FACEM PARASTASE ? FACEM POMENIRI ? SĂ NU LE FACEM SPRE FALĂ ŞI MÂNDRIE !!!

                                     3 Martie 2003 ,ora 6,21 dimineaţa !

Eram trează dragilor, dar mai stăteam în pat cu ochii închişi, când aud glas care spune ceva ce este ca si în zilele noastre, în viaţa noastră de acum .
Si dat fiind că era în luna martie , urma să intrăm în Postul Sfintelor Paşti din 27 Aprilie 2003.
Şi în tot acest timp, în fiecare sâmbătă, se merge la Sfanta Biserică, avand Coliva din grau,prescură şi vin.  Iar Părintele îi pomeneşte pe cei care nu mai sunt printre noi, citind de pe Pomelnicul fiecărui credincios.
Şi iată dragilor că ,mă aflu şi eu cu sufletul pentru câteva clipe într-o Sfanta Biserică ,unde era multa lume şi mese încărcate cu tot felul de Colive, numai din grâu nu erau, aşa cum ar fi fost firesc !
Erau Colive, din mere, portocale, prăjituri, cozonac, etc, numai din Grâu nu erau, decât ,câte una ici- colo. !
Şi astfel privind la atâtea bunătăţi pe mese, aud un glas care spune ca un anunţ, un glas ca din Cer :

                             "Vin sâmbetele .......!(iar un alt glas, spune cu totală nemulţumire ):
                                             Îmmm !!! Fală !
                             Că aia are cel mai frumos. 
                            Că aia are ,cel mai mult şi mai frumos..,
                            Că aia are...."!
(şi glasul se opreşte )
Apoi văd dragilor cum o femeie  care are o Colivă  fastuoasă, cu tot felul de fructe exotice si dulciuri diferite, care stătea într-un colţ mai întunecat al Sfintei Biserici. Femeia văzând că s-a eliberat un colţ al unei mese, unde era multă Lumină de la un bec puternic, îşi ia Coliva fastuoasă şi se mută cu mândrie în acel loc, ca toată lumea să vadă că ,ea are cea mai frumoasă şi cea mai mare Colivă.
Aud din nou glas, care spune cu tristeţe :

                          "Fală ! Fală ! Fală "!

Dragii mei, atunci când facem o pomenire, un Parastas, o faptă bună, cand ajutam pe cineva sărac, să nu facem spre fală, sau spre mândrie ! Să facem în aşa fel încât ,să ştim numai noi şi Bunul Dumnezeu şi cel pe care l-am miluit.
Atunci este primită Jertfa noastră, numai atunci îi este bineplăcută Lui Dumnezeu.
Sa nu facem cum fac politicienii zilelor noastre ,că merg cu televiziunile după ei, atunci când fac câte o faptă bună, sau împarte pantofi cu toc, cand oamenii nu aveau ce manca si nu aveau unde locui, deoarece casele le erau inundate. Iar Elena Udrea, le împărţea câte o ciocolată şi pantofi cu toc de 10 cm !
Dar asta este o altă poveste dureroasa şi foarte adevărată.
                                    Cu dragoste şi preţuire,
                                                                 Maria.