilnic, din Minunile  Lui Dumnezeu si ale Maicii Domnlui. Eu nu spuneam la nimeni, pentru ca m-ar fi crezut nebună.
Si iată dragilor, cum in această dimineaţă, deschid uşa de la holul casei mele, si din Raza de LUMINA albă, vine într-o rochie albă, tot din lumină, vine spre mine, păşind ca pe valuri, vine mătusa mea.
                            
                                                    
Cand a ajuns la prag, rochia ei de lumina albă, s-a transformat într-o rochie bleu, pe care eu o cunosteam, ca fiind a ei.
Matusa mea, întinde mâinile spre mine, dar nu putea ajunge la mine, desi trecuse pragul si eu eram în faţa ei. 
Atunci fac eu un pas spre dânsa, moment în care ,ea mă prinde de mijloc, în braţele ei, si mă ridică în sus de la pământ, şi strigă plângând de bucurie :

                      "Luminate !
     Şi aşa strângându-mă la pieptul ei, priveste spre Cer, căci nu mai existau ziduri, ci numai Cerul senin, si strigă iar mătuşa mea:

                  Luminate, am văzut-o !
             Am văzut-o, Luminate !"

Şi mă privea în ochi, mă mângâia pe obraji, si continua sa privească Cerul senin si orbitor de stralucitor, strigând la Mântuitorul : 
                       Luminate, am văzut-o !

Preţ de câteva secunde , m-a ţinut mătusa mea în braţele sale, după care, Lumina albă orbitoare ce venea din Raza conică, a absorbit-o pe un fond muzical dumnezeiesc, în care auzeam aceste cuvinte :

                 "Lăudaţi-L pe El !
               Lăudaţi-L pe El !
     Lăudaţi-L pe El, în chimvale şi în alăută ! 
     Fericiţi cei smeriţi şi săraci şi bogaţi !
     Numai binecuvântaţi!"
                    
                 
Apoi dragii mei, tresalt puternic de parca as fi cazut dintr-un copac, deschid ochii mei ,si cu lacrimi de bucurie, scriu toate cele vazute si auzite. Eram uimită,eram uluită ,de cele vazute si auzite!
Matusa mea s-a întors din morţi, si m-a îmbratisat, vorbind în acelasi timp cu Mântuitorul, arătându-I cât este de fericită că m-a găsit ,si că eram in bratele ei.
Asa cum am mai spus, mătusa mea ,medic fiind, nu a stiut niciodată ceea ce eu traiam, si-mi notam în caietele de suflet.
Si iată dragilor, că după ce a murit , sufletul ei ajungând acolo Sus la Mântuitorul, a aflat ceea ce Bunul Dumnezeu si Maica Domnului, îmi îngăduie a vedea si a auzi.
Iar pentru viaţa ei smerită, si pentru salvarea multor vieţi, a mii de copilasi, pentru bunătatea sufletului ei, Mântuitorul i-a îngăduit să ajungă la mine, să ajungă pe Pământ, pentru doar câteva clipe.
Dragii mei , dacă ar fi să aleg,între viaţa de acum si viaţa veşnică, aş alege cu toată dragostea sufletească ,viaţa cea vesnică.
Dar , cum nu pot eu să hotărăsc pentru mine, las pe BUNUL si PREA MILOSTIVUL  DUMNEZEU, să hotărască ceea ce voieste El cu mine, cu viaţa mea ,de pe acest Pământ.
Eu mă supun trup si suflet ,Voii  Sale, si cu buna stiinţă ,niciodată nu voi ieşi din al Său Cuvânt .
    Şi voi dragilor, să fiţi smeriţi cu sufletul ,să fiţi buni cu inima, şi să nu vă abateţi, de la împlinirea Poruncilor Lui Dumnezeu.
Dăruiţi dragoste si bunătatea inimii voastre ,si veti primi de la DUMNEZEU si de la MAICA  DOMNULUI  , însutit ,din ceea ce ati dăruit Aproapelui vostru, si chiar dusmanilor vostri.
                               Cu dragoste, Maria.